3,258 matches
-
Ienicerii zdrobiseră, prin atac la suliță, primele trei rânduri de răzeși. Erau luptători experimentați, cruzi și rapizi. Țăranii Moldovei nu puteau rezista prea mult. Secundele deveniră lungi, sfâșietoare, interminabile. Totul se petrecea cu Încetinitorul. Oană văzu un grup de ieniceri străpungând ultimul zid În jurul voievodului. Îl văzu pe Ștefan scoțând spada și părând lovitura de iatagan a unui ienicer. O văzu pe Erina apărându-se cu sabia de o lovitură de suliță și lipindu-și spatele de voievod. Văzu răzeșii căzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
zdrobind scutul unui ienicer cu buzduganul și retezându-i capul cu sabia. Apărătorii la opt sute de pași. Ștefănel, asemeni unei păsări necunoscute, lansat În aer, rostogolindu-se peste capetele ienicerilor și atingând pământul În fața voievodului. Ienicerul care Încerca să-l străpungă pe Ștefan, despicat În două. Alți trei ieniceri spintecați orizontal, prăbușindu-se În iarbă. Erina atacată de patru ieniceri. Oană simți un gol În stomac. Mai avea șapte sute de pași. Cei patru căzuți la pământ, cu mici steluțe metalice Înfipte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ridicându-se, tăind capete și brațe. Gol În jurul voievodului. Arcaș otoman la marginea lizierei. Pietro!!! apucă să strige căpitanul. Pietro văzu arcașul și Înțelese. Scoase arcul de la spate și puse săgeata. Cele două săgeți porniră În aceeași clipă. Turcul căzu, străpuns În inimă de săgeata lui Pietro. Dar apucase să lanseze săgeata ucigașă. Oană Îi privi traiectoria, ca pe un blestem. Vârful ei luci umed În lumina roșiatică a soarelui care cobora peste păduri. Săgeată otrăvită... gândi căpitanul, paralizat. Secundele deveniră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu apucau să mai primească vreun nume. Batalioane, companii, toate se dizolvau. Divizia Frundsberg nu mai exista, presupunând că existase vreodată. Trecând peste Oder și Neiße, armatele sovietice reușiseră străpungerea pe un front larg. Călcată ca de un tăvălug și străpunsă peste tot, linia noastră principală de luptă exista oricum pe hârtie. Dar ce știam eu atunci despre vreo linie principală de luptă, despre ce era ea sau ce anume trebuia să fie? În harababura retragerii, am căutat să mă lipesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și Umbria, văzusem în galeria Uffizi, în sfârșit în original, acele opere de artă - Venus din Urbino a lui Tizian și Nașterea lui Venus de Botticelli, mai apoi în Palazzo Pitti Sfântul Sebastian al lui Sodoma, trupul lui de băietan străpuns de săgeți cum se zvârcolește, frumos chinuit de durere, în fața copacului și a peisajului - care încă din copilăria mea, datorită reproducerilor procurate din cutiile de țigări, au declanșat în mine nevoia imperioasă de artă. Ce ușor îmi vine să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ecoul cu o cheie sculptată în piatra unui soare sufocat de strălucire. Privesc spre colțul zilei și aș putea să-i zic: -Privește-mă, Umbră!... Eu sunt chiar tristețea întoarsă pe dos, alții m-ar putea numi fericire.Zgomote infernale mă străpung de veacuri și mi-s ciuruite malurile astea erodate pe care mi te sprijini în fiecare noapte cu miresme de regina nopții și trandafiri sălbatici. În mine și-a făcut aseară cuib chiar aurora boreală. Așa, imperfectă, ca o pasăre
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
așa iubitule, că putem adormi în această fereastră a tinereții de dragoste înfrigurată unde trupurile noastre vor străluci de sensuri noi, rostogolite prin CUVINTE DE ÎNALTĂ TRĂIRE, ce vor ști să facă, înconjurul unei lumi, unde dorul meu va fi străpuns de acei spadasini ai cuvântului, ce-mi vor îngheța pletele de zări, ce vor ști să slăvească chipul meu de zeiță și vor lăsa, ca peste umbra lui, să se facă lumină, așa cum umbra cuvântului este desprinsă din cuvânt și
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
pentru mine. Acum, problema era la el. El trebuia să se facă de cacao și să-mi spună: "Știi, de fapt, nu poți să mergi cu noi", bla bla. Dar crezi că el s-a lăsat mai prejos? M-a străpuns cu doi ochi albaștri spălăciți, a pornit motorașul de cincisprezece cai și spre uimirea tuturor, am ieșit din port. La fiecare ponton depășit, spaima creștea în mine. Priveam cu deznădejde fiecare șansa care trecea pe lângă mine, șansa de a rămâne
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de mult gemeau în sipetele beduinilor. E blondă. Și a fost femeia altuia. A seniorului Sevillei, răpus de o suliță arabă. I-a trecut prin ureche, zice-se, și trebuie că s-a înfipt direct în creier, că i-a străpuns gândurile. Musa o privește cu ochi înguști, ca pe un obiect de preț, dezvelit de veșmântul ei lung, de prințesă cusută de vie în straiele ei creștine. Nu, nu e frumoasă. În cinci ani pielea ei se va văluri în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
gloanțe, care-l sfârtecară în mii de bucăți care continuau să ardă cu furie. Dar cel mai îngrozitor era că nu-și pierdu cunoștința. Simțea mușcătura continuă a focului și gloanțele care îi sfâșiau trupul torturat, plumbii și flăcările îi străpungeau organele vitale, picioarele, inima, plămânii încă multă vreme după ce încetase să se mai miște. Ultimul său gând confuz reflectă certitudinea, infinit de tristă și de disperată, că nu va mai vedea niciodată Venus și misterele sale neștiute. Și apoi moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
Zâna cu păr bălai, glas domol și rochie din flori de colț - pufoasele steluțe ale naturii, se plimbă peste întregul oraș minunat. Ridic ochii, zăresc șiraguri de râuri repezi și cristaline ce se ondulează printre zidurile falnice de munți care străpung cerul, luminate de călduroasele raze ale soarelui. Păsărelele ciripesc, ridicându-se în înaltul cerului, jucându-se „de-a prinselea” prin aer. Nu se zărește nici un nor vrăjmaș, de aceea păsărelele cele vesele și zglobii se văd prea bine. Pădurea mândră
ANTOLOGIE:poezie by Talida Boboc () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_659]
-
ultimele licăriri de viață ale focului din vatră. Cu toate că, întunericul supărării cuprinse sufletele părinților săi, aceștia nu voiau să-și exprime temerea în cuvinte. Rafira, care fusese tot timpul martoră la discuție, nu scoase o vorbă, dar mâhnirea băiatului îi străpunse, precum o andrea înroșită în foc, întreaga ființă. Simți cum pe obraji se prelinseră câteva lacrimi rotunde, ca niște stropi de ploaie veniți așa ca din senin. Era întuneric. Nimeni nu putu să le vadă. Noaptea le ascunse și întovărăși
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de ce? Era îndeajuns că bulibașa hotărâse așa. Alergaseră atâtea zile la rând și acum continuau aceeași goană nebunească. Aveau vaga presimțire că pe umbrele lor calcă oamenii legii. Li se părea că simt în spate răsuflarea acestora, făcând să le străpungă hainele de fiorii reci ai fricii. De ce? Pentru care pricini? Pe când domoliseră fuga bidiviilor, o pasăre neagră zbură peste convoiul lor, croncănind strident ca o amenințare. Oamenii oacheși vedeau și în aceasta un semn prevestitor de rele, deși și așa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
după un examen care pusese întreaga casă pe jăratec, ușa liceului teoretic din oraș. * Anii de liceu trecură, fără a exagera, cu o viteză supersonică. Fuseseră ani frumoși, cu fete apetisante și băieți, adevărați cavaleri, în care săgețile lui Cupidon străpunseseră multe inimi, producându-le răni ce aveau să se vindece în timp sau însorindu-le cu dulcele și amarul tinereții fulgurante. Spre uimirea lui Mihăiță și chiar a părinților, Vișinel nu se îndrăgostise de nici o fată, deși acestea îi adresaseră chemări
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
sensul și universul se destramă ca și cum nici n-ar fi fost.” Scriitorul V., ascuns în trupul suferind îmi pare c-am reușit să te trag, tinere, în simultaneitatea vitraliului. Pasărea violet plutește deasupra amîndorura deși privirea ta încordată spre a străpunge bezna zorilor nu o vede. Îți pare că e însăși noaptea. Te uiți la altceva ca atras: o femeie plină de somn greblează nisipul și frigul inocent se interpune între simțirea ta și suferința logodnei cu marea. Infidelitate peste tandrețea
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
viața. Zîmbesc și sînt amabili celui de alături iară prietenul, cîștigînd pariul, la fel de entuziasmat, te poate oricînd înjunghia. O frică teribilă mă cuprinde; și o nestăvilită fericire ca în vecinătatea unui mare adevăr. Ridic ochii spre cerul alb, fierbinte însă, străpungînd lumile, nu văd decît pe Doctorul ce mă privește curios. „-Oh, de-ai putea să le ajungi cu urechea cîntecul și veselia...” -îi spun. „-Știi de ce sînt așa? De ce le e moartea la îndemînă, de se joacă cu ea le
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
propria noastră suflare? Nu-l puteam auzi pe David gîfîind în spatele meu. Asta trebuia să însemne că respirația noastră avea aceeași cadență, că bătăile inimii lui erau sincronizate cu ale mele. Îmi imaginam cum punctul acoperit cu alamă de la prora străpungea apa, coborînd pentru o clipă cînd angajam ramele și apoi înaintînd, într-o diagonală ascendentă, scufundîndu-se, accelerînd. Depășită iarba, depășit stufărișul, ca o știucă tînără care urmărește o pradă care nu-i mai poate scăpa, chiar sub suprafața apei, urmărită
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
bustul și umerii prea mici. Urma apoi o ceafă groasă, care se prelungea cu un cap mic și tuns scurt. Toată această construcție umanoidă se termina cu o șapcă de piele, de sub cozorocul căreia ochii lui Nikolai încercau, probabil, să străpungă zidul opac al ceții. Sau poate ochii lui erau închiși. Obișnuia să mai doarmă în timpul cursei, lăsând caii să aleagă singuri drumul. Cu siguranță, auziseră și ei propunerea fără drept de replică a lui Filip: "Spre Orient", gândea Carol. Filip
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ținută în colivie pentru a satisface în exclusivitate tainicele și umbroasele plăceri ale armatorului. Tot ce își puteau imagina că au văzut era doar o imperceptibilă unduire a perdelelor, ca o bătaie de aripi fragile și străvezii ale unui fluture străpuns cu acul în insectar. Pentru mulțime, spectacolul se încheia când pajii închideau în urma lui Dimitrios ușile grele de stejar ferecat. Nimeni nu l-a văzut vreodată părăsind casa, căci pe cât de festivă și de publică era venirea, pe atât de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o pulbere fină ca polenul, care provocă celor doi o criză de strănutat. Când se dezmetici puțin și când prăfăria din aer se rarefie, Filip se putu uita în interiorul lăzii. Ceea ce văzu îl surprinse și mai mult. Din semiîntuneric fu străpuns de privirea de sticlă a unui leu cu gura roșie căscată și un picior ridicat într-o poziție care se dorea a fi amenințătoare și terifiantă. După câteva clipe de stupoare mută, Filip pufni în râs căci leul împăiat arăta
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
poate mai mult de când se lăsaseră înghițiți de pântecul umed, tăcut și întunecos al muntelui, când Bătrânul zări lumină la capătul tunelului. Era ciudat să dai de lumină în măruntaiele pământului. Când ajunse la luminiș, își dădu seama că galeria străpungea întreg muntele, ajungând pe versantul opus, unde era o altă intrare în peșteră, mare și însorită, dar care era inaccesibilă, fiind suspendată deasupra unei prăpăstii abrupte. Aici își avea Pimen sălașul. O bisericuță mică și albă, strălucind plină de rouă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
neinteligibile și de melosuri păgâne. Cu 99 de picioare alergătoare/ Cătați-l, cercați-l,/ Să-i pară rudele și vecinii, frații și străinii/ Ca câinii ce hârâriesc, ca porcii ce grohotesc/ Cu 99 de limbi împungătoare și străpungătoare/ împungeți-l, străpungeți-l/ De-l veți găsi la masă/ Cu văduve grase, cu fete frumoase,/ Să-i pară lui, ibovnicele lui/ Cățele burduhoase, scroafe răpănoase./ Cu 99 de cozi lovitoare și pălitoare/ Loviți-l, păliți-l, la Sempronia porniți-l/ Curând, mai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
puțini) au acceptat să restituie anumite sume luate necuvenit din avutul Țării, alții au zâmbit și au rămas cu bănuții noștri pe care i-au adăugat miliardelor pe care le posedau. Îmi părea rău că nu aveam puterea să-i străpung cu privirea să le sângereze obrazul în văzul lumii. Incitându-vă să cercetați atent acest volum, sunt sigur că veți găsi încă multe aspecte negative, demne de oprobiul general și veți reflecta și mai mult asupra căilor de transformare a
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
sus. - Nu, îndrăzni Horațiu. Încă nu. Întâi am de reglat ceva cu domnul halterofil. - Cu mine? se miră Mișu, ridicând halterele cât putea de sus. - Da. Aș vrea să te rog... să te somez... să faci comunicatul! O presimțire sinistră străpunse inima Marianei. O presimțire care se și adeveri: - Eu sunt Nexus! Cumplitul nume îi muie puțin picioarele lui Mișu: totul e din vina lui, din vina minciunii și a lăcomiei lui. Cumplitul nume îi îngrozi pe amețiții agenți ai siguranței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
mâna aspră și cam păroasă a Maicii, îl pupă pe frunte printre gratii pe Horațiu și plecă împleticindu-se, sub efectul ultimei minuni de doi litri. Maica se uită lung la Horațiu. Privirea ei, chiar și din spatele ochelarilor fumurii, îl străpunse până în suflet, iar mustața parcă mai aspră ca de obicei îi inspira o severitate absolută în privința plăcerilor trupului. „Acum între noi”, părea să zică bătrânica, și Horațiu se gândi cu frică la visele păcătoase cu Mariana, la minciuna pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]