5,679 matches
-
întors pe dos mațele românilor și le-a-ntunecat mintea și sufletul, drept pentru care, de astă dată, nu-și mai punea vreo nădejde în mânia ori, în înțelepciunea poporului, neamul ăsta de slugi nemernice, care l-a dus în spinare pe Ceaușescu atâta amar de vreme și i-a ales prin vot liber pe Iliescu și pe criptocomuniștii lui, ce mai, degeaba ne frământăm, degeaba ne spargem plămânii și ne răcim gura, ceea ce nu-l împiedica să revină la gânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mea, după cum ți-am mai spus - astea trei, da, ele ne activează, dar tot ele ne sug, ne năruie, ne risipesc în cele patru zări... Să nu uiți: tot ce nu putem duce în mână, în sân, sub cămașă, cu spinarea, fără să ne cocoșeze prea tare, ne împinge pe nesimțite, fără să ne dăm seama, acolo... Acolo-s plânsul și scrâșnirea din dinți, foamea și setea în veci neastâmpărate, moartea veșnică pe care-o vezi doar cum ne împresoară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și pe oaspeți, ochii lui caută În asistență o victimă, o buză care ar cuteza să freamăte, o privire care să nu fie Îndeajuns de pocăită, amintirea vreunei perfidii. Dar, din instinct, fiecare se strecoară În spatele vecinului său, Își Încovoaie spinarea, grumazul, umerii, așteptând să treacă furtuna. Negăsind o pradă care să-i cadă În gheare, Nasr Han Își Înșfacă veșmintele de ceremonie, le scoate unul după altul, le aruncă, furios, la pământ și le calcă În picioare, urlând, În dialectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
acuzându-l până și de faptul că ar fi necredincios și ar trăda Învățămintele Fondatorului. Se spune chiar că a trimis la moarte două sute cincizeci din partizanii fiului său și a alungat alți două sute cincizeci, silindu-i să poarte În spinare, până la poalele muntelui, cadavrele prietenilor executați. Dar, dintr-o urmă de sentimente părintești, Marele Maestru n-a cutezat să urmeze tradiția infanticidă a lui Hasan Sabbah. Și, când tatăl muri, În 1162, fiul rebel Îi succedă, fără nici o piedică. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și un nelegiuit!” I-am răspuns: „Spunând asta, faceți elogiul beției și al nelegiuirii!” Reverendul era cât pe ce să se Înăbușe. Howard râse ca un copil. Incorigibil și dezarmant. — Așadar, Îți asumi bucuros tot ce ți se pune În spinare! Vei fi fiind tu oare și un „fiu al lui Adam”? — Reverendul ți-a spus și asta? Am impresia că ați vorbit mult despre mine. — N-aveam altă cunoștință comună. — N-am să-ți ascund nimic, am conștiința la fel de curată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Mai exista vreo urmă a mahalalei Maturid, unde, pe baza vechilor rețete chinezești, acel fabricant evreu de hârtie dădea Încă formă, În veacul al XI-lea, ramurilor de dud alb? Vreme de săptămâni, m-am preumblat pe jos, apoi pe spinarea unui catâr; i-am Întrebat pe neguțători, pe trecători, pe imamii din moschee, dar m-am ales doar cu expresii neștiutoare, zâmbete amuzate și invitații generoase să mă așez pe divanele lor de culoarea cerului ca să Împărțim ceaiul. Norocul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
din spate, tatăl meu arăta ca un actor italian. Unul faimos. Mai demult, văzusem un film cu un tată căruia i se furase bicicleta. El alergase ca s-o capete înapoi, bicicleta rămăsese furată, lui i se încovoiase dintr-o dată spinarea. Atunci se pornise o muzică tristă. Tata și fără muzică arăta frumos și lăsa un pic impresia că i s-a furat bicicleta. Tatăl meu era cu adevărat un bărbat frumos, chiar și privit din față. Drept ca soldații la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pretutindeni. M-am închipuit că sunt Winnetou sau Huckleberry Finn și că niște indivizi ticăloși vor să mă prindă: căutători de aur, bandiți fără milă, hăitași de sclavi, indieni sioux setoși de sânge, dirigintele sau tovarășul. M-am furișat cu spinarea încovoiată, părăsind cărarea. Trebuie să ieși întotdeauna de pe cărare, dacă nu vrei să devii o țintă ușoară. Pune-te la adăpost, folosind avantajele terenului. Făceam câte un salt de la un tufiș la altul și de la un copac la altul, căutam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
era frică. Eu puteam recunoaște semnele. Deși, de data asta, avea trei sute de dolari în buzunar. Vocea îi suna puțin răgușit și trebuia să și-o dreagă mereu. Avea privirea neliniștită, ca în trenul care ne-a adus la Veneția. Spinarea lui signor Giovanni se gârbovise mai mult ca de obicei. Fața îi era aspră, dar privirea o avea blândă. Francesco se ținea drept, picioarele lui păreau a avea rădăcini în pardoseală. Precis că pe un asemenea copac se coborâse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
întorcea cu fața spre ușă, muzica amuțea, iar jucătorii de pocker se năpusteau să părăsească localul. Urma bang, bang, până când șeriful venea să-i aresteze pe ticăloși. Uneori, John Wayne era el însuși șeriful. Dintr-o dată, Toni și-a îndreptat spinarea. Mirosea a ce avusese în pahar. Dintr-un salt s-a ridicat de pe taburet și a nimerit cu picioarele peste sacoșele cu cumpărături care zăceau pe podea. Laptele curgea șiroaie din pungile de plastic. A plătit, m-a luat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în dreptul mașinii, am stat să mă uit iarăși și iarăși în stânga și în dreapta și numai după ce m-am convins că nu e țipenie de om pe stradă, m-am încumetat s-o traversez și să mă urc în mașină. Cu spinarea încovoiată, burta suptă și fundul tras înăuntru, alergam cât puteam de repede. Nu îndeajuns de repede pe cât mă îmboldea frica mea, asta pot să vă spun. Domnul inginer, cel pe care, acasă, lumea îl salută politicos, cu respect, suge burta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în el când era vorba de boli rare, ca a mea. Pe drum într-acolo, trenul a făcut vreme de multe ceasuri tadam-tadam. Înăuntru era înăbușitor de cald. Afară, șesul se întindea larg și neted, apoi s-au ivit iarăși spinările de dealuri. Mama mi-a descheiat cămașa, pe urmă a pus la îndemână sticla cu apă minerală și paharul de plastic. Mi-a scos pantofii și mi-a așezat picioarele pe genunchii ei. M-a întrebat: „Ți-e frică?” Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mașinile erau atât de greoaie, pe urmă își dădeau seama că au uitat să slăbească frâna și se grăbeau să repare greșeala, prichindeii începeau să plângă în hohote și să țipe. Bărbații asudau sub cămașă, li se umezeau cămășile pe spinare, unii și le scoteau, aveau burta rotundă și acoperită de păr, unora le alunecau pantalonii în jos, dezvelindu-le o parte din fundul alb, neatins de soare. Era important să fii priceput la împinsul mașinii, fiindcă locurile de parcare de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ei să vadă că treaba e serioasă. Și că avem motive. Nu merge altfel. Nu merge altfel.” Tata privește drept înainte. Cu amândouă mâinile strânge volanul. Tata pune frâna și oprește motorul. Se deschid portierele, un soldat cu arma la spinare se postează în fața mașinii, aruncă un muc de țigară pe jos și îl strivește cu vârful piciorului. Poartă bocanci grei de piele, precis că transpiră în ei și face bășici. Ofițerul se apropie și duce mâna la șapcă, în semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
un baston printre bagaje și ciocănește cu el în fundul rulotei. Într-un loc ciocănește de două-trei ori. Între timp, soldatul își bate pantalonii cu palma, scuturându-i de praf și-și îndreaptă uniforma. Apoi își atârnă arma din nou în spinare. Ofițerul lasă bastonul la o parte. „Domnule inginer, vă doresc drum bun și să vi se însănătoșească băiatul. Numele meu e Moldovan. Poate că nu ne uitați, când vă întoarceți.” Ofițerul și tata își strâng mâinile. „Fiți sigur că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
inconștient, ca și cum traversa deja primul prag al morții. N-o să reușim, exclamă cu disperare ginerele, dar deodată imediat Îi trecu prin minte că soluția ar fi să Încalece mai Întâi el Însuși și apoi să-l tragă pe bătrân pe spinarea catârcei, În fața lui, Îl iau În brațe, nu există altă cale, voi ajutați de acolo. Mama copilului se duse la căruță să aranjeze păturica cu care era acoperit, să nu-i fie frig, sărăcuțul, și se Întoarse ca să-și ajute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Întotdeauna invidiasem picioarele acelea care nu oboseau niciodată, străbăteau deșerturile Arava și Iehuda, Galileea de jos și Galileea de sus, conducând turiștii în timp ce eu rămâneam acasă, pentru că hoinăreala aceasta mă obosește. Inventezi, mă acuza el, cu rucsacul rânjindu-i în spinare, ca un copil fericit, îți place, pur și simplu, să rămâi singură acasă fără mine, iar eu stau în fața lui rușinată, uitându-mă cu tristețe la picioarele mele neputincioase, care mă dor întruna și pun atâta distanță între noi. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să mă înghită, însă mă dă afară din cameră și îmi trântește ușa în nas. Fac șocată câțiva pași înapoi privind ușa închisă, încă vuind, a camerei ei, apoi ușa tăcută a camerei lui, mă îndepărtez pas după pas, până ce spinarea mea se lipește de ușa de la intrare, o deschid și ies, mă așez pe scările reci, numai în cămașă de noapte, privesc ziua aceasta învăluită în lumină aurie, cu adieri pline de tandrețe legănând frunzele și adunând în trena ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
să rămân acasă, însă protestele sale sunt lipsite de vlagă, învinse de vocea mea fermă, de tonul decisiv. Încearcă să îți miști brațele, îl îndemn eu, poate că vraja s-a risipit, însă ele nu se mișcă, nici picioarele, nici spinarea, nici o mișcare nu transpare dinăuntrul trupului său, numai gura i se schimonosește, iar ochii i se învârt înfricoșați de jur-împrejurul camerei. Nu avem de ales, Udighi, îi șoptesc eu, trebuie să te ducem la o consultație, trebuie să te îngrijim, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu băiat, strălucește întunecat, ca o cascadă noaptea, și tuburile acelea lungi de neon par înfundate și găunoase, asemenea globilor oculari ai unui schelet, iar în fața mea stă Udi, culcat pe patul cu rotile, s-a făcut cu totul negru, spinarea i se chircește în corp vertebră cu vertebră, cele mai amare amintiri îi freamătă în sânge, fierbând dimpreună cu germenii vestitori ai unei catastrofe, închid ochii, încerc să îmi găsesc echilibrul în punctele transparente, care se înghit unul pe celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ei. Udi, spune-i să mănânce, îl rog eu, spune-i că te vei însănătoși numai dacă va mânca, însă el se holbează la noi ca și cum logica noastră ar fi una ciudată, ca și cum nu ne-ar înțelege limba. Simt în spinare lovitura singurătății, el nu mai este alături de noi, se află deja într-o altă lume, văd cum este întins pe pat, cum este acoperit cu pătura, îl aud spunând, draga mea, mergeți acasă, vreau să dorm, iar Noga murmură, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mei tulburați se învârt amețitor rezultatele analizelor lui, detalii și lucruri mărunte înfricoșătoare, care se vor transforma dimineață într-o sentință, bună sau rea. Teste ce conțin sângele lui plin de viață, umbrele palide ale oaselor lui, felii tăiate din spinarea lui, cavități ale creierului său, frânturi de mușchi și nervi, tot acest amestec fatidic, coagulându-se acum împotriva noastră, asemenea unei conspirații feroce, care trebuie zădărnicită înainte de ivirea zorilor, și încep să mă rog, numai de nu ar descoperi nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
umerii, este ca și cum îndărătul perdelei ar avea loc o orgie învăpăiată. Bărbatul care iese în cele din urmă din cameră nici măcar nu mă privește, înalt și gras, un uriaș, cu păr cărunt, des și ochelari cu rame groase, îi văd spinarea pătrată, ca o tablă pe care nu scrie nimic, întoarsă către mine în timp ce se grăbește să dispară, ce capacitate uluitoare au toți acești oameni, aceste rude ale bolii, cum dispar ei într-o clipă, agili și alunecoși, lăsând un urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
fost vreodată unite, între ele a fost întotdeauna o graniță antică naturală, care a precedat unirea lor, aceasta fiind una șubredă încă de la început, eu îmi plec privirea, de ce aveam impresia că vorbește despre noi, un fior rece îmi zguduie spinarea, ființe minuscule de gheață se cațără pe ea, vertebră după vertebră. Și care erau relațiile dintre ele, întreb eu, iar el spune, schimbătoare, au purtat războaie, au încheiat păci și alianțe, iar eu fac un efort să îmi amintesc, Israel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
el spune, prefer să mai aștept, acolo mâncarea este mult mai bună, și se pare că vorbăria aceasta lipsită de sens îi mai reduce din încordare, dar nu are același efect și asupra mea, din nou acea răceală pe șira spinării, larve de gheață se cațără pe vertebrele mele obosite, învăluindu-le într-o îmbrățișare rece. Vrei să arunci o privire în orașul morților, întreabă el, iar eu nu vreau decât să stau într-un loc încălzit, cu o cafea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]