4,034 matches
-
mereu pe picioare și nu își cerea niciodată scuze, ci râdea. “Râde ca nesimțitul”, își spunea în gând. Răbdă la început, după care îi spuse: - Petre, tu nu simți când mă calci pe picioare? Într-o zi o să-mi strivești degetele! El râdea de fiecare dată și îi spunea: - Lasă, Frusino, că așa te călești în viață, cu bătături, să simți că ai trecut prin ea, nu ca gâsca prin apă! Petre era mai mare decât Frusina cu câțiva ani
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
În pumni, apoi am intrat În Urechea Stângă. El m-a strigat o vreme, dar eu am tăcut chitic, de teamă să nu mă atingă. Ezita să-și bage degetul În ureche să mă scoată de acolo, ca să nu mă strivească. A Început să-mi spună o poveste foarte frumoasă. După un timp am ieșit pe buza urechii fărĂ să-mi mai fie teamă că m-ar putea atinge și săruta. Voiam să-mi spună povestea și apoi să plece și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
florile din grădină. Hotărât lucru, nu aveam să ajung niciodată În ÎmpărĂția lui Dumnezeu, pentru că mă găseam deja În ea. *** Când o ușiță se deschide Înăuntru, misterioasă și plină de promisiuni, nu se mai poate Închide la loc. Te trezești strivindu-ți unghiile pentru a scobi În pereții tronsoanelor abandonate cu mult timp În urmă, topindu-te de dorul locurilor unde ai fi putut ajunge dacă ai fost incoruptibil și nu te-ai abătut de la drumul tău. idei, proiecte neterminate, idealuri
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
proiecte pentru care revenise În românia. Pentru niște Îndrăgostiți, gesturile cotidiene devin ridicole și penibile și cer un efort inuman, efortul de a te smulge din brațele celuilalt și a participa la circul obositor al realului, gata oricând să te strivească. În tramvai Îl zăream din nou pe Ștefan ca pe o ființă distinctă, cu propriile sale nevoi, cu propria sa viață, care Îl purta chiar În acel moment spre propria sa casă, ieșit din cercul nostru de foc la o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
văzut atunci că fluturele Îmi intrase pe sub piele și Înainta În sus pe braț. o lovitură puternică peste mână m-a culcat la pământ. Fluturele zăcea strivit sub pielea mea devenită sidefie. Era chiar el : angalok-ul. El fusese cel care strivise fluturele. Stătea la intrarea În iglu cu bustul dezgolit și cu doi câini husky pe umeri ca două statuete maiestuoase. — Fugi ! strigă angalok‑ul. Trebuie să pleci chiar acum ! — Nu mă lăsa surioară ! se tângui cel care nu apucase să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
în pumni, apoi am intrat în Urechea Stângă. El m-a strigat o vreme, dar eu am tăcut chitic, de teamă să nu mă atingă. Ezita să-și bage degetul în ureche să mă scoată de acolo, ca să nu mă strivească. A început să-mi spună o poveste foarte frumoasă. După un timp am ieșit pe buza urechii fără să-mi mai fie teamă că m-ar putea atinge și săruta. Voiam să-mi spună povestea și apoi să plece și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
florile din grădină. Hotărât lucru, nu aveam să ajung niciodată în împărăția lui Dumnezeu, pentru că mă găseam deja în ea. Când o ușiță se deschide înăuntru, misterioasă și plină de promisiuni, nu se mai poate închide la loc. Te trezești strivindu-ți unghiile pentru a scobi în pereții tronsoanelor abandonate cu mult timp în urmă, topindu-te de dorul locurilor unde ai fi putut ajunge dacă ai fost incoruptibil și nu te-ai abătut de la drumul tău. Idei, proiecte neterminate, idealuri
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
proiecte pentru care revenise în românia. Pentru niște îndrăgostiți, gesturile cotidiene devin ridicole și penibile și cer un efort inuman, efortul de a te smulge din brațele celuilalt și a participa la circul obositor al realului, gata oricând să te strivească. În tramvai îl zăream din nou pe Ștefan ca pe o ființă distinctă, cu propriile sale nevoi, cu propria sa viață, care îl purta chiar în acel moment spre propria sa casă, ieșit din cercul nostru de foc la o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
văzut atunci că fluturele îmi intrase pe sub piele și înainta în sus pe braț. o lovitură puternică peste mână m-a culcat la pământ. Fluturele zăcea strivit sub pielea mea devenită sidefie. Era chiar el : angalok-ul. El fusese cel care strivise fluturele. Stătea la intrarea în iglu cu bustul dezgolit și cu doi câini husky pe umeri ca două statuete maiestuoase. — Fugi ! strigă angalok-ul. Trebuie să pleci chiar acum ! — Nu mă lăsa surioară ! se tângui cel care nu apucase să-mi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ai fi atins perfecțiunea morală. Neștiindu-l, Antonia nu putea fi decît ultima păcătoasă. Dacă maturitate Însemna, cît de cît, și o anume Înțelepciune, Thomas ar fi putut spune despre sine că uneori se simțea matusalemic; secole de experiență Îl striveau, avea sute de ani tot mai greu de dus, Învățase aproape tot, Însă asta nu-i folosea deloc, de vreme ce tot trebuia să moară. Alteori, nu ținea seamă de nimic, era parte Într un joc și puncta la nimereală, apuca, din
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pagini, nu e rău, rămîne de văzut ce forță de înaintare va avea... Personal nu cred că se poate merge prea departe pe acest drum, la un moment dat riscă să devină plictisitor, să se înfunde sau să se lase strivit de un munte de detalii. Și totuși, detaliile sunt farmecul unei astfel de povești. Vom vedea. Îți urez zile frumoase la Veneția. Al tău, Bernard 32. Ken frînă brusc și se aplecă deasupra volanului pentru a scruta cu privirile un
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
zile frumoase la Veneția. Al tău, Bernard 32. Ken frînă brusc și se aplecă deasupra volanului pentru a scruta cu privirile un punct situat undeva în mijlocul șoselei. Betty se trezi din cauza șocului. — Ce se întîmplă ? — nimic, spuse Ken. era să strivesc un arici. — Un arici ! ? — Cred că e un arici. Betty scutură scurt din cap ca și cum ar fi vrut să se debaraseze de ultimele mreje ale somnului sau de un coșmar persistent. Căută cu mîna în jur, încă nesigură, găsi sticla
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
în niciun caz mai jos de buze nu are voie nici să vă sufle cine știe ce cuvinte senzuale la ureche (poemul-cercel va veni abia săptămîna viitoare) poemul pentru buze vă sărută prelung pe buze fără să vă muște, fără să vă strivească buzele este ușor și fluid ca o ploaie de cuvinte lăsați-vă sărutată de el citindu-l mai ales în șoaptă un singur lucru s-ar putea să vă surprindă și deci vă previn sărutul s-ar putea să dureze
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
se evaporau sau mureau în fața lui. nisipul se usca repede, crabii și scoicile comestibile erau culese cu fervoare de zeci de indivizi echipați cu cizme de cauciuc și găleți din plastic. Mesajele conținute în ridurile nisipului erau pur și simplu strivite sub tălpile curioșilor, ale copiilor grăbiți să ocupe spațiul proaspăt eliberat de sub ape... — Ce dezastru ! Ce dezastru ! striga uneori Bernard, panicat. opriți-vă, nu vă dați seama că distrugeți un text, o Poveste ? 51. Bună ziua. îți mulțumesc că ai ales
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
aur încrustate cu pietre prețioase. te-ai lipit de arbori, i-ai înlănțuit cu brațele, i-ai strîns tare în brațe, i-ai îmbrățișat. te-ai tăvălit prin ierburile sălbăticite. te-ai rostogolit printre crizanteme și printre garoafe. Le-ai strivit. te-ai spălat apoi îndelung la fîntîna arteziană din centrul orașului. ai intrat în marile magazine de modă și ai dezbrăcat toate manechinele din vitrine. Le-ai pipăit, le-ai mîngîiat. ai îmbrățișat cîteva manechine-femei. ai rîs cu ele, le-
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
puțin din pierdere. În cele din urmă, Felix scăpă de Stănică. Cum acesta fumase tot timpul, odaia era plină ca o pădure, în care ceața a căzut pe sol. Deschise geamul, și fumul ieși în suluri, consistent. Mucurile de țigări strivite în farfuria călimării împuțeau hârtiile. Felix le aruncă în sobă. Ca să respire puțin și să-și odihnească spiritul, se dădu jos. În loc să iasă afară, fu ispitit să intre în odaia cu pianul. Toate erau cum le lăsase Otilia. Notele risipite
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
le deniaiser! 1. Propoziția franceză jigni și mai mult pe Felix, fiindcă presupunea din partea domnișoarei presupoziția că el nu înțelegea. Urî numaidecât pe toți și tremură de mânie, mai ales că văzu cum domnul, după o scurtă cercetare cu ochii, strivi mucul de țigară în farfurioara sfeșnicului pianului. Domnișoara încercă la pian Tu ne sauras jamais. - Micule, zise ea întorcîndu-se către tip, ce dulce ebucata asta! 1 Trebuie să-l "inițiem", neapărat! (fr.-n.red.). Cei doi se sărutară fără jenă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vuiet de pași. Ochii vâscoși ai celor patru bagaje se bulbucaseră de teroare. Stăpânii acelor ochii, cele patru bagaje, fugiră mâncând pământul, încercînd să scape în direcția contrară. În cinci metri însă, vuietul de pași îi ajunse. Îi încălecă. Îi strivi de asfalt ca pe o mână de chiștoace fumegânde. Îi mână înapoi însiropați în propriul lor sânge. Obligîndu-i ca, lipindu-se de bara din spate a taximetrului și alcătuind un soi de piramidă sportivă, să-și prăvale făpturile, primii doi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
numai după brațul drept, bandajat și fracturat, în mutra încăpățînatului Doru Cișmea. Pe Doru l-au transportat la Mociornița ambalat în 33 de săculeți. 276 DANIEL BĂNULESCU Statului... Ori o dată își întinde Șeful Statului după voi două degete. Și vă strivește, găinușelor, între organele lui de anchetă?!... Într-o dimineață, i-au îmbrăcat în niște cămeși lungi, strâmte, albe, de înger și-n tălpile goale, i-au scos în fața plutonului de execuție. Colonelul Gabrea a trecut pe la ei, le-a pus
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
le era groază și că metroul ar putea, din senin, să pornească. Și, datorită faptului că mama sa lucrase cu atâta abnegație, să-l crească pe el și pe soră-sa, că Raicopol nu va pierde ocazia de-a ne strivi, pe noi, de vreun cot de tunel. Așa că, în prima fază, nu l-au înrăit prin nimic. L-au lăsat în factorul lui psihologic. Omul ședea și el liniștit la postul lui de comandă... Și, c-o expresivitate neliniștitoare, continua
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
liniște. Fiindcă de aici începe straniul... ...Ăl de conduce metroul a luat microfonul și ne-a strigat prin stație, nouă, celor din vagoane: "Atențiune! Mă numesc Anghel Raicopol. Și pentru ce i-am făcut eu tânărului pe care l-am strivit între uși (mie mi se făcea onoarea). Și altora, pe care i-am zdrobit la fel de bestial... Declar că sânt o brută, un ticălos și-n aceste clipe grele mă gândesc la mama!..." - Zău, mă? - Lumea înmărmurise. Mi-am zis: "Lasă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la plictiseală, iar și iar, cu vârful firelor de păr către stradă. Nu-l mai căznea frigul. Tufele de urzici, spancioc, forsiția, zgrumăjel, brusturi untoși, din capătul cel mai depărtat al ulicioarei Perone, își deșertară în văzduh miresmele de hazna, strivite sub anvelopa unui jeep milițienesc, care-și trambalase sașiul prin zonă și parcase cu lehamitea unei dihănii sătule, tolănite într-o rână... Trăgîndu-și frânele taman pe maidanul de unde fuseseră bărbierite, cu lama buldozerului, acaretele și hrubițele tăinuitului Sile Smalț, calif
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de la gât al cămășii, se ridica de pe scaun și spunea făcând semnul crucii: - Dă-mi, Doamne, și mâine ce mi-ai dat azi! Apoi se așeza. Chipul i se lumina puțin. Îi aducea ciorba acră și fierbinte, în care el strivea ardei verzi, iuti și parfumați. Sorbind adânc din lingura lată, se scutura de plăcere. 95 - Bună? îl întreba. - Bună, mormăia. Când golea farfuria, cerea iar: - Mai dă-mi! Îi aducea încă o porție. Apuca feliile de mămăligă tăiate cu firul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Și-o mușcă dornic de țâțe. - Stai! se împotrivi Didina. -Nu. - Să închid ușa. 297 Stăpânul o lovi cu sete peste fată de două ori. Ea nu scoase nici un cuvintel. Îl primi așa cum era, sălbatic și nedomolit. Simți cum o strivește și o înăbușă. Vru să nu strige, să n-o audă celălalt, dar nu mai putu... Ca turbatul a fost Bozoncea săptămâna aia. Ședea numa-n cîr-ciumi, cu lăutarii alături. Bea și nu se cunoștea. Zvârlea cu banii, parcă-l
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
în plinătatea ei când voi începe să gândesc împotriva mea, când nu voi mai fi de față în nici un gând... La început socotești moartea realitate metafizică. Târziu, după ce-ai gustat din ea, după ce te-a înfiorat și te-a strivit, o înlocuiești prin sentimentul ei. Vorbești atunci de frică, de neliniște și de agonie, și nu de moarte. Astfel se face trecerea de la metafizică la psihologie. Lumina mi se pare tot mai străină și mai departe; o privesc - și mă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]