4,124 matches
-
Într-un parc din Tirana Băieții s-au oprit din joacă, aerul până adineaori înveselit de țârâitul greierilor pare acum un suspect întârziat. Oile trec pe potecă, iar eu am o cireașă în gură, o cireașă de un roșu închis, strivind-o, la tine mă gândesc, Patrice. O libelulă-nfometată-mi dă roate. E seară și-ascult broaștele și singuraticul cuc, și pe tine te-ascult, pe jos e-o grămadă de sîmburi. Soarele-alunecă-n spatele lacului, dezlipit, ca-ntotdeauna, de pământ, spre-a
Poeme de Morelle Smith by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7165_a_8490]
-
comediei, dar cu aceeași tandrețe față de iluzie, de iubire, de minciună și păcatul omenesc. Umanitatea spectacolelor lui Silviu Purcărete, generozitatea lui ca artist, fac ca orice formă iau viziunile sale regizorale să tindă spre perfecțiune, dar să nu fie vreodată strivite de încrîncenarea atingerii ei. Sau a succesului cu orice preț. Și de asta este Purcărete altfel. Chiar dacă știi prea bine textul lui Labiche, regizorul te face, delicat, să pricepi că anumite sensuri se pot citi și altcumva. Că fragilitatea structurii
Seducția iluziei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3816_a_5141]
-
spre curte, iar fugarii o luaseră în direcție opusă. În apropierea casei doamnei Valsamaky-Farfara, Hagienuș, suflând greu, se opri. - Nu mai pot, domnule Suflețel, am obosit! Eu rămân aici. - Ai văzut? deschise gura abia acum celălalt, Ioanide eposedat de Eros, strivește, mușcă. Centaurul în cavalcadă. Suflețel, plin de întîmplarea neașteptată, plecă în grabă spre casă, mânuind convulsiv bastonul, spre a încredința întîi de toate evenimentele nevestei sale. De la el toți prietenii știură că Ioanide a fugit cu Ioana. Madam Valsamaky-Farfara primi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
covor, și protesta vehement "nu, nu", însă în cel mai perfect bonton. De la o vreme, ca să aibă un Ștrengării (fr.). aer farouche 1, venea cu semințe de floarea-soarelui în buzunar, și în salonul doamnei Mavrogheni scoase o sămânța și o strivi în gură. - Ce faci, Max? se scandaliză prințesa Hangerliu. - Mais c'est bon ça, vous savez!2 fu răspunsul lui Max. Evident, Hangerliu știa infailibil când și unde e cazul de a mânca semințe. Ca să fim drepți, vițiul îl căpătase
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fi sigur că mă pot stăpâni. (Gazeta favorabilă nota la această frază aplauze furtunoase în sală, în timp ce gazeta defavorabilă, calificând pe Pomponescu drept apologet improvizat al crimei, observa că o încercare timidă de a aplauda a unui individ a fost strivită de tăcerea semnificativă și disprețuitoare a publicului.) Astăzi simțământul de nație a scăzut atât de mult la unii politicieni, încît fenomenul îngrijorării din partea spiritelor profunde, mai ales din sânul tineretului, care totdeauna a fost însuflețit de idei generoase, e foarte
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și scoate tot efectul numai dincontur, neputând aplica ornamentații. . - Parcă are ceva babilonic sau american. Arhitecții ăștiamoderni!... Însă impune, se simțea nevoie de un astfel de locaș. . - Asta și este intenția, tanti, de a da impresia de grandios,explică Hangerliu strivind pe furiș o sămânță de floareasoarelui, găsită în buzunarul pardesiului. . - Trebuie să vorbim cu primarul. Locașul ar fi bun pentru operele noastre. Putem face unele daruri în interior. . Trei tineri care priviră într-o zi biserica neterminată aparțineau Mișcării. În
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
le trece prin gând. Un borfaș de rând și Raskolnikoff sunt pentru ei totuna. Chiar concluzia dramatică a cărții lui Dostoievski este în fond că eroul însuși nu e la înălțimea concepției sale și capătă o psihoză de decăzut moral, strivit de căință. Dostoievski substituie eroului său o filozofie inferioară, filozofia sa proprie de conformist. Când citeam cărți cu gravuri despre condamnați pentru crime politice, ca, de pildă, Le mie prigioni de Silvio Pellico, din care tata avea o ediție din
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se strecură înăuntru, pentru că apăsarea făcuse ca vesta, cămașa și jerseul să-i acopere fața. Se sufoca. Urină. Strînsoarea încetă și lunecă în jos, îmbrăcămintea fu smulsă deasupra capului, eliberîndu-i gura și nasul, apoi pereții se contractară și mai puternic, strivindu-l. îl părăsiră toate simțurile. Gîndire și memorie, putoare, fierbințeala, toate se risipiră și nu își dădea seama de nimic altceva în afară de presiune și de durată. I se părea că deasupra lui se îngrămădesc orașe întregi, o greutate care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
calificat să lucrez cu nimeni. — Și nu erai aproape un balaur? Și nu te-ai vindecat? Singura calificare de care ai nevoie în tratarea unei boli ți-o conferă faptul că i-ai supraviețuit, și în prezent sînt șaptesprezece pacienți striviți sub o platoșă beligerantă fără să existe nici un suflet suficient de înțelept care să-i ajute. Să nu-ți fie teamă! Nu trebuie să vezi pe nimeni altcineva în afara celor care au aceeași problemă ca tine. Rămaseră tăcuți pînă cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
au fost multe? Drăguțe? Strigă: Doctorul Lanark e gata să plece! strigă el. Un panou circular se deschise în partea cealaltă a încăperii. Păși cu grijă peste corp și se opri cu un picior de fiecare parte și cu umerii striviți de tavanul domului. — La revedere! spuse el cu o cruzime conștientă, care-l sperie. Privi în jos, spre mîna care se strîngea și se destindea, apoi întrebă umil: Te doare foarte rău? — Mor de frig. Știam că o să pleci. Vorbirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unei puteri amețitoare. — Pot fi foarte drăgăstoasă, spuse ea nerăbdătoare. Unde putem merge? întrebă el în șoaptă, dînd aprobator din cap. — Vino la mine în cameră. Se ridicară împreună, iar ea îl conduse afară. Lanark mergea stîngaci, simțindu-și penisul strivit în pantaloni. Cînd trecură pe lîngă masa lui Ozenfant, profesorul strigă pe un ton de neliniște prefăcută: — O, doctore Lanark, nu trebuie să ne lipsești de micul nostru catalizator! — Apartamentele specialiștilor, spuse ea în lift. Liftul vibră. Se îmbrățișară, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
limba la el, dîndu-i una în umăr. începură să se bată imediat, cu toate stîngăciile băieților mici, izbindu-se cu brațele și lovindu-se la gleznă; apoi se încăierară și căzură. Thaw era la pămînt, însă nasul lui Coulter îi strivea fruntea; sîngele îi murdări pe amîndoi și fiecare crezu că e al lui și, înspăimîntați de rana posibilă, se rostogoliră și se ridicară în picioare. După aceea, în ciuda încurajărilor venite de la aliații lor îThaw rămase surprins să constate că are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că se află printre oameni și poate cineva îl aude și-l ajută dacă țipă suficient de tare. Dar a țipa aici, în munți, era inutil; durerea lui era la fel de nesemnificativă ca durerea sturzului izgonit de cuc și a melcului strivit de sturz. începu să strige, dar se opri imediat. încercă să gîndească, dar gîndurile îi erau prinse în capcana vorbelor pastorului. Cum putea fi oare justificată lumea dacă nu doar ca pedeapsă? Pedeapsă pentru ce? în seara aceea, domnișoara Maclaglan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
A scos un țipăt ca de soprană cînd ia o notă de sus. Toți ne-am uitat ce se-ntîmplă, dar ne-a luat ceva timp sa ne dăm seama ce-i. Stătea ca noi toți, doar că piciorul lui era strivit de o grindă. Nici măcar n-a putut să se prăvălească pe jos! Thaw scoase un rîset înfiorat și spuse: — Știi, e nostim, dar.... — Mda. Ei, chestia asta că te simți bărbat te ajută să fii fericit poate vreo săptămînă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
trăiască exploatat și maltratat de semenii lui. Am citit un eseu scris de o fetiță într-o carte despre copiii din timpul războiului. Casa îi fusese bombardată și a scris: „Sînt un nimeni și un nimic. Pisica mi-a fost strivită de zid. Am încercat s-o trag, dar mi-au aruncat-o“. Lucruri și mai rele li s-au întîmplat copiilor în fiecare zi, în ultimul sfert de milion de ani. Nici un viitor mai agreabil n-o să repare un trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a-l cunoaște pe Sludden, n-am întîlnit pe nimeni care să mă dorească, și acum nu mă mai voia de loc, iar eu aveam nevoie de altcineva, deși gîndul venirii copilului mă înnebunea și-mi făcea rău. Mă simțeam strivită sub o grămadă de femei și Sludden țopăind în vîrf, cu o coroană pe cap și rîzînd tot timpul. Apoi copilul se mișca în mine, mă calmam imediat și mă simțea împlinită. Atunci îmi părea rău de Sludden. Părea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
agitat semne din ușă, din spatele cîntărețului. O trase pe Rima și porniră, împiedicîndu-se de oamenii din public. Cîntărețul urlă: „Spală ferestrele pînă mă orbesc!“ îVUUM) „Lustruiește podelele pînă-mi prind piciorul pînă la genunchi!“ îVUUM) „Tapetează camerele pînă ce pereții mă strivesc!“ îVUUM) Cînd trecură pe lîngă cîntăreț, Rima făcu niște semne atît de amenințătoare spre un bloc de difuzoare, că un ins o prinse de mînă. Lanark îl împinse la o parte și schimbară cîțiva pumni neîndemînatici în drum spre ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ceasornic din lemn. Ochii și obrajii i se umeziră. întinse o mînă spre ea, iar ea spuse cu blîndețe: — Sărmane Lanark! Chiar suferi, și plecă încet, închizînd încet ușa. Suspinele se potoliră în cele din urmă. Rămase întins, cu pieptul strivit de o greutate de plumb. Pierdut, se gîndi să se îmbete sau să spargă mobila, dar i se păru că orice gest ar fi istovitor. Greutatea de plumb îl reținu în pat pînă adormi. Mai tîrziu, cineva îi puse o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de cotropire politică din partea slavilor, de cari suntem împresurați din toate părțile; acesta e cunoscut îndeajuns și viu în conștiința oricui. Un altul, de cotropire economică, vine despre Apus, de care putem vorbi mai liber, pentru că el nu ne poate strivi decât numai cu complicitatea ignoranței și a inepției noastre, pe când, întîmpinîndu-l cu puteri organizate, el ar fi mai mult binefăcător decât stricăcios. Acest curent cată să-l caracterizăm asemenea, căci, dacă cel dintâi devine periculos din cauza slăbiciunei noastre, al doilea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
stat riveran pe care-o urmărea fără succes de douăzeci și cinci de ani încoace. Fără îndoială din toate reiese aceasta că, întru cât s-atinge de campania d-lui Kogălniceanu în contra politicei esterioare a guvernului actual, niciodată om politic n-a strivit pe adversarii săi în modul în care-a făcut-o d-sa. Fără îndoială buna dreptate, bunul simț, claritatea de vederi e în partea sa; nehotărârea, bizantinisimul, șiretlicul prost, cum zice autorul foarte nimerit, în partea guvernului, care, preocupat de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
lume n-a scuzat vrodată e lașitatea. Și oamenii cari conduceau pe soldat la rușine o știau aceasta, le era frică de soldatul de rând, le era frică de țăranul acesta onest care, cu pumnul lui vârtos, i-ar fi strivit să fi știut unde-l duce. Doamna a născut un prinț" li s-a zis oamenilor și numai greco - bulgarii ce dezonorau uniforma ofițerească, știau ce e la mijloc. 64 {EminescuOpXIII 65} Dar să lăsăm procesul lui 2 mai, pe
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
lor. Ei bine, politica noastră în crearea căilor ferate rezultatul acesta l-a avut. Ea a pus în șah mat aproape toate meseriile din orașe, precum și iarna țăranului. Industria orașelor și ramificata industrie de casă a satelor noastre s-au strivit sub roțile regelui Stroussberg și această strivire o plătim noi înșine prin anuități; noi plătim posibilitatea pentru mărfurile străine și pentru oamenii străini de-a veni la noi și de-a aduce poporul nostru întreg la sapă de lemn. Dar
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
trădători. Între inamiciție leală și trădare e o substanțială deosebire, învederată pentru orice spirit onest și asupra căreia insistăm pentru atâta oară spre a invalida insinuațiunile foii guvernamentale. [21 mai 1882] ["O OBSERVAȚIE ÎN TREACĂT"] O observație în treacăt. "Romînul", strivit de vorbele autentice ale lui Tudor, ne acuză în n-rul de miercuri c-am fi citat fals pasajul din arzmazarul cătră Poartă. Îi dăm foii guvernamentale cea mai formală dezmințire în privirea aceasta. Noi am citat exact după cartea tipărită
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de valori reale, ci numai prin contractarea de datorii. Plusul importului se acopere prin esportarea de efecte de-ale statului, de obligațiuni, de acții etc. Producțiunea unor asemenea înscrisuri de datorie e în realitate mijlocul prin care economia unui popor, strivită de-o puternică concurență străină, e pusă în starea de-a consuma ani întregi mai mult decât produce. Daca am putea afla suma enormă reprezentată de obligațiunile statului, de scrisuri funciare, c-un cuvânt de efecte române de pe piețele străine
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
fi împiedecați în mod nedemn de cătră adversarii lor politici, prin persecutarea instituțiilor de cultură pe cari le posedă, prin persecutarea limbei, bisericii, naționalității lor. Emanciparea aceasta, libertatea de-a se întrece muncind, în condiții echitabile, cu adversarii lor, nu striviți de atotputernicia și de nedreptatea statelor în cari trăiesc, iată tot la ce pot aspira românii cu drept cuvânt, sub orice guvern ar trăi, și iată care ar trebui să fie misiunea generațiunii viitoare. {EminescuOpXIII 258} Însă tinerii domnișori înstrăinați
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]