15,401 matches
-
un mijloc de evidențiere a unui posibil pattern specific fiecărei discipline sportive. Înregistrarea neurofiziologica prin potențiale evocate somatosenzitive, la sportivi de performanță din volei, handbal și scrima, a evidențiat existența unor diferențe de latentă ale componentelor PEȘ, obținute prin stimulare succesiva a celor două mâini, diferențe însă nesemnificative statistic pentru toate componentele răspunsului evocat. Calcularea intervalelor P14-N20 și N20-P25 a evidențiat diferențe electrofiziologice în ceea ce privește conducerea stimulilor și activarea ariilor somatosenzitive corticale, diferențe care nici de această dată nu sunt susținute statistic
INVESTIGAȚII NEUROFIZIOLOGICE PRIN INTERMEDIUL POTENȚIALELOR EVOCATE SOMESTEZICE LA SPORTIVI DE PERFORMANȚĂ. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Denisa Enescu Bieru, Maria Iancău, Adrian Bălşeanu, Germina Cosma, Bogdan Cătălin, Daniel Georgescu, Florin Romanescu, Mirela Călina, Germina Cosma, Cătălin Forțan, () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_794]
-
genunchiul flectat ușor, susținut de o pernă, poziție în care scade presiunea intraarticulară. Această postură poate deveni periculoasă în procesele inflamatorii ale genunchiului, inducând formarea edemului inflamator, redoare, contractură, fiind necesară intervenția chirurgicală. Pentru reducerea edemelor se folosesc precoce bandaje succesive. Acupunctura poate fi utilă, de asemenea, în controlul durerilor, pe parcursul procesului de recuperare. Controlul durerilor este necesar nu numai în faza acută, ci și în continuare, întrucât indoloritatea este o condiție de bază pentru aplicarea programelor de kinetoterapie de recuperare
PROGRAME KINETICE DE RECUPERARE ÎN LEZIUNILE LIGAMENTARE ALE GENUNCHIULUI. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Viorela Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_797]
-
exclusiv de situație și absolut deloc de către persoană. Tipul C admite că, în mod natural, conduita unei persoane evaluată în termeni absoluți înregistrează variații în trecerea de la o situație la alta, dar concomitent asumă că, în termeni relativi, între situațiile succesive, conduita acesteia rămâne stabilă. Această „variabilitate cu rată constantă” poate fi pusă în evidență atunci când este posibilă compararea mai multor indivizi sub aspectul unuia sau mai multor comportamente. Tipul D asumă o variabilitate diferită a persoanei de la situație la situație
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
trăsături trebuie să rămână stabile de-a lungul timpului, pentru a vorbi de consistență? 2. Este necesar ca trăsăturile investigate să rămână invariante în expresia lor fenotipică? 3. Cât de mari trebuie să fie perioadele de timp între două măsurători succesive pentru a putea vorbi de stabilitate și consistență cross-temporală la nivelul personalității? Atunci când măsurarea personalității se face dintr-o perspectivă temporală scurtă (ca în situația test-retest), de regulă se operează (explicit sau implicit) cu asumpția că situația în care se
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
se face dintr-o perspectivă temporală scurtă (ca în situația test-retest), de regulă se operează (explicit sau implicit) cu asumpția că situația în care se realizează măsurarea rămâne constantă (cel puțin în termeni relativi) între două sau mai multe momente succesive, fapt care permite cercetătorului să determine stabilitatea unor comportamente-indicatori ai unor trăsături de personalitate. În măsura în care între momentul inițial și cel ulterior/final nu se înregistrează diferențe semnificative la una și aceeași trăsătură, pentru una și aceeași persoană, se poate conchide
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
că personalitatea răspunde de aceste aspecte de consistență. Raționamentul funcționează aproximativ similar și la nivelul eșantioanelor de persoane. Mai exact, păstrarea ordinii de rang (convenabil exprimabilă printr-un coeficient de corelație) la o serie de trăsături investigate între două momente succesive, pentru totalitatea sau majoritatea persoanelor, va constitui o dovadă a stabilității personalității acestora. Dovezi empirice în acest sens au fost obținute în câteva studii celebre. De exemplu, la Fels Institute, Kagan și Moss (1962) au studiat la un eșantion de
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
unei identități prin opoziție cu o alteritate mai mult sau puțin inventată. Recenzii Mielu Zlate, Tratat de psihologie organizațional-managerială Editura Polirom, Iași, 2004, 565 p. Una dintre tendințele pozitive, legice și constante ale evoluției istorice a psihologiei o reprezintă trecerea succesivă și treptată de la studiul omului abstract, în afara contextelor specifice de viață și activitate, la studiul omului real, în determinațiile și ipostazele sale naturale, firești și, implicit, diversificarea ariei problematice și a ramurilor științifice de profil. Printre cele mai noi domenii
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
în cel mai deplin sens al cuvântului, în două volume, care acoperă integral cerințele completitudinii (exhaustivității), sistematizării, clarității, consistenței și coerenței. Realizarea acestui proiect este rodul unui îndelungat proces de pregătire, de reflecție critică, de interogări, de selecții și evaluări succesive, de elaborare a unor studii și lucrări pe probleme apropiate sau aparținând nemijlocit domeniului psihologiei organizaționale. O primă chestiune, de importanță principială, pe care a trebuit s-o rezolve autorul a fost chiar aceea a celei mai adecvate denumiri a
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
pubertar de creștere. Un tratament ortopedic poate fi apreciat ca eficient daca la sfârșitul creșterii el reușește sa mențină deviația vertebrală la o valoare cel mult egala cu aceea de la începutul tratamentului. Corectarea este în general realizata prin aparate gipsate succesive. Când se obține corecția maxima menținerea ei este încredințata unor corsete ortopedice. O altă serie de metode ortopedice: tracțiunea continuă în timpul nopții (Cotrel), stimularea electrică a musculaturii din convexitate cu aparate special construite, se adresează acelorași deviații vertebrale de gravitate
OPȚIUNI DE TRATAMENT ÎN SCOLIOZE; ASOCIEREA TERAPIILOR CONVENȚIONALE CU CELE COMPLEMENTARE. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Mihaela Ganciu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_814]
-
Își poate dedica o parte a studiului numărului și tipului de asemenea decizii sau elemente. Astfel, În capitolul intitulat „Complexitatea acțiunii mixte”, autorii analizează dificultățile din Oakland: implementarea unui program de construcții civile a necesitat În total 70 de decizii succesive - aprobări de proiecte, negocieri de Închiriere, Încheieri de contracte și așa mai departe. Pentru fiecare din cele 70 de puncte decizionale În parte, s-a analizat nivelul de consens și timpul necesar pentru a se ajunge la consens. Dată fiind
Studiul de caz. Designul, colectarea și analiza datelor by Robert K. Yin () [Corola-publishinghouse/Science/2216_a_3541]
-
fugară și din ironia tandră care se pune în scenă. Iarna, departe... (1976) este un roman polițist, structurat în funcție de parametrii specifici pentru codul respectiv: anchetatorul Teofil Monah e confruntat cu misterul unei crime pe care o elucidează prin metoda deducțiilor succesive, limpezind inevitabilele complicații și dificultăți apărute pe parcurs. Totuși, adevărul pe care ofițerul de miliție îl descoperă nu poate avea consecințe în plan imediat, datorită unor interese politic-strategice care minimalizează importanța cazului. Schema detectivistică reprezintă mai curând un pretext narativ
ADAM-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285176_a_286505]
-
din fond fusese cheltuită pentru a susține cauza României și pentru a edita diferite broșuri, articole. În aceste condiții, generalul Rădescu și Mihai Fărcășanu, Nicolae Caranfil, Grigore Gafencu au părăsit Comitetul la 14 septembrie 1950, motivînd că „prin două scrisori succesive, din 10 august și 4 septembrie a.c., Majestatea Sa, Regele a Înlocuit actuala conducere a Comitetului Național Român și a hotărît că acei membri care vor adera la noua formulă propusă vor putea lua decizii valabile chiar dacă nu sînt decît
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de marginal, de anonimat și umilitate, iar poemele sale poartă o vizibilă amprentă autobiografică. Practicând „o poezie grefată pe ipostaze ale existenței” (Romul Munteanu), se manifestă de la început ca un „elegiac confesional” ( G. Călinescu), marcat, cu intensitate variabilă, de momente succesive ale sensibilității lirice contemporane. Poetul revine mereu la un fond afectiv inițial („sufletul meu rămas la debut”), în cicluri de cântece, elegii, notații de jurnal liric, în a căror dicțiune preia și ecoul modelelor poetice consacrate (eminescian, arghezian, pillatian, voiculescian
MANOLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287989_a_289318]
-
Ca poet al timpului în mers, M. se vrea deopotrivă un explorator al efemerului și al eternității. Totuși, el e mai puțin un meditativ, cât un constatator, în ochii căruia ideea de tradiție pare mai degrabă o sumă a experiențelor succesive, lăsând drum deschis progreselor viitoare. Nu sunt de găsit acuitatea filosofică a lui Blaga, dubiile, anxietățile, convulsiile și paroxismele acestuia, dar în textura tradiție-modernitate el aduce anumite sunete particulare, contribuind la impunerea unui nou profil de scriitor. Ironia sa, cu
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
se pot stabili strategii sau planuri de luptă În avans. Numărul mare de necunoscute din ecuație face de neconceput găsirea unei soluții simple. În limbaj mai tehnic, astfel de scopuri pot fi atinse numai printr-un proces stocastic de aproximări succesive, eliminări, experimentări și Învățăminte bazate pe experiență. Cunoștințele necesare pentru asemenea acțiuni nu sunt deduse pe baza unor prime principii, ci țin mai degrabă de ceea ce grecii clasici numeau mētis, concept asupra căruia vom reveni. Termen tradus de obicei - inadecvat
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
să Îmbunătățească productivitatea fiecărui soi. Cum de obicei se combină cereale și legume (de exemplu, porumb și sorg cu arahide), fiecare cultură are nevoi nutriționale complementare și sisteme de rădăcini ce extrag substanțele nutritive de la adâncimi diferite. În cazul culturilor succesive, se pare că reziduurile de la prima recoltă sunt utile următoarei. Plantarea de culturi diferite pe același teren are, la rândul său, un efect pozitiv asupra sănătății acestora și, implicit, asupra producției. Culturile mixte și amestecarea mai multor soiuri limitează raza
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
astfel că, atunci când sunt absorbite de sol, afectează mai puțin structura acestuia și nu Îl erodează puternic. Adesea, plantele Înalte acționează și ca un paravan, protejându-le pe cele mici de vânt. În sfârșit, În cadrul sistemelor de culturi mixte sau succesive, terenul este În permanență ocupat, ceea ce reține solul și atenuează efectele de sărăcire pe care le au soarele, vântul și ploaia asupra pământurilor fragile. Chiar dacă, În termeni de randament imediat, nu sunt de preferat policulturile, În ceea ce privește durabilitatea și, implicit, producția
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
că regulile empirice pot fi comparate cu gramatica formală, mētis-ul corespunzând limbii efectiv vorbite. El nu se bazează mai mult pe regulile empirice decât limba vorbită pe gramatica formală. Competența lingvistică se dezvoltă Încă din leagăn, prin imitație, uz, Încercări succesive. Învățarea limbii materne este un proces stocastic, adică unul alcătuit din aproximări succesive și auto-corectare repetată. Nu Începem prin a Învăța alfabetul, cuvinte separate, părți de vorbire și reguli de gramatică, pentru a Încerca apoi să le folosim În așa
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
vorbite. El nu se bazează mai mult pe regulile empirice decât limba vorbită pe gramatica formală. Competența lingvistică se dezvoltă Încă din leagăn, prin imitație, uz, Încercări succesive. Învățarea limbii materne este un proces stocastic, adică unul alcătuit din aproximări succesive și auto-corectare repetată. Nu Începem prin a Învăța alfabetul, cuvinte separate, părți de vorbire și reguli de gramatică, pentru a Încerca apoi să le folosim În așa fel Încât să obținem o propoziție corectă gramatical. Mai mult, după cum arată Oakshott
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
universale”. Filosoful grec spunea că navigația și medicina sunt acele două activități În care Înțelepciunea practică, dobândită după o Îndelungată experiență, este indispensabilă obținerii de performanțe superioare. Este vorba de activități ce necesită mētis, precum și promptitudine, improvizare și iscusite aproximări succesive. Dacă e să Îl credem pe Platon, Socrates s-a abținut intenționat de la a-și scrie Învățăturile, deoarece credea că activitatea filosofică ține mai degrabă de mētis decât de epistemă sau tehne. Un text scris, chiar dacă ia forma unui dialog
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și de moarte), câteva piste promițătoare, valabile În contexte analoge (inocularea), o armată Întreagă de experimentatori independenți dispuși să Încerce aproape orice, timp de „coacere” (deoarece rezultatele diverselor stratageme erau observate de experimentatori și de clienții lor cu prilejul epidemiilor succesive) și Împărtășirea rezultatelor experimentale (prin canale de comunicare). Atât timp cât nu este nevoie de un microscop electronic, ar fi chiar surprinzător ca o asemenea combinație de interes pasionat, observare atentă, numeroși specialiști amatori experimentând diverse variante și timpul necesar Încercărilor succesive
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
succesive) și Împărtășirea rezultatelor experimentale (prin canale de comunicare). Atât timp cât nu este nevoie de un microscop electronic, ar fi chiar surprinzător ca o asemenea combinație de interes pasionat, observare atentă, numeroși specialiști amatori experimentând diverse variante și timpul necesar Încercărilor succesive să nu producă soluții noi la probleme practice. Cei ce practicau inocularea Înainte de Jenner semănau oarecum cu agricultorii ce foloseau metoda policulturii, descriși de Paul Richards. Aceștia elaboraseră, nu găsiseră de-a gata, ceva care funcționa, dar fără să se
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
nr. 5, 1994, pp. 691-706. Richards, Indigenous Agricultural Revolution, pp. 63-116. Voi folosi aici termenii de „policulturi” și „culturi mixte” cu același sens. Interculturile sunt o formă a policulturii care prespune cultivarea unui al doilea cultigen printre rândurile primului. „Cultură succesivă” Înseamnă o succesiune de culturi care se suprapun pe câmp, deci este vorba tot de o formă de policultură. Cu cât clima este mai aspră, cu atât biodiversitatea este mai mică. Pe măsură ce ne apropiem de tundră, numărul de specii de
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
o manieră deloc aridă, I. reconstituie momente majore din existența lui Liviu Rebreanu, unele de intensă încordare, precum împrejurările acordării Premiului „Năsturel-Herescu” al Academiei Române pentru romanul Ion, în 1921, alegerea ca membru al Academiei Române în 1939, compunerea în trei variante succesive a discursului de recepție Lauda țăranului român, rostit la 29 mai 1940, relațiile cu Tudor Arghezi după apariția pamfletului acestuia la adresa romanului Ion ș.a. Bine structurat și cu informații inedite este capitolul consacrat receptării operei lui Liviu Rebreanu în străinătate
ILIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287526_a_288855]
-
monumental și secolul XX (Premiul Uniunii Scriitorilor). Autor al unei opere impresionante, I. este din 2001 membru de onoare al Academiei Române. I s-au mai decernat Premiul Academiei Române (1979) și Premiul Asociației Scriitorilor din București (1986). Preocupat de necesitatea „cernerilor” succesive, crezând în „nevoia confruntărilor de sine” și în problema dificilă a devenirii ferite de trădare, I. este o figură inedită în spațiul scrisului românesc. Cititorul are șansa - relativ rară - a asistării sale asidue de către autorul însuși, „cicerone” pedant, exigent, lucid
IANOSI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287485_a_288814]