2,941 matches
-
a miturilor prin imagini mai puțin enigmatice, accesibile înțelegerii conștiente nu prin intermediul pseudo-dovezilor logice, ci cu ajutorul formulărilor veridice din punct de vedere psihologic, care nu sînt deloc explicații ale misterului, ci explicații ale semnificației imaginilor mitice sau respingeri ale interpretărilor speculative. Potrivit mitului, cît și conform psihologiei, nu există, pe de o parte, nici o apariție, iar pe de altă parte nici un mister (dacă termenul "există" este acceptat în înțelesul lui conceptual). Nu avem de-a face cu nimic altceva decît cu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
legale. Problema libertății nu-și poate găsi soluția atît timp cît psihologia nu se orientează spre cercetarea determinării supraconștiente și subconștiente a reacțiilor umane, spre căutarea motivației juste și false, spre studierea deliberării intime. Rămîne în egală măsură de domeniul speculativului pretenția că acțiunile umane sînt nedeterminate ca și afirmația că ele sînt determinate. Înțeleasă ca problemă a motivației juste și false, supraconștiente și subconștiente, problema libertății constituie problema centrală a psihologiei. Mai mult: problema aceasta este însăși psihologia și în
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
să constate că ele posedă toate un aspect metafizic: misterul existenței și al animării, mister metafizic a cărui personificare simbolică a mitologiilor a exercitat o imensă influență motivantă asupra istoriei gîndirii. Din prudență științifică, studiul motivelor trebuie să reexamineze soluțiile speculative ale metafizicii. Psihologia ar putea firește să țină cont de legile care guvernează viața, adică de pedeapsa înficoșătoare declanșată de deformarea subconștientă, ca și de bucuria care răsplătește formația supraconști-entă, fără măcar să meargă pînă la sursa mitică și misterioasă a
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
și pentru cea a tuturor oamenilor. Fiind valabil pentru toți oamenii, aceasta înseamnă că este valabil și pentru psihologi și pentru știința vieții care ar trebui să fie psihologia. Numai din perseverența autoanalizei rezultă sinteza, care nu este o teorie speculativă, ci o cunoaștere bazată metodic pe autoexperiment, singura metodă valabilă pentru studierea funcționării intime motivante, studiu care duce infailibil la emoția resimțită în fața imanenței misterului legii etice și al scării valorilor, care implică imanența justiției și a responsabilității esențiale, tema
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Fitoussi, 1997). Economistul Jean-Paul Fitoussi, care scrie aceste cuvinte, nu este un "stângist" care refuză total legile pieței. El ne obligă totuși să ne punem întrebări despre efectele mondializării, care înseamă în primul rând creșterea fluxurilor financiare. Astfel, tranzacțiile financiare speculative ating 1 300 de miliarde de dolari pe zi, aproape echivalent cu cei 1 500 de miliarde de dolari la care se ridică rezervele tuturor băncilor naționale (Bauman, 1998): nici un stat nu poate rezista câtorva zile de speculații pe piețe
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
alt palier de analiză, prin vocea lui Paul Virilio. Acesteia din urmă îi este rezervat un spațiu mai larg, în vederea zdruncinării optimismului exagerat al transumaniștilor, deși și critica sa este, la rândul ei, criticată și demascată de extremism retoric și speculativ, de la analiza crizei subiectului în contextul tehnoștiinței la teoria percepțională a mașinii viziunii, de la teoria bombei informaționale la teoria bombei genetice. Capitolul al patrulea începe cu prezentarea pluralității și a contradicțiilor mișcării cyberfeministe, mișcare conturată în special prin convergența discursivă
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
concepte utilizate adesea în același scop și cu aceeași conotație în cadrul curentului, fără o demarcație clară între ele și chiar sinonimizate: mai-mult-decât-umanul obținut prin augmentarea intelectului, a memoriei, a puterilor și a percepțiilor fizice etc. Definit printr-o perspectivă filosofică speculativă și interdisciplinară, mixând tehnoștiința cu economia, istoria, științele naturii și studiile culturale, transumanismul își exprimă credința că specia umană, departe de a întruchipa faza finală a evoluției, reprezintă începutul unei noi etape evolutive, evoluția artificială, etapă denumită fie neodarwinism fie
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Bostrom, 2002Ă care postulează teoria că, dacă tehnologiile computerizate continuă să avanseze, există o mare probabilitate ca umanul să trăiască într-o simulare de computer și să fie o simulare a unei simulări anterioare (vezi Dainton, 2002, pentru o continuare speculativă a acestui argumentă. Mai mult chiar, umanului simulat de un supercomputer i se atribuie calitatea de „demnitate postumană” (vezi Bostrom, 2003Ă, prin abordarea imperativului practicării unei etici mai cuprinzătoare și al preluării unei viziuni mai responsabile. Teoria „descărcării” conștiinței umane
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
extremă a acestuia. Așadar, recurgem la o critică a entuziasmului tehnoștiințific în diverse accepții ale acestuia, de la viața și inteligența artificiale la postulatele tehnologiste cvasireligioase ale omniscienței și ale nemuririi, dar și la o temperare realistă și pragmatică a criticii speculative de tip Virilio sau Baudrillard. Acest tip de postumanism critic moderat recunoaște necesitatea continuării finitudinii umane pentru supraviețuirea ființei umane în noi contexte existențiale. De asemenea, urmărește o reconciliere a unei viziuni fenomenologice (merleau-pontyeneă care restaurează relația dintre entitatea virtuală
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
sine.” dedicarea absolută și necondiționată a oamenilor cu suflete mărețe, care, din altruism, ajung până la sacrificiul de sine. 11 Către MIHAI EMINESCU p. 192, r. 7 8 : „Munteanul e frate cu dracul, dintr-un pol el face doi” ironizarea spiritului speculativ și oportunist al munteanului; r. 11 13 : „o prietinie care ne-a legat așa de strâns nu poate să fie ruptă fără de ciudă din partea aceluia care rămâne singur.” tristețea și regretul despărțirii de cel mai bun prieten se pot transforma
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
ci și a noastră [a tuturora] care suntem descendenții tăi! (Sacchi 1989, p. 335). Acest concept a fost reluat în Noul Testament de către Paul care face din el cheia de boltă a doctrinei mântuirii. În rest, întreaga apocaliptică are trăsături intelectualiste, speculative, specifice - dacă ne putem exprima în acest fel - unor persoane care lucrează la birou. 17.5. Sfârșitul apocalipticii Apocaliptica nu a depășit cu bine evenimentele tragice din anii 70 și 134 d.C., ieșind compromisă din acestea: pedeapsa timpurilor de pe urmă
Israel în timpurile biblice : instituții, sărbători, ceremonii, ritualuri by Alberto Soggin () [Corola-publishinghouse/Science/100992_a_102284]
-
ca de altfel în toate opiniile scepticilor. În fizica teoretică din a doua jumătate a secolului XX și, în mod special, în modelele matematice dezvoltate pentru crearea unei teorii unitare a câmpului, abundă numeroase construcții matematice extrem de formalizate și de speculative, care s-au îndepărtat aparent de tradițiile clasice ale conviețuirii fizicii cu matematica. Vom regăsi dezbătute aceste aspecte în articolul care urmează. Sunt interesante, deși discutabile, și opiniile autorului privitoare la rolul fundamentelor (postulate, axiome) în construcția matematică. De fapt
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
la mobilité de leurs traits" [Mercier, 1990, p.257]. Viața pariziana presupune un mare număr de relații umane. R.Stierle notează că Balzac trece de la un program de reprezentare a unei totalități istorice la un nou program al unei totalități speculative de reprezentare a lumilor sociale coexistente 340. Această osmoza a claselor și stărilor sociale devine un semn al timpurilor moderne, pe care îl putem regăsi ca motiv literar în românele timpului. Coexistența universurilor sociale diferite în spațiul orașului face ca
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ea nu a reușit să producă judecăți sintetice-a priori, singurele care, fiind universale și necesare (în sens strict) și îngăduind sporul cunoașterii, sunt proprii științei veritabile. Critica rațiunii pure, ca un demers prin care sunt stabilite limitele rațiunii noastre speculative, competențele facultății de cunoaștere, pregătește terenul pentru constituirea metafizicii ca știință și din această cauză putem spune că ea are statut de proiect al metafizicii; ea conține Ideea științei în cauză și încearcă să o reconstruiască prin raportare la aceasta
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
-i propun acesteia reajustări pentru a-i păstra, totuși, forma, ci sunt condiții de posibilitate ale metafizicii ca știință nu ale metafizicii ca atare, fiindcă aceasta este o dispoziție naturală a sufletului omenesc -, condiții formulate pe temeiul criticii rațiunii pure speculative (teoretice) și al construirii răspunsurilor la întrebările vizând posibilitatea matematicii și fizicii pure. Ceea ce rezultă din întregul travaliu al Criticii rațiunii pure este proiectul metafizicii ca știință, prin urmare, conceptul unei noi metafizici. Avem aici și motivul pentru care demersul
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
primei întrebări dintre cele trei formulate în Metodologia transcendentală a primei sale Critici (întrebările: Ce pot ști? Ce trebuie să fac? Ce-mi este îngăduit să sper?). Răspunsul, complet în privința cunoștinței, construit însă numai printr-o critică a rațiunii pure speculative, era neîmplinit în privința unor concepte din care "vechea metafizică" făcuse obiect al ei: libertatea, sufletul nemuritor, Dumnezeu. Excluse din câmpul cunoașterii, întrucât "referenții" lor nu sunt, nici măcar ca posibilitate, obiect de experiență, cele trei concepte vor deveni "postulate ale rațiunii
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sunt, nici măcar ca posibilitate, obiect de experiență, cele trei concepte vor deveni "postulate ale rațiunii practice", într-o altă construcție "critică", ce va viza rațiunea pură practică, voința pură. Dubla funcționare a rațiunii pure, în regim teoretic (ca rațiune pură speculativă, teoretică) și în regim practic (ca rațiune pură practică, voință pură) face posibilă, cumva, "salvarea" conceptelor-obiect ale vechii metafizici. Demersul acesta, într-o oarecare măsură recuperator, se află în Întemeierea metafizicii moravurilor și în Critica rațiunii practice. Aceste postulate nu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ale vechii metafizici. Demersul acesta, într-o oarecare măsură recuperator, se află în Întemeierea metafizicii moravurilor și în Critica rațiunii practice. Aceste postulate nu sunt dogme teoretice, ci supoziții necesare din punct de vedere practic; ele nu extind deci cunoașterea speculativă, dar procură Ideilor rațiunii speculative în general (cu ajutorul raportului lor cu ceea ce este practic) realitate obiectivă și le justifică ca concepte, a căror posibilitate altfel ea nu s-ar fi putut încumeta nici măcar s-o afirme."54 În a treia
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
într-o oarecare măsură recuperator, se află în Întemeierea metafizicii moravurilor și în Critica rațiunii practice. Aceste postulate nu sunt dogme teoretice, ci supoziții necesare din punct de vedere practic; ele nu extind deci cunoașterea speculativă, dar procură Ideilor rațiunii speculative în general (cu ajutorul raportului lor cu ceea ce este practic) realitate obiectivă și le justifică ca concepte, a căror posibilitate altfel ea nu s-ar fi putut încumeta nici măcar s-o afirme."54 În a treia sa Critică, filosoful german va
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
sale. Omul este liber supunându-se necondiționat legii morale. Aceasta din urmă, posibilă prin funcționarea practică a rațiunii, fiindu-i acesteia formă a priori, este dată ca imperativ categoric, în forma unei porunci. Și tot rațiunea, dar în funcționarea sa speculativă, teoretică, determină cunoașterea. Or, dintr-o anumită perspectivă, cunoașterea și moralitatea instituie (formează) unitatea umanului. Rațiunea este unitatea modului existențial uman, universalul-dat-în-eu. Kant recompune unitatea de existență a omului pe temeiul a două atribute: cunoaștere și libertate, amândouă posibile datorită
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
57, principiu al facultății de judecare reflexive. Finalitatea mediază între conceptele naturii și cel al libertății (și, mai departe, cel al sufletului nemuritor și al lui Dumnezeu) și exprimă subordonarea cunoașterii și a naturii față de moralitate și libertate, a rațiunii speculative față de rațiunea practică. Așa cum spuneam mai sus, enunțurile despre om din filosofia kantiană alcătuiesc o unitate teoretică ce poate fi interpretată ca proiect antropologic. Dar care sunt sensurile acestui termen? Desigur, semantica pe care o vom semnala așază termenul într-
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
statutul ei de mijloc (în plan inteligibil), este cauzată de dependența persoanei, a omului ca ființă sensibilă, de natură. Fericirea însă își are locul alături de moralitate și astfel ea devine împreună cu moralitatea "obiect" al actului rațiunii pure, atât în regim speculativ, cât și în regim practic. În consecință, în sensul înțelegerii poziției și funcțiilor sale în unitatea de existență a omului, fericirea trebuie raportată nu doar la un scop desăvârșit, ci și la condiționările fenomenale ale acțiunilor pentru care ea este
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de științele fizico-chimice, și finalitatea vitală-psihică, la care mai aderăm alături de cei mai mulți cercetători ai vieții biologice și sufletești"156. Justificarea formală are semnificația punerii în ordine a operațiilor logice prin care determinismul prin finalitate este conceput și așezat în sistemul "speculativ" al personalismului energetic. Această ordine se va regăsi în for-mele istorice ale personalității și în structura și funcțiile vocației. De asemenea, justificarea formală instituie "regulile metodei", normele teoretice în spațiul cărora conceptul finalității, împreună cu cele de realitate originară, evoluție și
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
precedent, fidelă esenței națiunii, „românitatea”. Dezbaterile asupra caracterului național al românilor (specificul național) au constituit discursul hegemonic al vieții noastre publice în perioada interbelică, dominată de încercările de a „descoperi” eul colectiv „autentic” cu ajutorul, pe de o parte, al gândirii speculative ce combina filozofia, teologia, misticismul și poezia și, pe de altă parte, al reconstrucției psihologice, etnografice, istorice „obiective”, bazată pe munca de teren, date „tari”, metodologie științifică. Cel mai adesea, aceste exerciții de geografie simbolică, etnopsihologie și ceea ce eu numesc
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
intervenția divinității, principiul uman al competiției și al beligeranței (agonicul) se convertește în fertilitatea spiritului pașnic, nonantagonic (irenicul). Jocul ca matriță a literaturii rămâne punctul de demaraj al studiului, dar traseul demonstrativ se orientează în direcția opusă. Schimbarea de ecleraj speculativ trebuie considerată în întreaga sa amploare contextuală. Dincolo de orice variații spectrale, scena intelectuală a anilor ’70-’90 ai secolului al XX-lea a fost dominată de o filosofie agresivă a diferirii și a alterității, ilustrată, printre alții, de Michel Foucault
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]