4,708 matches
-
volumul Poezii și discursuri despre poezie din 1971, deja din anii treizeci pe scriitorul sicilian îl bântuiau și alte umbre, ale anticilor, a căror influență începea să își pună amprenta asupra versurilor lui. Se regăsea, se pare, în unele imagini străvechi și în limpezimea vocabulelor din trecut. În Notă traducătorului la volumul Antologia Georgicelor (1942), Quasimodo afirmă că întreaga să generație își recunoștea nobilele origini în timbrul lui Vergiliu: în vocea să ne putem recunoaște că antici.414 Luciano Anceschi, unul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
să. În concepția să paseista oamenii de atunci erau mai mari, măi generoși și mai puternici decât noi (Zibaldone, 15 ianuarie 1821); mai mult, fiind mai aproape de natură, erau mai spontani și aveau o imaginație mai bogată. Dragostea pentru vremurile străvechi, trebuie sa subliniem, a fost, în cazul lui Leopardi, dobândită, cucerita prin ore lungi de studii istovitoare. De o cu totul altă factura, aproape instinctuala, de substrat, moștenita este apropierea lui Salvatore Quasimodo de civilizațiile antichității. Născut în Sicilia poetul
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a lungul vieții, poetul și traducătorul și-a trăit grecitatea că și când ar fi fost condiția existențiala a unui ales. Marcello Gigante rezumă această latura a personalității creatorului ermetic în cuvinte grăitoare: grecitate că rădăcina și țintă, (...) conștiința nobleții străvechi, semn distinctiv al poetului de secol douăzeci, chin și privilegiu.419 După terminarea studiilor liceale la Messina, la granița dintre insula și continent, tânărul Salvatore s-a transferat la Romă, în capitala lumii antice pentru a frecvență cursurile Politehnicii: spre
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
au precedat și influențat creația originală în versuri. Dimpotrivă, Salvatore Quasimodo a început prin a scrie versuri, a continuat traducând însă nu a ajuns niciodată filolog. La origine, condeiul sau nu s-a modelat, asemenea celui leopardian, pornind de la limbile străvechi. Deși bagajul de cunoștințe despre antichitate acumulat de-a lungul timpului de autorul din Recanati îl depășește cu mult pe cel al sicilianului există o asemănare în maniera de raportare la acestea: niciunul nu a considerat că posedă o sumă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
prin urmare disprețuiam poezia. Sigur că nu eram lipsit de imaginație, dar nu am crezut că sunt poet decât după ce am citit mai mulți poeți greci.422 Întâlnirea sa cu liricii a avut caracterul unei revelații. Din acel moment versurile străvechi au devenit un punct constant de referință, veritabil model de urmat, dar la a cărui perfecțiune creatorul modern, oricâtă măiestrie ar pune în slujba artei, nu poate ajunge. În anul 1817 începea prima perioadă a compozițiilor originale, ce poartă amprenta
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
început să lucreze la Paralipomenele Batrahomiomahiei, poem inspirat, după cum ne indică titlul, de cel pseudohomeric. Operele enumerate constituie dovadă interesului constant pentru antichitate, ev cu care menține o legatura neîntreruptă pe tot parcursul vieții, transpunând în versurile sale originale personaje străvechi, traducând din clasici sau abordând scrierile acestora în diferite studii filologice. Antichitatea, trebuie repetat, a jucat un rol decisiv în conturarea personalității, gândirii și activității sale literare, iar literaturile greacă și latină și-au pus amprenta asupra versurilor de sine
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
istoria traducerii. Cu privire la tălmăcirile lui Leopardi din antici se constată că cele din limba greacă sunt ulterioare celor din latină: în anul 1815 a scris Batrahomiomahia pseudohomerică (cu variantele succesive din 1821, respectiv 1826), Idilele lui Moschos și alte versuri străvechi pe care autorul nostru le-a inclus în Studiu despre erorile populare ale anticilor.424 Probabil că deja cu un an înainte publicase un opuscul cu mici fragmente traduse din greacă, similare celor compuse cu ocazia ceremoniilor matrimoniale. Conținea epigrame
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
pentru poetul romantic, de-a dreptul atotputernica (Zibaldone 1347).427 Comparând-o cu latină în câteva fragmente din Zibaldone (1067-1069) el a conchis că greacă se bucură de o mai mare libertate și naturalețe deoarece s-a format în vremuri străvechi, în vreme ce latină, născută în timpuri mai apropiate de ale noastre a găsit o gramatică deja existența fiind de aceea viciata de o doză de artificialitate.428 Greacă, superioară latinei din amintitele puncte de vedere și italiană sunt limbi maleabile, într-
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în anii treizeci (dragoste-moarte; tinere-ghirlande; albină-miere). Cât privește alegerea Georgicelor (traducerea a fost publicată în 1957), Quasimodo a justificat-o prin aceea că propria să sensibilitate întrezărea trăsături comune cu condiția existențiala a acelui Vergiliu mansuetus, alături de care vibră latura străveche a sufletului sau: în vocea lui ne putem recunoaște latura antică, în acel sentiment de singurătate ce reflectă pedeapsă omului, durerea în sens absolut.434 Deși nu le-a tradus, autorul romantic cunoștea bine atât Georgicele: le citise atât în
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
nefiltrată de sensibilitate și neamestecata cu vreo îngăduința mângâietoare pentru propria ființă etc., ci întrutotul disperată.438 Afinitatea dintre durerea și singurătatea pe de o parte a lui Leopardi, pe de altă parte a lui Quasimodo, cu rădăcini în trăirile străvechi, a fost remarcată de Pasquale Tuscano, care în incipitul articolului Leopardi cititor al Georgicelor reda cuvintele lui Quasimodo referitoare la solitudine, văzută drept caracteristică fundamentală a personalității vergiliene. Antologia Georgicelor (1942) face parte din seria celor mai bune file de
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în care Foscolo sau Monti redaseră unele pasaje din Homer.447 În concluzie autorii noștri au continuat și au îmbogățit tradiția traducerilor din clasici, poetul ermetic generând chiar veritabile schimbări de viziune asupra versiunilor în limba italiană a unor texte străvechi. În Tradițional and Individual Talent, Eliot afirmă că Niciun poet, niciun artist nu își obține singur deplinătatea sensului. Tradiția literară funcționează, pentru fiecare, ca sursă nesecata de imagini, teme, tehnici poetice; în cazul nostru, comunitatea cercetătorilor a acceptat că varianta
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
decadentismului, ci în funcție de limbajul sau direct și concret. Tocmai acesta este secretul clasicilor, de la poeții epici, la cei lirici, de la greci la mării noștri poeți, până la Leopardi.463 Artă cuvântului quasimodian se hrănește cu lectură atentă și cu traducerea operelor străvechi: în modelul lor și în cel leopardian sicilianul întrezărește intensitatea termenului reificat, spontan. Pornind de la această reflecție despre beneficiile pe care exercițiul traducerii în ipostaza să de lectură lentă și, prin această, de vehicul al cunoașterii le oferă artei versului
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
noastră nu pentru că noi să îi copiem sau să îi preluăm servil, ci pentru emulație.467 Imitându-i, iar nu copiindu-i, Leopardi și Quasimodo și-au arătat admirația față de operă lor. Mare parte din dificultatea de a traduce texte străvechi, afirmă scriitorul romantic, constă în diferența fundamentală dintre stilurile antic și modern. Cel din urmă este afectat și minuțios, în vreme ce primul este simplu, clar, dezinvolt, îndrăzneț, aproape degajat.468 El înțelesese că una dintre problemele majore ale literelor moderne se
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
încercat să făurească versuri în care cuvântul să aibă limpezimea pe care o cunoscuse în cele ale poeților greci. Căutarea inocentei se reflectă atât în traducerile autorilor noștri, cât și în creațiile lor originale, unde sunt reelaborate ecouri ale poeziei străvechi. La ambii poeți fluxul influentelor, dinspre traduceri către versurile originale și viceversa este bidirecțional: pe firul acestuia ei le-au împrumutat anticilor termeni proprii, preluând totodată diferite sintagme. Analiza din paginile următoare va face referire mai cu seamă la creațiile
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în cuie de arama. / Și nu auzi trecând la creștet / undă prelunga a apei nici vuietul / aerului (Plânsul lui Danae).476 Somnul profund amintește de cel din versurile 7-14 din Seara zilei de sărbătoare, semn că ecourile tematice ale versurilor străvechi se regăsesc și în creația originală a romanticului. Afirmația este confirmată de partea finală a cantului Italiei ce conține o variantă extinsă a fragmentului păstrat din poemul lui Simonide, dedicat gloriei eroilor căzuți la Termopile: Căci mai degrabă sfârâi-vor
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
și tonalități de la poeții greci.480 Ermeticul îi atrage pe aceștia în efortul propriu de maturizare prin plăsmuirea limbajului, recreând versurile într-o limbă eliberată de crustele neoclasice și de banalitățile arcadice, într-un limbaj primitiv și esențial. Influență poeților străvechi asupra creațiilor sale de sine stătătoare se remarcă și în clasicitatea cuvintelor preferate de el, în vădita lor simplitate și în rezonanță lor metaforica: unele sintagme alcătuiesc un discurs care amintește de cel leopardian ce, la rândul său, le datorează
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ambii se regaseau. Zei, dimprejur cuvinte ușoare, dar nevinovate Numi, intorno parole eteree, mă innocenti cântă Safo în traducerea sicilianului.482 Chiar în primele pagini ale culegerii de însemnări Zibaldone erau definite trăsăturile principale ale poeziei sublime și ale cuvântului străvechi. Opțiunea de a traduce și de a studia opera lui Safo s-a bazat, în esență, atât la Quasimodo, cât și la Leopardi pe dragostea pentru manieră simplă în care aceasta știa să redea natură, altfel spus pe simplitatea cu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Safo, inspirat conform unei declarații a acestuia, nu numai din odele ei, ci și din Heroidele ovidiene, Cartea XV, Safo către Faun (Safo Phaoni).494 Ultimul cânt al lui Safo, precizează Gilberto Lonardi, este o variațiune leopardiană pe un material străvechi. Sebastiano Timpanaro și Luigi Blasucci s-au întrebat în ce constă influență exercitată de versurile safice asupra operei romanticului italian și au conchis că nu există niciun element integrat filologic de Leopardi în Ultimo canto. Cu toate acestea, consideră Lonardi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Safo, poate dezvălui și alte asemănări între versurile originale scrise de ei. Identificarea celor din urmă se bazează pe datele statistice și pe listele de concordante referitoare la termenii amore iubire și morte moarte. 4.5. Eros și Thanatos, tema străveche prezența la Quasimodo și Leopardi Analiza temei comune a dragostei și morții din paginile următoare pornește de la stabilirea importanței acestor nuclee tematice în creația celor doi printr-o metodă de tip cantitativ. Conform listelor de frecvență realizate de Giuseppe Savoca
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
dintre cei doi autori, precum și trăiri specifice acelei vârste. La Leopardi întâlnim: torre antică, antiche sale, antico error (3 ocurente), mie speranze antiche. El utilizează cuvântul amintit în fragmente în care descrie primii săi ani. Casă părinteasca, cu ale ei străvechi camere spațioase (antiche sale), străvechiul turn clopotnița (torre antică) din care se auzea sunetul ce alină singurătatea tânărului Giacomo sunt spații ale fericirii și iluziilor apuse. La Quasimodo trecutul personal se contopește cu miturile Siciliei: suflet străvechi, scoici antice, grote
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
trăiri specifice acelei vârste. La Leopardi întâlnim: torre antică, antiche sale, antico error (3 ocurente), mie speranze antiche. El utilizează cuvântul amintit în fragmente în care descrie primii săi ani. Casă părinteasca, cu ale ei străvechi camere spațioase (antiche sale), străvechiul turn clopotnița (torre antică) din care se auzea sunetul ce alină singurătatea tânărului Giacomo sunt spații ale fericirii și iluziilor apuse. La Quasimodo trecutul personal se contopește cu miturile Siciliei: suflet străvechi, scoici antice, grote antice, antică mare, străvechi locuitor
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cu ale ei străvechi camere spațioase (antiche sale), străvechiul turn clopotnița (torre antică) din care se auzea sunetul ce alină singurătatea tânărului Giacomo sunt spații ale fericirii și iluziilor apuse. La Quasimodo trecutul personal se contopește cu miturile Siciliei: suflet străvechi, scoici antice, grote antice, antică mare, străvechi locuitor al insulei, epitet ce se referă la Polifem, alter-ego al poetului.512 Același adjectiv contribuie la conturarea insulei mitice, unde fiecare apariție capătă o aură de sacralitate și unde omul poate trăi
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
sale), străvechiul turn clopotnița (torre antică) din care se auzea sunetul ce alină singurătatea tânărului Giacomo sunt spații ale fericirii și iluziilor apuse. La Quasimodo trecutul personal se contopește cu miturile Siciliei: suflet străvechi, scoici antice, grote antice, antică mare, străvechi locuitor al insulei, epitet ce se referă la Polifem, alter-ego al poetului.512 Același adjectiv contribuie la conturarea insulei mitice, unde fiecare apariție capătă o aură de sacralitate și unde omul poate trăi împăcat. Quasimodo încearcă să regăsească dimensiunea fericirii
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Trecutul este readus în prezent și prin imaginea auditiva: vocea antică. Epitetele în oglindă: antică voce (Quasimodo) voce antică (Leopardi) constituie o dovadă suplimentară și o confirmare a ascendentei leopardiene a acestei sintagme utilizate de autorul sicilian. Versurile E mut străvechiul glas / ecouri efemere aud (Insula lui Ulise, trad. MB) transmit întreruperea dialogului cu trecutul. Cele leopardiene: tu, tu cum de ne cutremuri / auzul azi, mereu mai viguroasa / străbuna voce, muta, / veacuri în șir? (Către Angelo Mai, vv. 5-8) se află
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
antico o imagine sonoră, adesea un cânt ce se stinge treptat, ca în versurile următoare bogate în topoi leopardieni precum colina, vântul, pădurea, Ursa: Vântul, cu strune, din Iblei, din conurile / Madoniei smulge imnuri și plângeri / pe timpane de grote străvechi / că agava și ochiul brigandului. Iar Ursa / nu te părăsește încă și tremura cele șapte / focuri de-alarmă aprinse pe dealuri, / și nu te părăsește zvonul carelor / roșii ale maurilor și cruciaților (Ce noapte lungă, trad. MB).518 Repetiția nu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]