KorAP: Find »[drukola/base=speria & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...108 109 110 ...463 >

11,560 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

se apropie iarăși de marginea pădurii. Cât putea să străbată cu privirea nu vedea nimic. Sub coroanele copacilor lumina lunii nu reușea să pătrundă prea mult. Probabil că Burcilă îl văzuse și acum se distra cu el, încercând să-l sperie. Nu-i nimic, nu era el atât de fricos încât să se înfricoșeze de niște zgomote din pădure. Se întoarse lângă foc și luă o creangă mai lungă, aprinsă. Cu torța improvizată în mână se îndreptă spre capătul celălalt al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
țiganul să-l simtă. De acum se afla destul de departe ca să poată schimba direcția și să ajungă chiar în spatele locului unde se ascundea vărul său. Coti la stânga și începu să se furișeze într-acolo. Era concentrat la traseu și tresări speriat când foșnetul cu pricina se auzi din nou. De data aceasta venea chiar din spatele său dar acum i se păru mult mai puternic. Se opri o clipă încercând să priceapă ce se întâmplă. Nu mai pățise niciodată una ca asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
în fața ochilor, abia având timp să le evite. Strângea cu putere în mâna dreaptă bâta pe care o găsise mai devreme, hotărât să o folosească fără nici o ezitare în cazul în care dădea peste cineva în pădure. Era cumplit de speriat și în ciuda tuturor eforturilor sale de a se liniști, inima i se zbătea nebună în coșul pieptului. Nu mai era dispus să riște nimic, drept pentru care decisese să atace el primul, indiferent de consecințe, pe oricine ar fi încercat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pățește ceva, nu se dezlipesc de secția de poliție ori de spitalul unde este internat până ce lucrurile nu ajung la bun sfârșit. Aici, mi se pare că ceva este dubios. Și-au făcut bagajele și au plecat. Ceva i-a speriat de moarte, din moment ce au hotărât să nu mai rămână nici o clipă. Ileana nu-i răspunse, privea înainte fără să scoată nici un cuvânt. Mi-au spus că astă noapte au mai pierdut... da, chiar acesta a fost cuvântul, pierdut, pe încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
cumva la tine un șervețel de hârtie steril? Ileana stătea la distanță și îl privea albă la față. Nu-i răspunse, dar se scotoci în buzunarul de la blue-jeans și îi întinse un pachețel cu batiste de unică folosință. Nu te speria, o liniști Cristi, ocupat să așeze frunzulițele stropite în hârtie, nu știm încă dacă este sânge cu adevărat, iar dacă este, nu știm dacă e de om ori de la vreun animal. Asta vom afla după ce facem niște analize. Nu sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
o liniști Cristi, ocupat să așeze frunzulițele stropite în hârtie, nu știm încă dacă este sânge cu adevărat, iar dacă este, nu știm dacă e de om ori de la vreun animal. Asta vom afla după ce facem niște analize. Nu sunt speriată de loc! îl liniști ea. Mie așa mi s-a părut, spuse Toma râzând, în timp ce se ridică apropiindu-se de ea. Aș vrea să punem pachețelul acesta undeva unde să nu se mototolească. N-aș vrea să se rupă frunzele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
din tunel. Mai întâi observă verdele ierbii după care azuriul cerului îi umplu privirea. Simți pe față o căldură plăcută și în păr vântul care sufla încetișor. Totul era normal acum. Fără să se miște își roti ochii în jur, speriat. La început nu pricepea cine i se află alături, apoi o recunoscu pe Ileana. Nu știa însă cine e bărbatul în vârstă cu care ea stătea de vorbă. Femeia avea fața crispată și îl privea fără a schița nici un gest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
văzu acolo stând la marginea pădurii împreună cu un bărbat în vârstă. Îi făcea semn cu mâna, îndemnându-l să își continue drumul. Îl cuprindea teama din nou. Frica se prăvălea peste el în valuri. Nu avea nici un motiv să fie speriat, nimic nu-l amenința însă, nu reușea să-și controleze simțămintele. Se clătină pe picioare și își dori din tot sufletul ca Ileana să fie acolo să-l sprijine. Îi spusese ceva, oare ce îi spusese? Chiar înainte să plece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Își alungă orice alt gând din minte și, își dădu seama că încet, începe să se liniștească. Nu știa cât timp se trecuse până ce își reveni complet. Orice urmă de teamă dispăruse. Se simțea bine acum și nu mai era speriat de nimic. Fericit că aflase cum să-și învingă angoasa, porni mai departe spre vârf. Știa că panica putea lovi oricând fără nici un avertisment, așa că o păstra pe Ileana în gând. Panta era acum aproape imposibil de urcat. Se afla

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ca asta. Atunci pe loc am înțeles totul. Am făcut legătura cu Moș Calistrat care nu mai vrea să moară, cu disparițiile care nici pe departe nu aveau un făptuitor uman și cu tine. Mărturisesc că la început m-am speriat. Dar apoi am priceput că zeii nu te-ar fi lăsat să scapi dacă nu te-ar fi considerat important, dacă nu ar fi avut un plan cu tine. Și, nu m-am înșelat, chiar așa stau lucrurile. N-ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
mort, ci numai pecetluit acolo, în bezna din adâncuri. Așa am aflat pentru prima dată despre vâlvă, continuă Calistrat trăgând adânc aer în piept. La fel ca și tine, la început am crezut că tata glumește și vrea să mă sperie. După o vreme însă, m-am convins că nu-i vorba de așa ceva. Am ieșit apoi afară, tata avea două cazmale, probabil le găsise în baraca lui Fritz. În spatele ei, ne-am apucat să săpăm o groapă. N-am putut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
gol. Avea gura întredeschisă, ca și cum ar fi vrut să spună ceva dar se oprise la jumătatea cuvântului. Trupul îi era înconjurat de o irizație cafeniu-gălbuie, ca o aură ușoară. Numai în jurul capului, conturul luminos căpăta nuanțe roșietice. Îngrijorat și puțin speriat de ce se întâmplă, Toma se aplecă și lăsă toiagul din mână rezemat de lavița pe care stătuse la început. Totul redeveni normal, semiîntunericul domnea iarăși în încăpere, iar Calistrat își lăsă mâinile să cadă pe lângă corp. În podul palmelor, inspectorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Gata, băiete! îl auzi el pe Calistrat chiar lângă el. Vâlva nu e nici aici, putem merge mai sus! Bătrânul venise pe nesimțite și sunetul vocii sale îl luase pe nepregătite. N-ar fi recunoscut în ruptul capului, dar se speriase puțin. Fără să spună nimic, porni la drum. Moșul îl prinsese de braț conducându-l prin beznă. Te-ai udat bine, constată Calistrat simțindu-i pielea rece și brobonită de frig. Toma se uită la el. Acum, pentru că îl atingea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
brațului lui Cristian. Brusc, bezna pădurii redeveni de nepătruns. Ca și cum cineva acționase un buton ascuns, lumina verzuie dispăruse dintr-o dată. Inspectorul nu mai vedea nimic acum. Se simțea de parcă ar fi căzut într-un cazan plin cu smoală. Nu te speria! auzi de alături vocea șoptită a lui Calistrat. Sunt aici, dacă se repede, te feresc eu. Încet, ochii i se obișnuiau cu întunericul și începu și el să distingă câte ceva în jur. Luna strălucea deasupra lor dar razele ei abia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pumnul mâinii drepte ca și cum toiagul se afla acolo. Parcă simțea lemnul cald în podul palmei și, dintr-o dată nu îi mai era frig. Nedumerit, deschise ochii. O lumină verzuie scălda pădurea din jur. Toiagul era în mâna lui. Surprins și speriat totodată, era gata să-l scape din nou pe jos. Cum de ajunsese acolo? Îl găsise și nu-și mai amintea ori poate îl chemase și venise singur la el? Nu era momentul să piardă vremea cu întrebări. Și le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
N-are cum. Nu la fel cum îngheață apa, spuse Cristian clătinând din cap. Supusă însă la temperaturi scăzute, sub limita de îngheț, în mod repetat, se degradează. Vrei să spui că nu mai e bună? îndrăzni să întrebe Ileana, speriată la gândul că explozivul nu mai poate fi folosit. Dacă întrebi ca să știi dacă mai explodează, atunci răspunsul este da, din punctul acesta de vedere poți fi liniștită. Explodează și, încă cum! Alta e problema. În zilele noastre, numele lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
evitând orice mișcare bruscă, o desfăcu după care își apăsă palmele pe ea, absorbind în pânză substanța uleioasă. Făcu câțiva pași mai departe de cutia de lemn și lăsă apoi batista să cadă pe jos. Ce faci? strigă Calistrat sărind speriat într-o parte și aruncându-se la pământ, acoperindu-și capul cu brațele. Acum nu mai prezintă pericol, spuse inspectorul. Poți să te ridici fără teamă. Ce ne facem? întrebă Ileana, care deși își păstrase cumpătul îl privea albă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
închideau ochii, existau oriunde și oricând. La început i se bătuseră niște apropouri discrete, după care i se spusese de-a dreptul să renunțe la activitate. Nu le băgase în seamă, mai văzuse el chestii din acestea și nu se speria atât de ușor. Tocmai primise o comandă grasă în una dintre republicile secesio niste, trei camioane pline cu arme de asalt și muniția aferentă. Pregătise afacerea în cele mai mici detalii, unsese toate balamalele și transportul era deja pe drum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
După conformația fizică și felul în care se mișcau se vedea că au pregătire militară. Ceva nu era în ordine iar băieții erau în alertă. Nu-i trebuise mult să înțeleagă despre ce era vorba, bestia era cea care îi speriase. Dar cum de mai erau în viață? Dacă vâlva vizitase colonia în cursul nopții, cum de cei doi erau încă vii și nevătămați? Probabil că nu își făcuseră datoria chiar așa cum prevedea consemnul. Nu stătuseră afară pe parcursul nopții. Numai așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
pasul, în pădure. Din loc în loc se vedeau vetre improvizate în care arseseră focuri puternice. Probabil că, de frica bestiei, oamenii puși de pază aprinseseră focuri crezând că au de a face cu vreo sălbăticiune care s-ar fi putut speria de flăcări. Un zâmbet înflori în colțul gurii inspectorului, la gândul că aceștia fuseseră atât de naivi. Amintirile începuseră să-l năpădească. În urmă cu trei ani și el fusese în aceeași situație, refuza să creadă în existența vâlvei. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
întrebarea pe care o tot repeta bătrânul. Îi răspunsese de fiecare dată că poate, dar Calistrat continua să-l întrebe fără încetare. Mai târziu aflase că, în realitate, nu scotea decât niște sunete nearticulate care nu făceau decât să îi sperie pe cei doi. Într-un târziu, disperat că prietenul său nu-l aude, deschisese ochii și dădu să se ridice. Încercă să tragă aer în piept dar se înecă cu praful pe care îl înghițise și îl cuprinse un acces

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de cei doi și, împreună cu Ileana se dusese acasă. Urcase direct în camera lui să se spele și să își schimbe hainele rupte și pline de praf. Ileana rămăsese jos împreună cu maică-sa care le deschisese ușa la sosire. Se speriase de moarte când dăduse cu ochii de Toma. O auzea explicându-i doamnei Maria că nu se întâmplase nimic grav, nu era vorba decât de un accident nefericit pe munte. Cristian alunecase și căzuse într-o râpă dar, în afară de niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
învârti pe loc, încercând să înțeleagă ce se petrece. Tălpile bocancilor scrâșneau ca și cum ar fi călcat pe pietriș. Nedumerit, își coborî privirile spre picioare. Iarba dispăruse, la fel cum se întâmplase și cu pădurea din spatele său. De data asta se sperie de-a binelea. Se afla la marginea unui pustiu. Peisajul se schimbase cu totul și inspectorul simți nevoia să se frece la ochi, sperând că este victima unui miraj. Singurul lucru pe care îl recunoștea era stânca. Părea ceva mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
alb, dar nu avea încotro. Imediat ce plecase din Cipru, dăduse foc registrului în care ținea evidența afacerii cu cazinoul. Nu transcrisese nimic în agendă, nu pentru că nu ar fi avut ce. Erau destui indivizi care îi datorau bani, dar se speriase prea tare de cât de ușor ajunseseră la el autoritățile, în ciuda măsurilor de precauție pe care și le luase. Știa că fiscul se mișcă greu, ca un uriaș adormit, dar la fel de bine știa și cât de periculos este acest uriaș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ajunge acolo este cuprins de teama aceea pe care o cunoști. Zeii nu vor să le fie deranjată liniștea. De-a lungul vremii, să știi că au mai nimerit și alții acolo. Nimeni nu a scăpat teafăr. Din cauza asta mă speriasem atunci când mi-ai povestit pe unde umblaseși. Ei, uite că eu am scăpat. Cu tine a fost altceva. Am înțeles pe loc că tu ești diferit. Draga mea, n-am discutat niciodată despre aceste lucruri. La început nu credeam nici o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]