3,952 matches
-
la nana-n vale), ca și transcrierile similifolclorice (Florile satului). În ciuda acestor experiențe, a scris într-o limbă curată, mânuind, cvasimanierist, vocabule abstract-simbolice și enumerații metaforice în cascadă. Virtuozitatea de meșteșugar al versului e vizibilă în șlefuirea cu migală a sonetului (Cântarea dragostei), în înlănțuirile și variațiile motivelor (Simfonia rustică). Dacă Lucian Blaga îi apărea drept un fenomen unic prin asimilarea metafizică a folclorului, B., care reia figurația blagiană (Ruga profetului, Moartea lui Zamolxe, Cântă Pan), rămâne, cu lumea lui „de
BUGARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285915_a_287244]
-
trupul meu un leagăn ori o groapă./ Pe cine legăn? Înmormânt pe cine?/ Pădurea umbrelor se zbate-n mine”. Începând cu Oracole (1987), inedită pentru creația lui B., și ca factură, și ca amploare, este erotica, îmbrăcând forme variate, de la sonetul petrarchist și shakespearean la cel voiculescian. Iubirea e o stare de confiscare totală a eului, de turment absolut („Mă prăpădesc să nu te văd,/ Mi-astup urechile cu ceară/ Și-mi port corabia-n prăpăd/ Și-mi duc iluzia să
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
între cărți”), strigăt fără ecou, prohodire după iubita dispărută sau după „pierduta mamă” („fântâna mea de plâns și poezie”), nota elegiacă fiind dominantă în ultimele cărți. Acum, B. încearcă forme prozodice noi, corespunzând aspirației sale, de tip clasic, la concizie (sonetul, rondelul, terțina). Se poate afirma că partea rezistentă a poeziei lui e reprezentată de evocarea meditativ nostalgică a originilor (subliniată și de Mircea Zaciu) și de erotica paroxistică și elegiacă. Prima temă trece și în ciclul epic început cu romanul
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
și devine litanie, tipicuri și eresuri cărturărești abat de la curgerea lumii de-afară (Octombrie, Scrisoare). Vornicenii, Moneasa sunt aici Miorcanii și Florica poetului Pillat. Erotica filtrează nostalgic despărțirea, extazul admirativ și gestul cavaleresc. Misterul unei trecătoare captează fulgurant, ca în sonetul baudelairean. Frăgezimi de penel, cu reflex bizantin, ca la Adrian Maniu, povestesc despre o inocentă iubită. În fine, iubirea apare ca dar neorgolios și jertfă de sine, într-un poem cu adieri de franciscanism. Cu „un accent frumos” (G. Călinescu
BALCESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285582_a_286911]
-
Sibiu - 15.XII.1929, București), poet, prozator și gazetar. Fiu de preot, B. urmează, ca și fratele său Nicolae, viitor actor, liceul german din Sibiu. Ar fi făcut, de asemenea, studii de literatură și filosofie la Viena. Debutează cu un sonet, în 1898, în „Tribuna literară”, unde va continua să publice până la dispariția acesteia, în 1902. În interval, îi apar la Sibiu mai multe plachete: Epigrame (1898, semnată Iulian Devale), Pe sub arini (1901), Mortua est (1902), Cântece (1902) și Poeți germani
BAILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285549_a_286878]
-
dacă primul ciclu, Zăpezile, figurează o deschidere a orizontului liric spre cosmic, De taină, cel de-al doilea ciclu, este orientat către intimitate, iar ciclul final, Marile Eleusii, indică o vocație specială pentru poezia cu formă fixă (ilustrată aici prin sonet). Culegerile ulterioare (Nevăzutele Urse, 1975, Cântece de viscol, 1976, Anonimus, 1977, Ascunsa trudă, 1979) confirmă că B. a intuit de la început o formulă poetică proprie, relevantă, căreia îi rămâne fidel, întrucât este productivă sub toate aspectele. Dar dacă, tematic, se
BADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285538_a_286867]
-
Sulfina, în „Meseriașul român”, cu traduceri din literatura germană și franceză. Scrierile literare, publicate mai întâi în reviste și ziare, le va strânge în volumele Note și impresiuni (1896) și Extaz (1908), de ambițioasă paletă (eglogă, doină „în formă poporană”, sonet, nocturnă, pastorală, romanță, aubadă, barcarolă, sonată, baladă, elegie). Deși atentă la melodicitatea frazării, B. nu se prea întâlnește, în stihurile ei, cu lirismul. E sinceră, dar fadă, sensibilă, cadențându-și însă extazele în debitări sălcii. Abia în „peisagii”, unde figurația
BAIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285554_a_286883]
-
carbonare, ce împărtășea sentimentele „misogalliste” ale lui Vittorio Alfieri. Muza va fi numită, în spirit arcadizant, Leuca (Leufca, Lefca) și Cinzia, în timp ce poetul lua pseudonimele Alvir, Alviro Corintio-Dacico, Alvir Dachienu (Alviru Dacianu). Prin poeziile de dragoste compuse în italiană și sonetul ocazional, pe o temă la modă (zborul cu aerostatul), publicat în „Giornale del Campidoglio” (1811), obține titlul, des invocat, de „mădular Academiei de Roma”. La sosirea în țară, în 1812, visul Daciei rediviva, legat de campania napoleoniană în Răsărit, împărtășit
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
pornește într-o călătorie, aproape simbolică, la Lvov, pentru recuperarea manuscriselor lui I. Budai-Deleanu. O conștiință de ctitor animă opera scriitorului, deprins a cultiva și inventaria prolific, și uneori prolix, toate genurile și speciile literare; cele poetice - oda, imnul, elegia, sonetul, meditația, legenda și balada, satira și fabula, alături de proză și dramaturgie. O creație întinsă pe jumătate de veac îl face contemporan cu mai multe faze ale literaturii, de la „dimineața” anacreontică a poeziei române la lirismul clasicității - căruia A., prin formație
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
ș.a. O surprinzătoare Meditație, din 1821, de fapt traducerea celebrei L’Isolement (1820) de A. de Lamartine, rămâne o mostră de sincronism asachian, fără ecou în plan literar. Piesele de rezistență ale liricii erotice ale lui A. stau sub semnul sonetului petrarchist ce inspiră, până la pastișă, ciclurile de poezii compuse la tinerețe, în italiană, La Leucaide și Raccolta delle Poesie, asupra cărora poetul va reveni în variante românești, originale, mature. Iubirea, într-o viziune platonică, ia forma unei prietenii spirituale ce
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
sau Alvir cătră a sa miniatură („și mie lin luceafărul / Din ceri va să-mi străluce, / Când dulce-a fi d-o patimă, / Aminte a-și aduce”). Vechea Romă, dar și splendorile Italiei moderne sunt beatificate poetic în compoziții clasice: sonetul Cătră Tibru sau oda La Italia. Adorația peisajului sudic se răsfrânge în contemplarea măreției romane, a vestigiilor arheologice, transcrise într-o succesiune toponimică sonoră: Columna lui Traian - memento al nobleței originilor, Capitoliul ș.a. Lirica ocazională - ode, imnuri, unele sonete și
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
clasice: sonetul Cătră Tibru sau oda La Italia. Adorația peisajului sudic se răsfrânge în contemplarea măreției romane, a vestigiilor arheologice, transcrise într-o succesiune toponimică sonoră: Columna lui Traian - memento al nobleței originilor, Capitoliul ș.a. Lirica ocazională - ode, imnuri, unele sonete și meditații - înregistrează evenimentul istoric și cultural, reușitele constructive și civilizatorii. Îndemnul programatic și militant din Prolog. La Patrie (1836) propovăduiește funcția melioristă a artei și a cunoașterii în transformarea obștii. În ton oratoric sau encomiastic, sunt marcate etapele importante
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
Și vecinic n-o să mi-o mai iert, Spăși-voiu visul de lumină Tinzîndu-mi dreapta în deșert. Ș-o să-mi răsai ca o icoană A pururi verginei Marii, Pe fruntea ta purtând coroană - Unde te duci? Când o să vii? {EminescuOpI 119} SONETE I Afară-i toamnă, frunză-mprăștiată, Iar vântul svîrle-n geamuri grele picuri; Și tu citești scrisori din roase plicuri Și într-un ceas gândești la vieața toată. Pierzîndu-ți timpul tău cu dulci nimicuri, N-ai vrea ca nime-n ușa ta
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
să-l învețe să scrie și să citească. Antonio Ferro, în admirabila sa carte de convorbiri cu Salazar, ne destăinuiește că una din puținele cadre care decorează pereții severi ai cabinetului de lucru al dictatorului, cuprinde textul celebrului, și uitatului sonet al lui Plantin, Le bonheur de ce monde. Atât de mult prețuiește Salazar acest sonet încît l-a transcris încă odată cu mâna lui ca să-l poată oferi lui Antonio Ferro. "Avoir une maison commode, propre et belle, Un jardin tapissé d
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de convorbiri cu Salazar, ne destăinuiește că una din puținele cadre care decorează pereții severi ai cabinetului de lucru al dictatorului, cuprinde textul celebrului, și uitatului sonet al lui Plantin, Le bonheur de ce monde. Atât de mult prețuiește Salazar acest sonet încît l-a transcris încă odată cu mâna lui ca să-l poată oferi lui Antonio Ferro. "Avoir une maison commode, propre et belle, Un jardin tapissé d'espaliers odorants, Des fruits, d'excellent vin, peu de train, peu d'enfants, Posséder
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
á la dévotion, Dompter ses passions, les rendre obeissantes. Conserver l'esprit libre, et le jugement fort, Dire son chapelet en cultivant ses entes, C'est attendre chez soi bien doucement la mort". Este un act de turburătoare auto-revelație, acest sonet în care sunt lăudate atâtea fericiri simple, visate fără îndoială de Salazar, și interzise sie-și prin aspra, monastica lui voință de a-și împlini până la capăt sacrificiul. "Attendre chez soi bien doucement la mort" - iată ce nu mai poate
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
muzee și-ți cultivi propriile ineterse și-ți amintești mereu ce noroc ai că nu ești unul dintre copii aia din Sudan cu muște în jurul gurii. Faci liste cu Lucruri de Făcut - să reorganizezi raftul cu lenjerie, să înveți două sonete. Îți permiți mici atenții față de tine însăți - felii de prăjitură cu înghețată, concerte la Wigmore Hall. Și, din când în când, te trezești și rămâi uitându-te pe fereastră la o altă nenorocită de dimineață și te gândești: nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cu poezii. În principal, fiindcă oamenii se așteptau să-i calce pe urme bunicii. Dar ea avea nevoie de dimensiunile unui roman ca să-și clădească personajele până la capăt. Norma Meyer, pentru care cele mai aclamate poezii fuseseră o serie de sonete mohorâte, pe care le scrisese chiar înainte să se sinucidă, ar fi fost oripilată să afle că nepoata ei insista pe finalurile fericite. Însă Alice nu renunța la ele și pace. Personajele ei începeau ca ea - erau ciudate, nesigure, melancolice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
crești din dragostea înfrântă Și să privești senină către astre. Iubește, iar, că dragostea e sfântă! Magnolii albe să-nflorească-n glastre! Aștept primăvara Aștept de-atâta vreme primăvara, Că astăzi nu mai știu nici cine sunt, A plâns printre sonete călimara, Prea multe luni am fost un fulg mărunt, M-au troienit doar gândurile triste, Au curs ninsorile ca un descânt Din iarna care-a vrut să mai reziste Am renăscut și iată-mă cuvânt. Aștept de-atâta vreme primăvara
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
trei bogătani, într-un apartament rezervat la un hotel de cinci stele din Sotton Place. La jumătatea expunerii mele, tirbușonul greții mi s-a înfipt în gât. I-am dat drumul în closetul învecinat, mare și cu o acustică splendidă: sonetul asemănător unui hipopotam care explodează s-a revărsat prin ușa deschisă într-o cuadrofonie perfectă (așa cum a explicat Fielding mai târziu). Când am revenit, mi s-au aruncat două-trei priviri ciudate, semn că stricasem totul, ceea ce nu cred însă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
corbii!" - mi-am zis singur... și-am oftat; Ninge gri. Ca și zarea, gândul meu se înnegri... Și de lume tot mai singur, mai barbar, - Trist, cu-o pană mătur vatra, solitar... Iar în zarea grea de plumb Ninge gri Sonet E-o noapte udă, grea, te-neci afară. Prin ceață - obosite, roșii, fără zare - Ard, afumate, triste felinare Ca într-o crâșmă umedă, murdară. Prin măhălăli mai neagră noaptea pare... Șivoaie-n case triste inundară - Ș-auzi tușind o tuse
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
întrerupând acest imn de recunoștință înainte să aud că Alice avea să fie în curând sanctificată. Un zâmbet i s-a zărit în locurile de pe față care încă nu căzuseră pradă sentimentalismului. — Extraordinar! a spus. Am început să scriu niște sonete. Nu este nimic mai frumos decât a fi îndrăgostit, Sam. Ar trebui să încerci. S-a uitat la mine compătimitor. — Adevărata comunicare ce poate exista între două persoane care se unesc cu mintea, cu sufletul... — Dar cum rămâne cu trupurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
i-am spus și am fost răsplătită cu o îmbrățișare. În partea de sus, puloverul lui zgâria precum o cămașă din cânepă - Tom făcea penitență pentru că era cu Alice. —Trebuie să plec acum, Sammy, a spus. Sunt la jumătatea unui sonet și parcă simt cum îmi vine inspirația. Ne vedem duminică, da? Și își luă zborul. M-am uitat după el, mintea elaborându-mi planuri de salvare, uitând complet de Simon Grenville și de întâlnirea lui misterioasă. În spatele meu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
scăpa de trac. CÎnd a sosit ceasul să oficieze, părintele Fernando, afișînd un surîs fericit și o nuanță rozalie care-l avantaja, a optat, Într-un zbor de licență protocolară, pentru a Înlocui lectura nu știu cărei Epistole către Corinteni cu un sonet de dragoste, operă a unui oarecare Pablo Neruda, pe care unii dintre invitații domnului Aguilar l-au identificat drept comunist și bolșevic Înrăit, În timp ce alții căutau În liturghier versurile acelea de o rară frumusețe păgînă, Întrebîndu-se dacă nu cumva Începeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de "confident" și de "versificator"! Voiam să am și eu tainele mele de dragoste, pe care să le încredințez cuiva; mi-ar fi fost drag să fac versuri unei iubite care să fie a mea! Și-atunci am scris un sonet în care mi-am turnat toată frământarea și care începea astfel: " Mi-e sete de o dragoste curată! N-am mai iubit de mult și mi-este sete Să sorb dulceața șoaptelor discrete..." În această stare sufletească m-au găsit
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]