2,736 matches
-
și l-a eclipsat. Toate zgomotele au pierit, acoperite de vacarmul metalic al șenilelor. Primul tun a străpuns zidul de praf, a apărut brusc tancul comandantului, apoi al doilea, al treilea... Și, înainte de a se opri, tancurile descriau o curbă strâmtă pentru a intra în rând lângă cel precedent. Șenilele lor pocneau atunci și mai furios, rupând iarba în fâșii lungi. Hipnotizat de puterea imperiului, mi-am imaginat deodată globul pământesc, pe care tancurile acelea - tancurile noastre! - puteau să-l răscolească
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
golul cețos al unei alei largi care se întindea dincolo de ea. Parcă înotam între două șiruri de copaci, în aerul mat de la sfârșitul zilei. Aproape imediat, aleea s-a umplut de fluierături stridente. M-am întors într-un pasaj mai strâmt, am alunecat pe o dală netedă, m-am adâncit printre niște stranii cuburi cenușii. În cele din urmă, fără vlagă, m-am ghemuit în spatele unuia dintre ele. Fluierăturile au răsunat câtva timp, apoi au încetat. De departe, am auzit scârțâitul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a bâiguit: „Mulțumesc, e bine.” Ca și cum i-ar fi fost teamă ca, în elanul meu, să nu mă aplec iară. Adesea, ajunge un fleac din atitudinea noastră ca să schimbe sensul situațiilor celor mai obișnuite: doi bărbați, într-un cabinet medical strâmt, sub o lumină albă, nemiloasă; unul dintre ei, dintr-o dată, se îndoaie, atinge dușumeaua, aproape la picioarele celuilalt și rămâne așa o clipă, așteptând parcă, încuviințarea lui. Ieșind în stradă, mi-au venit în minte lagărele în care, prin teste
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
deștepta. Iarăși căutam o operă absolută, unică, visam o carte care ar putea, prin frumusețea ei, să refacă lumea. Și auzeam vocea bunicii răspunzându-mi înțelegătoare și zâmbitoare, ca odinioară, la Saranza, pe balconul ei: - Îți mai amintești de apartamentele strâmte din Rusia care gemeau de cărți? Da, cărți pe sub pat, în bucătărie, în antreu, îngrămădite - până în tavan. Și cărți de negăsit, împrumutate pentru o noapte, pe care trebuia să le restitui la șase dimineața fix. Apoi altele, copiate la mașină
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ca printr-o cutie de rezonanță, într-un cadru ce nu-i stârnea nici emoția, nici indignarea. Prezența sa în cetate, controlată, histrionică, scrutătoare, interpretativă, degajată și angajată totodată, este una "socratică"75. Autorul Momentelor nu se izolează de cercul "strâmt" în sferele înalte ale geniului resemnat, ci se integrează universului citadin, mânat de o curiozitate organică și de o conștiință pedagogică corectivă: "Prin reducerea la absurd, prin maieutică și dialectică, el tinde să aducă societatea românească la cunoașterea de sine
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
din schițele caragialiene Tren de plăcere, Cură la apele Văcărești, Lună de miere, se profilează în toată vulgaritatea, contrastul evidențiind cantonarea derizorie a acestei lumi în fiziologicul alimentar și erotic, lipsa orizontului poetic sau a dorinței de evadare din "cercul strâmt". Acestea sunt câteva din mult mai numeroasele reluări semnificative ale celor mai fertile teme caragialiene, respectiv politica și familia, ale căror ramificații (educația, gazetaria, justiția, faptul divers, obsesia culinară) vor cunoaște o evoluție postcaragialiană pe care o vom menționa și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
gravitatea acelui "clovn supralucid care-și ia în derâdere propria tragedie" (Romul Munteanu), simbol al "noneroului" absurd, întrucât personajul lui Teodor Mazilu nu are în vedere raportul său cu universul, ci este conștient și deliberat robit de condiționări din "cercul strâmt" al vremii lui: regim politic, modă în comportament și gândire, rivalități meschine. Desprinderea de modele și afirmarea unei voci originale în dramaturgia de esență absurdă se produce decisiv prin piesele lui Marin Sorescu Există nervi, Pluta Meduzei, Lupoaica mea, trilogia
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
al râului se schimbase În urlet clocotitor de ape vijelioase ce mânau dindărăt cu iuțeală de uragan surpăturile de stânci smulse din scoborâșurile Înalte ale drumului lor la vale și frământau cu zgomot Înăbușit bolovanii grei și nestatornici de pe fundul strâmt al albiei lor. Râul scăldat În raze de soare, Își frângea strălucirea gălbuie a undelor sale În curmezișul negru și Încâlcit al tufărișului. Această nemărginită rostogolire de ape, ce-mi zbura pe dinainte, Îmi smulgea privirea din ochi și, cu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
securitatea locuitorilor lor, deși încă nu au ajuns atât de dense încât să răspundă noilor cerințe ale lumii afacerilor"135. Verticalitatea morală pe care o întruchipa acum ortogonalitatea "orașului luminos" condamna orașul tradițional din cauza arhaismului străzilor sale sinuoase, a locuințelor strâmte, a zonelor întunecate, pe scurt, pentru "sălbăticia" sa. " Drumul cotit este drum pentru animale, strada dreaptă este pentru oameni. Drumul ocolit este efectul plăcerii, nonșalanței, lâncezelii, relaxării, sălbăticiei. Drumul drept reprezintă reacția, acțiunea, manifestarea, efectul dominării de sine. Drumul drept
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
mediul urban al sindicatelor din producție. Proliferarea comitetelor de acțiune ofensivă sau defensivă, manifestațiile de stradă împotriva anumitor efecte ale urbanizării au consacrat penetrarea gestionării urbane în câmpul politic. Sub presiunea noilor exigențe culturale "asociațiile de cartier depășesc acel cadru strâmt al acțiunilor revendicative pentru a permite locuitorilor să-și asume responsabilități ca oameni și cetățeni"266. Primele asociații de cartier s-au născut între cele două războaie mondiale, în principal sub forma unor asociații de protecție a locuitorilor. Ele aveau
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
bogate și mai variate. Ca atare, vor apărea mai mult în epoca modernă decît în vremurile mai vechi și vor fi mai pronunțate, prezentînd mai multe nuanțe și mai numeroase diferențe individuale decît odinioară, cînd viața avea un orizont mai strîmt, cînd imaginea lumii însăși era mai limitată și mai intuitivă și cînd și experiența istorică nu oferea privirii dimensiuni mai mari și posibilități mai bogate. Cu toate acestea, trebuie să ne ferim, desigur, să mărim, în această privință, contradicția, mai
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și cu metode speciale. Asemenea lucruri li se păreau, întocmai ca obligațiile și interesele vieții burgheze uniforme, un fel de glume, comparativ cu lumea ideală ce se dezvăluia atît de multiform. Romantismul acționa eliberator prin faptul că trimiterea dincolo de formele strîmte în care viața, arta, religia și gîndirea înțepenesc atît de ușor. Și putem face posibil astfel marele humor. Dar humorul romantic suferea de o mare imperfecțiune. Fiindcă măruntele condiții ale vieții și micii pași ai gîndirii pot apărea, în mod
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
fumegânde, în care viața să devină scrum, iar bucuria, vaiet? (...). Concepția burgheză a împiedecat-o pe Nina Cassian să vadă frumusețea construirii socialismului, să-i vadă pe eroicii constructori ai lumii noi (...). Astfel, poezia Cântec în zori exprimă dragostea egoistă, strâmtă, a unei femei pentru bărbatul ei. Acest bărbat doarme și femeia îl privește. Am văzut în Balada femeii care și-a pierdut iubitul în război că poeta este preocupată de portretul moral al celui iubit, dorea să scoată în relief
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
dintr-un mod intelectual și descriptiv de a reconstitui sentimentul, rămân uneori obscure. Aceeași contemplare a domesticității prin recuzita („scara”, „boxa de la subsol”, „fereastra”) și anecdotica oferite ca suport al meditației lirice („Adu-mi aminte/ curățam cartofi amândoi în bucătăria strâmtă/ mirosea a gaz și a ziar încins/ când becurile se ardeau lorca intra în granada” etc.), definind un „foarte înzestrat reprezentant al poeziei cotidianului” (Florin Mugur), se regăsesc în Omul de la fereastră (1982). Monotonia, carența de coerență metaforică sunt compensate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285309_a_286638]
-
mulțumit să dea din cap absentă și m-a Întrebat dacă sînt drăguță să-i aduc rochia Dolce cu strasuri, mărimea patruzeci și patru, fiindcă În seara respectivă se ducea la o premieră și rochia Versace cea roșie era prea strîmtă pe fund - eu ce părere am? Dumnezeu știe cum o fi primit Brianna slujba asta. De fapt, știe toată lumea cum. E nevasta lui Giorgio Laszlo și pe vremuri era model. În comunicatul de presă de la lansarea magazinului scria că acest
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
palidă, arată o personalitate limfatică; dacă linia vieții este foarte roșie, arată o personalitate violentă; dacă linia vieții este largă, arată o personalitate cu excese; dacă linia vieții este fină, arată o personalitate un caracter bine-călit; dacă linia vieții este strâmtă, arată o personalitate o constituție slabă; dacă linia vieții este lungă și bine marcată, arată o personalitate cu echilibru, optimism), dacă linia vieții este o linie scurtă nu înseamnă neapărat o viață scurtă, ci o personalitate nesociabilă; dacă liniile din
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
coincidă cele două durate, unii teoreticieni, dintre care face parte d'Aubignac în special, limitează lungimea piesei de teatru la o mie cinci sute de versuri în medie. Corneille, care nu putea să-și concentreze imaginația într-un cadru prea strâmt, preferă să fixeze limita la o mie opt sute de versuri. Totuși este dificil, chiar imposibil, ca timpul acțiunii să fie redus la cel al reprezentației. Corneille știe lucrul acesta, declarând, în Al Treilea Discurs: "Reprezentația durează două ore, și ar
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
commedia, ci ființe din carne cu reacții viscerale, uneori neașteptate. "Astăzi se dorește, adaugă el puțin mai încolo, ca actorul să aibă suflet, iar sufletul sub mască este precum focul sub cenușă." Suprimând masca, Goldoni își desprinde personajele din tipologia strâmtă care le reducea la rangul de paiațe. Pantalone, în mod tradițional un bătrân avar libidinos, devine, în teatrul său, un negustor onorabil, uneori chiar un bun tată. Dacă, în câteva piese rare, Goldoni îi conservă unele din caracteristicile tipului din
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lui Figaro când Marceline descoperă că este mama lui Figaro pe care-l urmărea cu asiduitățile ei și voia cu tot dinadinsul să-l ia în căsătorie. 15 Viziunea pe care o are Diderot despre scena greacă este profund nerealistă. Strâmtă, ea nu permitea reprezentarea unor locuri diferite. De aceea în majoritatea timpului acțiunea se desfășura în același loc. A se vedea L'Histoire de la scène occidentale, de l'Antiquité à nos jours, A. Colin, coll. Cursus, 1992, cap.1 "La
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în Platforma Cotmeana a Munteniei, pentru a desemna o mică acumulare de apă, într-o zonă de pietrișuri profunde, unde nu există o pânză freatică pentru alimentarea fântânilor. În Dobrogea s-a împrumutat boaz (boğaz), pentru a desemna un loc strâmt, o trecătoare sau un canal, Bogazkioi fiind numele turcesc al Cernavodăi (adică Satul Canalului sau Satul din Strîmtoare). Turcescul göl a trecut în hidronimia dobrogeană pentru a desemna un lac: ex. Siutghiol. Grecescul limen - port a trecut în română ca
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
cel Bătrân ne spune că Dunărea are 60 de afluenți, iar delta sa șase guri, pe care le numește, în ordinea de la sud la nord: Hieron sau Peuce (Gura Sfântă sau a Pinilor - Sf. Gheorghe), Naracum stoma sau Naracion (Gura Strîmtă), Calon stoma (Gura Frumoasă - Sulina de azi), Pseudostoma (Gura Falsă), Boreion stoma (Gura Nordică) și Psilon sau Thiagola (cu un mare lac). În "Comentariile" sale asupra operei lui Virgiliu, Afidus Modestus (sec. I e.n.) spune: "dacii au obiceiul ca atunci când
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
efigia lui Tut¿aliya, iar În spatele celui masculin se află un grup de doisprezece zei. În apropiere de intrarea În Încăpere, pe latura din stânga este sculptată o scenă de banchet. Camera secundară (B), la care se ajunge printr-un coridor strâmt păzit de doi monștri compoziți, are pe peretele dinspre vest un basorelief cu doisprezece zei, replică a celui din camera A, care se continuă cu două nișe săpate În piatră. Pe peretele din față este reprezentat Tut¿aliya al III
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aproape o jumătate de mileniu în urmă". Iorga explica limpede că reușita lui Mazarýk avea la bază un singur secret: credința profundă în omenire și în oameni. "Moartea lui va deveni o transfigurație, o cale supremă de înălțare dincolo de limitele strîmte ale vieții", încheia Iorga. Mareșalul Ludendorff a murit cîteva luni mai tîrziu. Iorga, care ura tot ceea ce reprezenta Ludendorff, scria: "Moartea unui păgîn: cea a lui Ludendorff. Ludendorff nu și-a găsit pacea în sînul lui Dumnezeu pe care l-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
o dovadă a noii prosperități), milioane de familii se Înghesuiau În mașinile lor Fiat, Renault, Volkswagen sau Morris - adesea În aceeași zi, Întrucât concediile se dădeau de obicei În august - și porneau la drum către un litoral Îndepărtat, pe drumuri strâmte și fără popasuri, rămase din altă eră a turismului. A rezultat un val de ambuteiaje nemaivăzute, Îngrozitoare, care s-au Înrăutățit progresiv odată cu sfârșitul anilor ’50. Ușor de imaginat pe ce artere s-au produs: șoseaua A303 sud-vest de la Londra
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
descopere minijupele și părul lung, predecesoarea ei - generația născută În timpul războiului, nu imediat după el - și-a afirmat prezența printr-un cult al bandelor. Îmbrăcați În haine Închise la culoare, mulate - uneori din piele, alteori din piele Întoarsă, Întotdeauna croite strâmt și cumva amenințătoare -, așa-zișii blousons noirs (Franța), Halbstarker (Germania și Austria), skinknuttar (Suedia) și londonezii teddy boys afișau o atitudine cinică, indiferentă, un amestec de Marlon Brando (În The Wild One șSălbaticulț) și James Dean (În Rebel Without a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]