11,293 matches
-
pierderea lui pierzându-ți și calitatea de membru u.t.c. Nu-și amintea ca primul angajament solemn, să fi fost la fel de afurisit. Mai afurisit decât jurământul militar. Afurisit și utopic. În cei șapte ani trecuți, doar la început se străduise să fie drept, cinstit, modest, curajos și combativ, ca să nu mai vorbim de cauză, făclie, spirit revoluționar, consacrare... de care nici măcar nu își amintea. Nu reușise să ducă strădania mai departe, cauza probabilă fiind pierderea timpurie a carnetului de membru
XIV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365360_a_366689]
-
asta refuză : „este poate doar reacția la amintirea unei dureri care trebuie respectată ! ”. * Ceea ce unora li se pare a fi drept altora nu le convine. De la o vreme s-a trecut la autogospodărire, un concept al minților luminate care se străduiesc să găsească soluții și căi de formare a omului nou. Până mai acum au pus țara la cale pentru făurirea societății socialiste multilateral dezvoltate. Progresul nu a fost însă însoțit de ridicarea conștinței civice a oamenilor muncii. Au constatat și
XXIX ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365387_a_366716]
-
prea mult. Nu doar fiindcă le-ar fi teamă. Spațiul este mult prea strâmt, nu pot fi de folos cu nimic. La ieșire toți sunt marcați de cele văzute sau doar aflate : „este, acolo, o femeie prinsă sub dărâmături ! Se străduiesc să o scoată ! ”. Unii nu au avut curajul să privească. Dincolo de aceste spuse Albert percepe alt mesaj : „dacă este cineva în stare să facă mai mult, să o facă ! ”. Are credința că ar putea da o mână de ajutor după
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]
-
părându-i-se că a intrat într-o poveste, ceva de genul „Alice în țara nenorocirilor ”. Mobila văzută este nefiresc de jos. Capătă o senzație de amețeală din care își revine datorită agitației de jos. Cei de acolo se tot străduiesc să-i atragă atenția. Le face semn că le-a înțeles agitația și vociferările. - Ce vezi acolo ?!... Le-ar spune că s-au scrântit la cap, că doar nu pentru asta s-a cățărat el acolo dar se rezumă la
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]
-
insuficiența hranei. Tot Albert a fost cel care s-a revoltat atunci când s-a întrecut măsura. Prânzul le era adus pe șantier, în marmite, și le era servit de două lucrătoare la cantina din tabără. În acea zi lucrătoarele se străduiau să-și arate măiestria în a acoperi suprafața farfuriei cu cât mai puțină mâncare. - Ce-i asta ? ! - Mâncare. Felul doi !... - Văd bine dar mă refeream la cantitate ! Pune, te rog, o porție normală ! - Atâta am ! De unde să pun mai multă
XXVI. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365385_a_366714]
-
și a sorbit conțintul dintr-o suflare, a șters amprentele cât a putut de bine pregătindu-se ca apoi s-o nimicească cu rafalele pistolului automat. Intenția i-a fost curmată de vocea prevestitoare de rău a superiorului : - Degeaba te străduiești ! Cum crezi că vei justifica lipsa muniției ? Oricum te așteaptă batalionul disciplinar ! Au fost ultimile cuvinte ale căpitanului. A căzut secerat de rafala scurtă pornită din armă, moment în care ucigașul s-a simțit ca lovit cu leuca în cap
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
vocabularul necesar exprimării ideilor. Dintre numeroasele publicații pe teme economice, existente în librării, le alege pe cele accesibile lui și citind exersează selecția ideilor și a limbajului mizând pe faptul că astfel va putea ajunge să asimileze și cursurile. Se străduiește să fie cât mai activ la seminarul de matematică pentru a fi cât mai aproape de explicații și chiar reușește până când, la o rezolvare, are de-a face cu „ n ” soluții. Are neșansa să-și reamintească de primul examen de admitere
XXIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365388_a_366717]
-
de a fi, timp în care a gândit forma în care să dea răspunsul : - Istoria, dragul meu, a fost, este și va fi o redută inexpungabilă. Ea poate fi doar știrbită, pentru o vreme. Când ai credința asta, când te străduiești să transmiți această credință, nu poți fi decât exigent. Ai avut, în școală, ca materie de studiu „Geografia Republicii Socialiste România” ? - Da. - Dar istoria, istoria țării ?... - Istoria României ! - Acum, îmi cer iertare, sunt așteptat undeva. Abia după ce a ajuns acasă
XXIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365388_a_366717]
-
dintr-un vis. O simplă părere, a tatălui : „nu cred că fata noastră va avea noroc de acest băiat! ”. * Mai erau amănuntele. Amănuntele fiecărei întâlniri, ale fiecărei plimbări, ale fiecărei discuții telefonice, ale fiecărei scrisori, amănunte pe care Toloșica se străduia să le afle pentru a le folosi în artificii de calcul și de interpretări în prelucrarea datelor. Abia acum Albert realiza că toate confidențele, făcute de Erica prietenei sale, deveneau colți și gheare ascuțite care erau folosite, cu dibăcie, întru
XXVIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365386_a_366715]
-
examinează, cea care a ținut și cursurile, îi pică pe capete în vreme ce profesoara care a ținut seminarul își frânge degetele. Nici ca student, ce urmează să fii examinat, nu poți rămâne indiferent atunci când, bună parte din cei care s-au străduit să învețe ies din sală stăpânindu-și, cu greu, lacrimile. Să te concentrezi, asupra subiectelor, devine o povară suplimentară. Albert este întrerupt de examinatoare : - Văd că știi.... dar ești prea crispat ! Încearcă, te rog, să fii mai degajat ! Albert ar
XXVIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365386_a_366715]
-
de la familia sa. Reușește să creeze soiuri noi, inclusiv laleaua neagră pentru care Societatea Floricolă din Harlem a promis și a oferit un mare premiu. Laleaua neagră este sărbătorită cu mare fast asemenea unei regine. Președintele Societății Horticole s-a străduit ca vestimentația sa să semene cu aceea a florii sale favorite „Negru de catifea, mătase de culoarea panselei, plușuri luminoase și scânteietoare”. În mijlocul cortegiului „multicolor ca o peluză, înflorit și parfumat ca o primăvară”, alcătuit din persoanele cele mai alese
SIMFONIA LALELELOR, PITEŞTI, JUD. ARGEŞ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365491_a_366820]
-
au cunoscut cei doi și nici nu încearcă să afle. Ceva-ceva i s-a povestit dar, dacă își aduce bine aminte, a ascultat doar din politețe. * În urmă cu ceva mai bine de doi ani un ins s-a tot străduit să-l convingă să urmeze această cale ; să frecventeze litoralul, Valea Prahovei și orice alt loc unde poți interacționa cu turiști străini, să „agăți” una dintre turiste și mai apoi ,,să o cucerești,,... - Și să lași persoana pe care o
XXX ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365519_a_366848]
-
mult mai ușor în facultate, să știi ! ”. Știa că nu fusese singurul favorizat. Între cei care primiseră bonusul nu putea lipsi cel care își asumase răspunderea și riscul la ultima ședință de partid. Mai mult încă, în timpul cât studenții se străduiau să expună pe suportul de hârtie subiectele, profesorul și-a manifestat interesul privind cunoștințele unei anumite studente. Câteva minute mai târziu i-a aplicat acesteia o corecție severă concretizată într-un bilet strecurat cu discreție. După examinare, la anunțarea notelor
XXXI ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365520_a_366849]
-
Pălălaia dragostei de țară Și iubirea pentru Dumnezeu. Mulți nu-și amintesc decât păcate, Folosindu-și ura ca atu... Dacă le-a făcut sau nu pe toate, Numai Dumnezeu știe. Și tu. Cât trăia, l-au murdărit procleții... Azi se străduiesc cu chiu, cu vai, Dacă-i surclasa în timpul vieții, Să-l împiedice s-ajungă-n Rai. Și mă prinde, Doamnă, o mirare, De mă-ntreb dacă mai cred ce știu: Când înjuri un mort, făr-apărare, Ești mai breaz ca el când era
HOȚOAICA de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365557_a_366886]
-
ajutăm în suferința ei cum am putut mai bine, acordându-i un sprijin permanent cu tot ce ne-a stat în puterile noastre. Pentru cei care veți citi aceste rânduri Ana LEONTE a devenit o amintire pe care ne vom strădui să o păstrăm cât mai frumoasă. Viața își va urma cursul, iar noi vom continua lupta din care o ființă a plecat spre odihna veșnică. Vom păstra de acum amintirea celei care a fost ANA LEONTE. ODIHNĂ VEȘNICĂ FIINȚĂ IUBITA
ANA MEA, ANA LEONTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365078_a_366407]
-
din mândrie cetățenească la poarta autorităților care fac protecție unor asemenea oameni, dar o literată foarte activă. Era perioada când Cenaclul prin corespondență, inițiat de cei trei - Ion N. Oprea, Vasile Fetescu din Iași și Alexandru Mânăstireanu de la Bârlad se străduiau să-l înfiripeze, și care, mai apoi prin aportul profesoarei Ana Dumitrescu, care „li s-a alăturat”, l-au făcut public în toată țara, adunând membri nu numai din Iași și Bârlad dar și din multe alte localități, „de la orașe
ECOURI LA... COPIILOR MEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 991 din 17 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365055_a_366384]
-
aceste motive, se produce o rupere de contact între subiect și cititor. Eseul doar are menirea să facă cunoscut o temă pe care să o dezbată din diferite unghiuri, el nu trebuie să se închidă în sine, ci să se străduiască să corespundă înțelegerii cititorului. Eseul, care dezbate multitudinea de idei, se explică și pe sine însăși. Numai caracterul științific-literar și al sincerității i se datorează faptul că un astfel de eseu găsește în general audiență și înțelegere. Cititorul urmărește, de
ESEUL-MIJLOC DE A LĂRGII ARIA DE EXPUNERE A IDEILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1002 din 28 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365107_a_366436]
-
care se află, își plânge păcatele, se întristează de pierderea curăției sale de la început și suferă din pricina depărtării de Dumnezeu. Astfel, se ajunge în starea pe care o descrie Sfântul Maxim Mărturisitorul în Răspunsuri către Talasie: „În cei ce se străduiesc și afectele devin bune, și anume când le folosesc spre câștigarea bunurilor cerești, de pildă întristarea o pot preface în pocăința care aduce îndreptarea de pe urmă a păcatului din timpul de aici“. Este plânsul un semn al slăbiciunii, al lipsei
DESPRE PUSTIUL ŞI PUSTIIREA SUFLETEASCĂ PRECUM ŞI DESPRE PLÂNSUL DUHOVNICESC ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365097_a_366426]
-
interioară, neliniștea inimii omului până ce se va odihni în Dumnezeu, este prețul cu care trebuie să plătim respectul feței noastre omenești. Cum spunea un gânditor creștin, să fim convinși că vom sluji cu adevărat acestei lumi cu cât ne vom strădui să o vedem într-adevăr la locul ei, așa cum îi este rostul, supusă rânduielilor lui Dumnezeu. Ne rămâne rugăciunea și dragostea lui Dumnezeu, „care niciodată nu cade chiar dacă limbile ne vor lipsi și cunoștința ni se va strica“. Eseu teologic
DESPRE PUSTIUL ŞI PUSTIIREA SUFLETEASCĂ PRECUM ŞI DESPRE PLÂNSUL DUHOVNICESC ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1000 din 26 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365097_a_366426]
-
prea mult. Nu doar fiindcă le-ar fi teamă. Spațiul este mult prea strâmt, nu pot fi de folos cu nimic. La ieșire toți sunt marcați de cele văzute sau doar aflate : „este, acolo, o femeie prinsă sub dărâmături ! Se străduiesc să o scoată ! ”. Unii nu au avut curajul să privească. Dincolo de aceste spuse Albert percepe alt mesaj : „dacă este cineva în stare să facă mai mult, să o facă ! ”. Are credința că ar putea da o mână de ajutor după
EVOCARE de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365177_a_366506]
-
semn că ar recunoaște-o măcar. Era întodeauna în compania altor persoane, glumind, degajând bună dispoziție prin comportamentu-i copilăresc. Oare mai sărutase și altă fată? Oricum, nu ar fi putut să o facă așa cum o făcuse cu ea, chiar dacă se străduise să dea o notă de superficialitate, exclamând ca un copil căruia îi plac dulciurile: - Măi, să știi că-mi place! Mai vreau... În fapt și ea avea aceeați dorință, care avea să persiste tulburător mai întâi, apoi din ce în ce mai descurajant, ca
II. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365179_a_366508]
-
mai aparțină acestei lumi, atâta timp cât sentimentele le sunt mai puternice decât realitatea înconjurătoare. Cei din jur, la început sunt plăcut surprinși ori puternic impresionați de magia iubirii, dar mai apoi, nefiind direct implicați, ajungând să se simtă pe dinafară, se străduiesc din răsputeri să-i readucă cu picioarele pe pământ pe îndrăgostiți. Fac acest lucru nu într-o confruntare directă, înfruntând cuplul, ci erodând încetul cu încetul, separat, părțile acestuia. Poate că unii oameni au menirea de a iubi iar alții
II. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365179_a_366508]
-
batjocoresc și îi pocnesc, măcar din când în când câte un prieten. Știu că asta îl doare. * Vulpe, vărul lui Cioxe, a rămas repetent. Nu poate suporta să fie în aceeași clasă cu vărul său mai mic. Putea să se străduiască și el, acolo, să repete un an! Cioxe nu are de gând să repete nici anul acesta măcar. În familie, campionul repetențiilor este Chio. Șme s-a descurcat însă. I-a dus de nas de fiecare dată pe profesori, reușind
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
în fundul sufletului și nu dorea decât să-și descopere acea comoară și s-o așeze la picioarele Iuriei. Întrebarea era dacă Iuria ar primi-o. În această privință avea oarece speranțe. Când rămâneau singuri în clasă - și nu puțin se străduia să prindă asemenea situații - Iuria i se adresa cald, prietenos, cu interes. Avea însă și îndoieli. Fiindcă se întâmpla mult prea rar să fie singuri, simțea după un timp nevoia să o audă adresându-i-se. Nepriceput, recurgea la mici
IV. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365161_a_366490]
-
ce-i drept, cincisprezece lei de fiecare, cărăușului. Nisipul, pământul și apa bine dozate și bine amestecate devin mortarul ce ți-e la îndemână. Odată tencuită, casei nu i se mai văd coastele. Până să se usuce ca lumea te străduiești să mai pui ceva bani deoparte și dacă reușești cumperi oarece var. Varul se stinge într-o groapă și cum nu se stinge dintr-o dată, trebuie lăsat câteva zile uitării. Casa proaspăt văruită, oricum ar fi ea, te face să
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]