5,168 matches
-
ÎMI ACOSTEAZĂ-N INIMĂ PIRAȚII Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 815 din 25 martie 2013 Toate Articolele Autorului În poala nopții mă întind calină Și mă cufund în ea ca-ntr-un hamac Însingurată,-n legănarea lină Mă soarbe purpuriul unui mac, Întârziat în vara ta pribeagă Și-aprins la focul sufletului vis Cuprinde-n el iubirea ta întreagă, Născută din lumini de paradis. Și cresc în mine pruncii lui, ingrații, Ca flăcări ale gândului nebun... Îmi acostează-n
ÎMI ACOSTEAZĂ-N INIMĂ PIRAŢII de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 815 din 25 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345397_a_346726]
-
they pretended not to know me. I tried to get closer to you but you ran away, leaving me alone. When I encountered Poetry, She opened her arms widely And stroked my forehead! LA MUZEU În spatele panourilor de sticlă păsările sorbeau soarele precum un fluviu care se revarsă în gâtlejurile lor pătrunzând adânc în gușile lor asemănătoare cu curbura amforelor vechi din ceramică zămislita de hiperboreni și păstrată pentru noi în nisipul de aur al unui fund de mare. AT THE
CĂUTÂND INSULA FERICIRII / LOKING FOR THE ISLE OF HAPPINESS de GEORGE ROCA în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345441_a_346770]
-
nu-ți fie teamă să scrii tot ce simți, ce visezi ... și mai ales citește!” Fetița o asculta cu ochii ei mari și migdalați, din care boabe mari, transparente și ușoare alunecau pe obraji pivind spre mama, care, emoționată o sorbea din ochii ei de culoarea zambilelor de primăvară. Am luat fotografia și am lipit-o pe piept în dreptul inimii. Am simțit cum inima fetiței se lipea de a mea. Am închis ochii și am mângâiat-o cu dorul cel mai
TAINA SCRISULUI (46) – PASIUNEA de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 821 din 31 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345500_a_346829]
-
-ți deslușeam candoarea Și gingășia pur-a jocului de miei... Îți amintești cum așteptam ninsoarea Cu palmele-căuș sub pomii de pe-alei? Valsam într-un ocean de alb sub zarea Cu străluciri de stele-n ramuri de polei Și îți sorbeam sărut, călcând cărarea Să auzim sunând de gheață clopoței... Îți amintești cum așteptam ninsoarea...? Sărutul iubirii Pe buze-ți simt sărat sărutul Spălat de lacrima iubirii Și modelat ca-n palmă lutul În gest divin al făuririi. Când îți ascult
CU PLECĂCIUNE, FEMEIE! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345531_a_346860]
-
ritmuri de joc, În vraja de-o clipă cât sunt doar cu tine Și-ți simt răsuflare-adiere de foc. Tu, albă tulipă, deschizi către mine Petale din floarea ajunsă-n soroc, Iar trupul tău țipă ca-n furci caudine Să soarbă licoarea ce-aduce noroc. În vraja de-o clipă cât sunt doar cu tine... Îți simt răsuflarea adiere de foc. Dintre toate Dintre toate iluziile, cea mai autentică și des întâlnită este FEMEIA... Dintre toate durerile, cea mai pustiitoare este
CU PLECĂCIUNE, FEMEIE! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345531_a_346860]
-
încăperea dar și fețele celor prezenți atât de obosite. Haideți , la culcaaare! strigă Sonia militărește...apoi strânse masa sărăcăcioasă întrebându-l pe Niki dacă a fost bună untura , el clătină din cap fără să articuleze vreun cuvânt, apoi începu să soarbă laptele de vacă dintr-o cană de lut pregătită de mamă-sa cât timp el fusese în cealaltă încăpere... Soarele răsărise, parcă, prea devreme iar noaptea trecuse atât de repede încât nu avusese când să viseze ceva, îi părea rău
O TOAMNĂ CA ATÂTEA ALTELE..., AUTOR IOAN GHEORGHIŢĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376779_a_378108]
-
ce-am primit, Sau explicându-mi răul pătimit, În viața anticameră spre moarte. O viață vers, sau versul viețuire? N-am să răspund cât înapoi privesc! Ar însemna doar timp să risipesc, Rememorând cărarea spre-mplinire. Adun neverosimile secunde, Le sorb cum numai timpul însetat De ce va fi, le pune la păstrat Și-n viitor, apoi, să le scufunde. Am strâns, astfel, un veac de fericire. Nu pare mult, dar am trecut prin ea, Adăugând la ceea ce lipsea, O viață-n
O VIAŢĂ VERS ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376836_a_378165]
-
porni motorul care începu să duduie creând o stare emoțională celor două pasagere. - Să nu vă fie teamă. La început vom merge mai încet până când vă veți obișnui cu acest mod de deplasare. - Să trăiți domn’ căpitan, răspunde Dalia veselă, sorbind din paharul cu șampanie. Sper să nu alunec în mare de aici. - Nu ai cum să aluneci, marea este liniștită față de azi dimineață, totuși este indicat când vom merge mai tare să nu te ridici în picioare ca să nu te
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376780_a_378109]
-
trezit din somn, își lua zborul speriat de acest vultur al mărilor, apărut pe neașteptate să-i tulbure liniștea. Fetele erau temătoare, dar și entuziasmate de acest inedit moment din viața lor de provinciale. Navigau pentru prima dată pe mare. Sorbeau picăturile de rouă franțuzească din cupele din semicristal azuriu și gustau din plin beția vitezei. Excursia a fost plăcută, dar scurtă. Au ancorat la debarcaderul din Vama Veche ridicat de către pescarii ce-și aveau talienele montate în larg. După ce i-
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376780_a_378109]
-
se uitară pieziș la Iliuță, care, văzându-i așa speriați, zise, frecându-și palmele: --Adă, bă, Floricele o țuică, să bem adălmașu’! Păi, ce! Ne-apucăm de afacere fără adălmaș? Floricel aduse sticla și trei cești. După ce dădură noroc și sorbiră țuica dintr-o înghițitură, Vasilică trecu direct la afacere. --De ce nu în cote egale, bă, Ilie? --Hmm! Mârâi din nou Iliuță. Vrei cote egale când eu particip cu tractorul și tu cu șufa? Astea sunt cote egale? Iar ăsta
TUNARII-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376824_a_378153]
-
din mână receptorul și mă-ndreptasem tremurând spre fereastra larg deschisă. Mă simțeam urgisit pe dată pedepsei capitale inchizitoriale... Și, ca un făcut, în raza mea vizuală tocmai se prelingea pe bolta sinilie un... avion! Îl urmărisem din privire în timp ce sorbeam paharul cu apă amestecată cu miere, uitând - efect placebo - de spaimă. De ce-mi trecuse? Și tocmai când pasărea de-aluminium mi se-arătase?! mă răzvrătisem retoric. Păi mie nu de avion mi-e groază! completasem. Îmi place. Sunt, de
TAINA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2354 din 11 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376860_a_378189]
-
știai la care să te repezi mai întâi, la mamă sau la fiică. - Nu fi caraghioasă. Este familia colaboratorului meu. Tocmai de aceea am fost atent cu ele. - Colaborator pe dracu! Am văzut cât de “atent” erai cu ele. Le sorbeai din ochi. Mai ales pe mă-sa. - Eu zic să te potolești. Nu-i treaba ta ce fac eu. Vezi-ți de atribuțiile tale și lasă-mă pe mine în pace. Nu-ți permit să intri în viața mea când
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376805_a_378134]
-
pe seama lui. Se cunoșteau de mult timp, erau buni prieteni și își permiteau anumite glume între ei. Cine știe ce discuții au mai avut ei și altădată despre femei la chefuri, dacă acum îl persifla cu aluzia la prepelițele lui tinere. Dalia sorbea prin paiul din pahar, privind-o pe furiș pe mama Gloria, să vadă dacă nu cumva o folosește la rândul ei ca material de studiu, cum i-a spus lui Ștefan pe ring că a fost el. Poate este interesată
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376805_a_378134]
-
promis vreodată... De n-auzi Blues-ul, îmi retract Dragostea imaculată! Dar de-l auzi, vino în zbor, Cu-n vârtej de frunze moarte Mi-e Brumă sufletul, de Dor, Să-ntomnez cu tine-n Noapte! Și-atunci când ochii ni-i sorbim Ce dacă-i Cerul tău, ursuz? Atâta timp cât ne iubim Te cânt, Noiembrie, ca Blues... An Prema Aanandha 9 Noiembrie 2016 © Referință Bibliografică: NOIEMBRIE BLUES / Antonela Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2141, Anul VI, 10 noiembrie 2016. Drepturi de
NOIEMBRIE BLUES de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376919_a_378248]
-
holuri, în tablouri, mai miroase a ritm de dans, a vise dintr-o pernă. Se răzvrătesc celulele în oase de-atâta dragoste platonică, eternă. Mă-mbăt de-atâta lene turnată-n scorțișoară. Un flutur mă întoarce înspre amorfa vară. Tu sorbi din vinul care prelins printre zăpezi, Te-așează printre gânduri și-adormi, să mă visezi. Referință Bibliografică: GÎNDURI ÎN IARNĂ / Marioara Nedea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2166, Anul VI, 05 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marioara
GÎNDURI ÎN IARNĂ de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376928_a_378257]
-
s-a răcit ceaiul. Era încă destul de fierbinte. Se așeză în fața măsuței și își unse cu miere și gem câteva feliuțe de pâine. Dalia, în pat, continuându-și lectura, asculta cum ronțăie mamă-sa feliile crocante de pâine și cum soarbe zgomotos din ceașca cu ceai fierbinte. O privea distrată cum își țuguia buzele să nu se frigă. Gândul că putea rămâne doar ea și Ștefan pe barcă, singuri singurei, nu-i dădea pace. Simțea apariția unor furnicături prin tot corpul
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
de spini curbați. Și, fără veste, o undă veselă îi netezise matern fruntea dârată de îngrijorări, dându-i mare imbold la mers. Găsise Fântâna-deșertului! Când fusese lângă ea, crestase cu vârful cuțitului cât borta cuibului de pițigoi din învelișul cerat, sorbind cu nesaț din răcoritoarea sevă, simțindu-se alinat, puternic, gata de drum. Drept e, nădăjduia și-n ploile răcoroase... Nădăjduia... Ce dor i se făcuse după căderile astea de apă! Îi plăcuse mereu să-și strecoare privirea prin sita mișcătoarelor
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
întoarsă spre lucrul avid al primului, fără să observe că drumețul asaltat capitulase. Da! Așa era! Corpul i se moleșise sub iminența deznodământului. Realizase că n-avea șanse de-a se împotrivi! Trimise către ochi bruma de putere. Deschiși, aceștia sorbiră cu lăcomie filmul distrugerii rucsacului, în care atacatorii nu găsiseră nimic mulțumitor, cu excepția resturilor de carne, a cuțitului și a termosului. Zăceau pe jos Biblia, bricheta consumată, carcasa unui ceas, lanterna veche fără bec, șalul din lâna cândva roșie... Aruncată
CĂLĂTORIA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2144 din 13 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376950_a_378279]
-
toți, Prin gene milenare. Răsari din umbra nopții Ca stelele pe cer Și-n răsăritul zilei, Trezești vechiul mister. Din valurile ceții Acum, tu mă ridici Și inima-mi pulsează, În clipele de-aici. Și nu mă-ndur să-ți sorb Aprins de patimi grele, O lacrimă ce cade, În focul firii mele. Nu vreau să te cutremur Nici focu’ să ți-l iau, Dar lasă-mă o clipă Alăturea să-ți stau! Tu, stea prea minunată Și Lună între stele
DIMINEȚI ANCESTRALE de DANIEL DAC în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377019_a_378348]
-
floare, Bătrâni ai parcului străjeri Stau de veghe la intrare De peste-un veac de primăveri. Iar cand vară fugi de soare, Pe sub ei pășind în drum, Îți oferă și răcoare, Dar și o cupă de parfum. Din licoarea parfumata Trecătorii sorb cu sete Și se-ntâmplă nu odată, Mulți din ei să se îmbete. Și apoi merg parcă plutesc Fără de țintă pe ălei, Și multă vreme rătăcesc Prin parcul Carol plin cu tei. Un vânt poznaș trecea hai-hui, Prin parc aiurea
PARCUL MEU de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377062_a_378391]
-
în derivă, imaginea ta era mereu tulbure iar flacăra părului tău incendia văzduhul și-mi hărțuia umbra precum o nălucă din dramele shakespireane; vorbesc cu vântul și tac în fața celor apropiați să nu mă fac de râs, eu care puteam sorbi un cer întreg dimineața acum aud țipetele inimii de spaimă care simte cum bate din ce în ce mai încet în fața misterelor vieții conjugând verbele a iubi și a muri într-un decor de comedie bufă, jucată pe o scenă fără sufleor cu scaunele
POEZIA CA SPOVEDANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377049_a_378378]
-
e arta vânării de vânt, frumoasă târfă, Durere, ce latri lugubru la lună, strângând cerul de gât, alergai, îmi strigai pe nume sângele pentru a mă numi, flacăra părului tău, hărțuindu-mi umbra și incendiindu-mi inima, eu care puteam sorbi din pumni un cer întreg, acum pierdut, printr-un labirint căruia nu-i mai dau de cap, sunt un fel de dandy cu față de cal care nechează după umbre, sorbind inele și câmpii de verdeață; cineva râde, cineva a plecat
POEZIA CA SPOVEDANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377049_a_378378]
-
hărțuindu-mi umbra și incendiindu-mi inima, eu care puteam sorbi din pumni un cer întreg, acum pierdut, printr-un labirint căruia nu-i mai dau de cap, sunt un fel de dandy cu față de cal care nechează după umbre, sorbind inele și câmpii de verdeață; cineva râde, cineva a plecat, e senin de tot, era amurg atunci; dar niciodată nu rămâne așa cum a fost: lipsite de vise, amintirile au mirosul părului tău... marți, 20 ianuarie 2015 Referință Bibliografică: Poezia ca
POEZIA CA SPOVEDANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377049_a_378378]
-
o supere atât de rău. O luă pe după umeri și o conduse în bucătărie, unde o ajută să se așeze pe un scaun și îi oferi un pahar cu apă. Emanuela, cu mâini tremurânde și ochii parcă ieșiți din orbite, sorbi jumătate din conținutul paharului, apoi, așezându-l pe masă, puțin mai calmă, îi relată Simonei cele întâmplate, care exclamă aproape la fel de șocată: - Doamne, Dumnezeule! Nenorocitul! Sincer, nu m-am așteptat. Îmi era milă de el... Cine știe câte mai ascund ei în
ÎN MÂNA DESTINULUI...( 2 ) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377006_a_378335]
-
de Viață Senină! se auzi încă o dată. Sunt aici, sub salcie! Mărțișor se uită uimit sub salcie. - Veniți la mine și spălați-vă în undele mele ca să uitați toate grijile și necazurile! Norocel chihoti bucuros și se aruncă în pârâu sorbind cu nesaț și spălându-și fața cu apa sa limpede. Mărțișor strigă la el: - Stai, Noroace, că noi nu trebuie să uităm grijile și necazurile! Dar Norocel începu să alerge, să facă tumbe și să cânte: - Tra lai la, la
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]