KorAP: Find »[drukola/base=somn & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...108 109 110 ...883 >

22,065 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

fiecare sub clopotul unei umbrele. Starea ei anterioară de perpetuă bucurie pare să-i revină, când, deodată, sună telefonul lung și strident. Și sunetul lui îi pare dintr-o dată amplificat, puternic, insistent, menit anume parcă să trezească pe oricine din somnul morții. Și după ringuri repetate se aude în robot vocea disperată a mamei ei, ce o cheamă la ea, să fie cu ea, căci ea de data asta moare, pentru că salvarea întârzie să vină. Ea crede că are din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Întreg trupul ei, într-un efort sublim de concentrare, s-a stors și de ultima picătură de apă pentru a elimina acea substanță perversă ce se instala în ea, acea materie a viitoarelor ei vise ce aveau să-i hrănească somnul morții. Apoi, abia ținându-se de ziduri, s-a îndreptat spre bucătărie, unde a dat pe gât o ceașcă de cafea veche și rece, urmată de un duș la fel de rece, apoi a îmbrăcat una din rochițele ei adolescentine cu volănașe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
m-aș afla. Mâine dimineață, când am să mă scol, iarăși n-am să-mi pot aminti visul ce mi-a precipitat și înverșunat trezirea. Căci trezirea nu e posibilă decât în proximitatea unui vis întrerupt, deranjat sau demolat. Altfel, somnul ne-ar fi moarte nesfârșită, adică tinerețe fără bătrânețe, iar visul viață fără de moarte. În fapt, trauma trezirii este cea care ne îmbătrânește, transgresarea lumilor este un proces elaborat și ostenitor. Mă trezesc ca să îmi încarc bateriile cu lumină și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
un proces elaborat și ostenitor. Mă trezesc ca să îmi încarc bateriile cu lumină și să mă hrănesc cu fructele pământului. Cine gustă din fructele unui tărâm, ne spune povestea Persephonei, va aparține măcar parțial acelei lumi. În timp ce singura hrană a somnului este visul. Că ea ar fi îndestulătoare sau nu, nu putem ști, căci este mereu ceva care ne precipită visele și ne întoarce în ceea ce numim viață. Aș vrea, ca și altădată Nerval, "să revărs visul în lumea reală". Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
apare ca și cum aș fi propriul meu zeu. Vorbește cu glasul pe care nu-l recunosc a fi al meu, dar mă identific cu el. Absența lui fizică o resimt ca pe un fel de alienare, de înstrăinare de mine însumi. Somnul tocmai asta înseamnă: cu fiecare somn murim câte puțin, adică ne îndepărtăm de viață, de propriul sine. El este deopotrivă motorul și uciderea vieții, intrarea lentă în moarte. Prodigios de creator, el plăsmuiește și-ți întoarce atâtea vieți, atâtea alternative

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
zeu. Vorbește cu glasul pe care nu-l recunosc a fi al meu, dar mă identific cu el. Absența lui fizică o resimt ca pe un fel de alienare, de înstrăinare de mine însumi. Somnul tocmai asta înseamnă: cu fiecare somn murim câte puțin, adică ne îndepărtăm de viață, de propriul sine. El este deopotrivă motorul și uciderea vieții, intrarea lentă în moarte. Prodigios de creator, el plăsmuiește și-ți întoarce atâtea vieți, atâtea alternative. Dar și somnul poate obosi. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
înseamnă: cu fiecare somn murim câte puțin, adică ne îndepărtăm de viață, de propriul sine. El este deopotrivă motorul și uciderea vieții, intrarea lentă în moarte. Prodigios de creator, el plăsmuiește și-ți întoarce atâtea vieți, atâtea alternative. Dar și somnul poate obosi. În cazuri cu adevărat fericite, ce aparțin mai ales înțelepților și sfinților, el se poate termina în moarte. Eu cred că doar Narcis și-a văzut în vis chipul, și asta pentru că în absența iubirii nu putea exista

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
se reliefează globul perfect, ca o eclipsă. Pare că se ridică lent deasupra lui, luminând dintr-o dată zarea, apoi coboară pentru ca să se înalțe iar deasupra norului, crepuscul lent și incert, presărat cu răsărituri și întoarceri; ziua nehotărâtă nu-și găsește somnul. Înainte să alunece complet sub linia orizontului, cu o ultimă sforțare, perdeaua de nori este dată la o parte și o lumină incandescentă inundă toată valea o clipă de orbire totală în care nu intuiesc decât forma trupului meu, undeva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Pulcheria și Îngerul ....................................................... 107 Împărătița Furnică ........................................................ 125 Confesiunile maimuței Makonde .............................. 133 Fereastra ......................................................................... 143 "El"-ul ............................................................................. 155 Ciclul Anima .............................................................. 163 Darurile mării ................................................................ 165 Îngerul exterminator ..................................................... 178 Rechinii războinici cu ochii albaștri ........................... 209 Albatroșii "Danzantes" ................................................ 215 Poveste ‛ulei sau răzbunarea cărții ............................. 228 Somnul meu și al Arinei .............................................. 233 Umbrela .......................................................................... 239 Ciclul Anima & Animus ......................................... 249 Copiii și Îngerul morții ................................................... 251 "Small Talk" cu îngerul meu ....................................... 255 Ultima dilemă a Visătorului visat ............................... 259 Împărăția veșmintelor albe .......................................... 263 Considerații generate de sublimarea fericirii ............ 278 Praznicul sentimentelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792

de cireș, cu furnir pictat și chenar aurit, toate împachetate; țâfna berbecului de ceramică, senzualitatea inocentă a unei nimfe obscure și, ca replică, veselia vulgară a unei țărăncuțe din Oltenia, sperietura calului cabrat în culoarea bej a vidului din vitrină, somnul vertical al paharelor de cristal, depresia ceștilor emailate, bolind culcate pe teancuri de farfurioare, somnul pisicii din cărămidă arsă, infantilitatea cățeilor de teracotă, tăcerea prăfuită a icoanei, luciul murdar al oglinzilor, strânse cu grijă. Volumul camerei de zi, 64 m3

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
inocentă a unei nimfe obscure și, ca replică, veselia vulgară a unei țărăncuțe din Oltenia, sperietura calului cabrat în culoarea bej a vidului din vitrină, somnul vertical al paharelor de cristal, depresia ceștilor emailate, bolind culcate pe teancuri de farfurioare, somnul pisicii din cărămidă arsă, infantilitatea cățeilor de teracotă, tăcerea prăfuită a icoanei, luciul murdar al oglinzilor, strânse cu grijă. Volumul camerei de zi, 64 m3, circumferința luminii abajurului din tavan, al abajurului veiozei și al calotei pălăriilor; de primăvară, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
din cartea de vise, forma de inimă a pernuței pentru ace, tristețea centrifugii mașinii de spălat, torsul de pisică al ficusului bătrân, care-și transporta mineralele din pământul glastrei prin vertebrele tulpinii spre capilarele frunzelor cerate, indecent de încet, toboganul somnului de noapte, de zi, de boală, de ranchiună, de dor, de renunțare, de abnegație pentru patul urieșesc, de abstinență sexuală, de răzbunare pe singurătate, pe bătrânețe și apele ei urât mirositoare, toate închise într-un loc numai de ea știut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
soldatului la felicitările superiorilor: Servesc patria! Vizitele P eretele cu biblioteca plină de cărți culisă într-o parte, dezvăluind perspectiva unei camere necunoscute ca fiind dintr-un vis avut dinainte de Revoluție. Medicamentele or fi iscat ivirea acestor forme. Roziile pentru somn, cele violet pentru cântat, negrele cu scopul dirijării pe partea dreaptă a razelor soarelui și acțiunii lor în nopțile de ianuarie, romburile albe pentru respingerea coșmarurilor provocate de Luna care își găsise sălaș chiar în cuibul părăsit de pe stâlpul din fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
până în tavan, mâini cu degete groase, usturătoare, mâini făcute special pentru torturarea păpușilor mici cum era ea, care învățase limba plânsului de când se zbătea în lichidul amniotic, speriată de tunetele oceanice, de sunetele onomatopeice în do major, venite de dincolo de somn, se ghemuia în închisoarea mișcătoare, inerția șocurilor îi accelera pulsul, inventa o noua ghemuire acrobatică, prin vene îi curgea frica și sângele o ducea mai departe spre degete, se zbăteau picioarele până atingeau tavanul, da, se zbăteau, cataclismul a împietrit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Doamne, că știu ce fac! Așa și Alimentară, oprindu-se tăcută și singură și ocolită, dar accepta pentru că-și înțelegea singurătatea și dușmănia celor din jur, recunoștea că era un fel de experiment al unor ființe nevăzute, poate noaptea în somn îi furau sufletul, îl disecau, studiindu-l sau poate ea diseca lumea cu întrebări și întrebările îi erau furate în momentele albe de singurătate, stropite de armoniile muzicii de jazz, de swing-urile sau rock-urile care îi răcoreau sufletul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
afară șifonierul de 4 tone, plin cu haine de la strămoșii din urmă cu 200 de ani, patul, fără să dezmembreze niciun element: lada pentru lenjerie, tăblia, cadrul de brad, biblioteca, fără a clinti o carte, vitrina, fără a trezi din somnul de porțelan vreun bibelou sau pahar prăfuit. Când văzu golul perfect, își frecă palmele. Câteva fulgere bătrâne căzură cu trosnet sec pe podea. Mioara îi întinse pânza din cer foșnitor. Pregăti trusa de ace, mare cât un sac cu crose

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
Maria" de pe Calea Galați. Virusul își făcuse datoria. Eliza se duse țintă la cavoul familiei, deschise lacătul ruginit de o sută de ani și, coborând cele unsprezece trepte, se întinse cuminte în cripta mucegăită de atâta așteptare. Florilegiul trezi din somn microorganismele, care, împreună cu cele ale ploii timpului, porniră să ronțăie încet din carnea cutată a zdrenței umane. Ultima picătură din sufletul ei prăfuit a mai avut timp să vadă holograma din creierul plăpumăresei, întipărită pe retina lăcustei (în cabinet) și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
cu grijă, una câte una precum rufele călcate în rafturi, precum lenjeria strânsă în 4, în 8, în 12, în sertare, fețele de pernă în 2, se vor aduna printre bagaje. Moleculele și atomii s-au cam plictisit de monotonia somnului în vitrine, sertare, servante, genți și valize, eu le folosesc pe rând înnobilându-mi camera ori de câte ori aveam chef, cu lenjerie proaspătă, creându-mi astfel finalul unei etape, spălatul, dereticatul, însemnau altă bucată de viață, pe care o tocam nevăzut și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
limbile împietrite nu știu de ce la ora bombei de la Hiroshima, 815. Ascultau povestea rufelor desperecheate și murdare odată cu mine, un burete sorbind nesățios totul, totul. Îmi vorbeau amprentele tuturor celor care atinseseră rufele, fețe de pernă, cearșafuri de dragoste, de somn de frumusețe, de vise cronice, de boală, de virușii din protipendada virușilor, de microbii din lumea interlopă a microbilor, de zi strâmbă, de noapte rotundă, de gânduri protestatare, de încărcare cu energie divină, de descărcarea aghesmelor lacrimilor tuturor celor ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
însăși rezultatul unei greșeli în ecuația vieții, mi-e așa de dor de momentul substituirii, ea va fi deja moartă, eu voi zace vie în brațele tale, o zi, o săptămână, tu ai să dormi, eu am să-ți păzesc somnul, visele retro cu Mioara, dar înviate prin mine, eu sunt Mioara, am să o repet până am să cred chiar eu că sunt fiica mea, nu pot trăi fără a fi iubită, vreau în felul acesta să știu cum e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
care se gudura la picioarele imaginii gospodină, apoi mâncau împreună imaginându-și că mușcă și mestecă presupusa hrană, pentru ca, în sfârșit, să se întindă pe imaginea unui pat închipuindu-și odihna, mângâierea instinctivă a trupurilor, împreunarea lor la granița dintre somn și trezie, toate într-o presupusă cameră întunecată, pentru că se frecau la ochi, căscau și își imaginau o discuție în registru calm, care avea să-i dizolve cu totul și cu totul în imaginar. Timpul era iar stăpân. Pentru că aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
universurile paralele era un basm pentru copii. Se acceptau că sunt entități aparținând aceluiași spațiu. Ceea ce nu știau și acum te întreb pe tine, Mitică: Oare care timp era real? Nu cumva noi eram visul lor? Avatul, crapul, lipanul și somnul mureau de bătrânețe. Carasul și plătica își așteptau genocidul din plictiseală. Plevușca murea de infantilism. Miresele morunilor își depuneau icrele pe vuietul melodios al curenților calzi izvorați din chitara lui Andrés Segovia. Mi-am lăsat trupul acasă și am mers

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
șanțurile, în loc de vodcă beam deznădejdea vreunei căsnicii eșuate. Sângele tinerelor mutilate cu cioburile din sticla bărbatului care le răpiseră de lângă alesul inimii, aurul topit în jurămintele strâmbe, apa neagră a văduviilor tuturor femeilor după bărbații trași la fundul Dunării de somnii mari cât balenele, nectarul vâscos al sărutului de lipoveancă, mătrăguna pentru ferecat inimi, argintul viu al farmecelor cu gust necăjit, pentru că fusese săgetat de urină de fată mare și toate oglinzile sfărâmate ale copilăriei, alături de pleava rămasă intactă a nenumăratelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
actorii au plecat, fiecare prin șanțul lui, săpat dinainte. Continuă starea aceasta de beție, mă îndemna Mioara. Nu pot (eu vorbisem?), nu mai știu cine ești și unde suntem (nu m-auzeam!). Gândurile erau mai pierdute decât sursa, într-un somn de refacere. Eram la ora de cosmetică și masaj, în transa atâtor reflexii. M-am îndepărtat de mine însumi și m-am privit. Era altcineva acela din care plecasem. Cu o pagină înapoi, începusem să scriu, acum nu recunoșteam limba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
urmând. A dat ocol foișoarelor, se așeză pe creasta zidului cu fresca celor trei mari criminali ai Omenirii și parcă, în același timp, sau Tomaida a leșinat cu zgomot de spaimă sau Gagu a atins vreun știulete care, trezit din somn, a dat alarma printre știuleți, Căpcăunu ședea drept în fața noastră, cu ochii arzând, cu mâinile încrucișate pe piept. Și cum totul se sfârșise, l-am urmat docili, cu tot negrul chinurilor în suflet, înspre școală. * * * S trigătele de uimire ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]