3,677 matches
-
cu soarele. Suferința lor era că, în ciuda frumuseții ei, fata nu se mărita. Bătrânii ei părinți lăcrimau exact ca în basme fiindcă nu puteau să-i reproșeze fetei nimic. Frumoasă, era! Corpul ei ai fi zis că se mlădia după suflarea vântului, după curbura luminii, creație a marelui cosmos, în care razele de lumină, în apropierea astrelor, deviază de la linia dreaptă. Privirea ei, un ochi al Sfintei Fecioare, ai fi fost un ticălos dacă sufletul nu ți-era senin în ziua
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ne desbinau și care ne plimbam încoace și încolo sub impulsul unor gânduri și sentimente fără rost, eram cei care pieream, care ne destrămam ca fulgii de păpădie pe care îi vedea ea pe câmp zburând la cea mai mică suflare a vintului. O imitai și mă oprii și eu din mers și rămăsei nemișcat și nu prea aproape de ea, ca și când, desigur, nici n-ași fi cunoscut-o, în acest timp în curtea școlii izbucniră deodată copiii, dar fără rumoarea de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
uită pentru ultima dată la tastatură și murmură: ― Acum, dacă nu comit erori și dacă nimic nu se strică... Apăsă pe tasta de funcționare. Mult deasupra lui, Sulaco deriva răbdător și tăcut în neant. Prin culoarele lui nu era nici o suflare. Nici o mașină nu bâzâia în marele compartiment de debarcare. Unele instrumente clipeau fără zgomot, menținând nava în orbita geostaționară, la verticala coloniei. O sirenă mugi, cu toate că nu era nimeni să o audă. În compartimentul de îmbarcare se aprinseră girofarurile, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Pe-aici trebuie să urcăm. Profitând de acest răgaz nesperat, Ripley studie pasajul. Ascensiunea va fi dură, dar rapidă. Extremitatea sueprioară a puțului era marcată cu un cerc de lumină slabă. Auzea vuietul vântului: niște sunete ca acelea produse prin suflarea în gura unei sticle. În pereții netezi ai conductei erau adâncite niște trepte strâmte. Coborî privirea. Puțul se înfunda la picioarele ei și se pierdea în beznă. Nu se mișca nimic. Nici o creatură nu se cățăra spre ei. Era salvarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
fusese cucerit. Simțeam vopseaua între dinți, intrusul fusese îndepărtat. „Pe unde-ai umblat?“, s-a eliberat ea, încercând să-mi surprindă privirea. N-aveam nimic de-ascuns. „La Mihnea, la secția unu de poliție, acasă, aici.“, am zis, dintr-o suflare. „Unde-i Mihnea? Și ce-ai căutat la secție, ți-ai schimbat buletinul, sau ce?“ Încerca să-și păstreze veselia, dar vocea suna altfel. Știam că-i pasă, că sufletul nu era încă mort, ca al meu sau ca naturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de suișuri și coborâșuri, ca o înaintare într-o patrie siderală, unde se urmează ritmic dealurile încrederii și văile resignării" (p. 255). Prin această teorie a apriorismului românesc codificat într-o matrice stilistică autohtonă care se încrustrează indelebil în orice suflare culturală a geniului etnic, Blaga elaborează un foarte puternic argument, înrădăcinat într-un sistem metafizic de o robustețe geometrică, în favoarea permanenței ontologice a românismului în spațiul mioritic. Venerabila teză a continuității românești își găsește în metafizica blagiană a românismului aprioric
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
pentru că este antinațional, neținânt cont de formele naționale eterne pe care încearcă să le dizolve într-o monolitică supra-unitate confesională. Protestantismul, dimpotrivă, este prea individualist, raționalist și impersonal. Între aceste extreme, ortodoxia singură este "ritmul în care se regăsește însăși suflarea cea mai autentică a vieții totale" (p. 66). Direcționându-și raționamentul pe calea polemicii cu doctrina românismului propusă de C. Rădulescu-Motru (1936) drept "catehismul noii spiritualități" românești evacuată de ortodoxie, Stăniloae protestează vehement subliniind centralitatea ortodoxiei ca polul spiritual al românismului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a dominației străine, pentru apărarea ființei sale, a libertății și neatârnării, pentru o viață mai bună, mai demnă" (Programul PCR, 1975, p. 8). Expresie a "înțelepciunii colective a partidului, a clasei muncitoare, a tuturor oamenilor muncii", în fapt, a întregii suflări a "națiunii noastre socialiste", programul schițează cea mai mistificată versiune a trecutului național, în care miturile naționalismului interbelic și miturile socialismului postbelic se hibridează în marea epopee social-națională a poporului român. Iată tabloul impresionist, zugrăvit printr-un minim de tușe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
BOR ca unica depozitară instituțională a spiritualității românești. Reapărând pe scena publică în calitate de autoritate morală și călăuză spirituală în vreme de criză, BOR a favorizat totodată tendințele ultranaționaliste ale românismului ortodoxist de sorginte interbelic, ale cărui pulsații reîncepeau să anime suflarea intelectuală postdecembristă. Dezbărată de controlul statal represiv, BOR și-a redescoperit vocația naționalistă, devenind în scurt timp platforma instituțională care a servit coagulării tendințelor extremiste și a viziunilor de extremă-dreapta în politica românească. Asocierea dintre extrema dreapta și BOR nu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de Europa, "de data aceasta definitiv", în urma ideilor luministe care au perforat mentalitatea levantină încetățenită în acest spațiu ancorat în feudalism. Ideile europene de factură liberală și națională (precum dreptul popoarelor la autodeterminare) au lansat procesul modernizării în societatea românească. Suflarea românească s-a aliniat, încă o dată, spiritului european cu prilejul Revoluțiilor pașoptiste, care semnalează efortul românesc de reînscriere în Europa. După ce, în urma făuririi în cursul secolului al XIX-lea a statului național și obținerii independenței de stat, România își încheie
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
la cale o căsătorie, o căsătorie cum rar găsești. Căsătoria unei femei dubioase și a unui tânăr, care ar putea fi kamerjunker 21. Această femeie va fi introdusă în casa unde locuiesc fiica și soția mea! Dar, cât mai am suflare în mine, nu va intra! Mă culc pe prag și s-o văd dacă poate să mă pășească!... Cu Ganea acum aproape că nici nu stau de vorbă, evit chiar să-l întâlnesc. Vă previn în mod intenționat; dacă veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ne întrebăm ce cazne îl așteptau după obiceiul timpului de atunci, ce roți, ce ruguri și focuri? Cine l-a împins să se autodenunțe? De ce nu s-ar fi oprit, pur și simplu, la cifra șaizeci, păstrând secretul până la ultima suflare? De ce să nu fi renunțat pur și simplu la călugărie, trăind ca un sihastru în pocăință? De ce, la urma urmei, nu s-a făcut chiar el călugăr? Chiar aici e dezlegarea! Deci, exista ceva mai puternic decât rugurile și focurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și nu mai rămâne decît: Revoluțiunea. Și dacă această revoluțiune nu mai e posibilă prin popor, am iarăși dreptate zicîndu-vă: Țin cu aceia din voi cari merg înainte, dar nu aparțin nici unei grupe de ale dv. Liniștită și rece, sub suflarea ghețoasă a Nordului, voi merge înainte, fără ură nici compătimire pentru oamenii sau lucrurile cari opresc revoluțiunea și pe cari le consider numai ca obstacole ce cată să, dispară. [6 ianuarie 1881] ["CELELALTE NEGUSTORII... Celelalte negustorii mai sunt cum sunt
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
fost pururea un inamic neîmpăcat al emancipării precum și a imigrațiunii evreilor, o cestiune în care nicicând nu se putea transige cu el. De mortuis nil nisi bene. Daca bărbații care ne părăsesc au partea lor de erori comună la toată suflarea omenească, când părăsesc arena de luptă cată să ne aducem aminte numai de serviciile mari ce le-au adus cauzei publice și o facem aceasta cu atât mai mult când vedem că acele servicii nu consistă, ca la multe din
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
săi adunați. Ea era imobilă pe saltea, fără semn de mișcare aparentă. Marele duce Alexandru, prințesele izbucniră în plânsete, formând în jurul ei tabloul cel mai atingător. Marile ducese, cavalerii și Curtea rămaseră îmbrăcați și în picioare toată noaptea, așteptând ultima suflare a împărătesei; marele duce, cu fiii săi, treceau din când în când la dânsa, spre a fi martorii acelui moment; și ziua următoare trecu în aceeași agitațiune și așteptare. Paul, pe care nu-l atingea așa mult durerea de-a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
lor e meritul c-au domnit în Țara Românească, ci a lui Baiazid Fulgerul și-a lui Mahomed II. Nu există tip de mizerie {EminescuOpXII 123} de caracter și de inteligență ca împărăția bizantină, din momentul în care restul de suflare romană l-a părăsit, încît Babilonia și Asiria, chiar mica Palestină au avut o mai mare influență asupra civilizației decât împărăția răsăritului, devenită grecească. Prin ei înșii n-ar fi ajuns niciodată la vrun rol în România, dar au ajuns
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
recunoscu pe toți și, făcând un semn împărătesii, [î ]i luă și-i sărută mâna, strîngînd-o la inima sa; părea că-i zice ultimul adio; și, în timpul tăcerii profunde și dureroase ce provoca această, scenă sfîrșiitoare, el își dete ultima suflare la zece ore cinzeci minute de dimineață. El avea patruzeci și opt de ani; domnise douăzeci și patru de ani și asistase la asasinatul părintelui și al moșului său, precum și la moartea extraordinară a bunicei sale. De aci se pot înțelege preocupațiunile
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
singur păr al României, oh! atunci, puteți fi siguri, voi apăra-o cu pasiune, cu furia tigresei cari 'și apără puii, căci și eu, în curs de o jumătate secol, am purtat pe sânul meu, am încălzit cu a mea suflare pe mândra și draga noastră Românie. D. Dim. Brătianu promite vecinilor (împărăției Habsburgilor și celei a Romanovilor) binevoitorul său concurs. Fără îndoială marile puteri vor fi încîntate că d. Brătianu catadicsește a avea atâta bunăvoință cu ele. Altceva este daca
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
onorabil pentru ele și pentru țară, școala de Manchester ne va răspunde c-a avut loc o deplasare a muncii, că ele se ocupă azi cu altceva. Cu altceva? Cu nimic nu se ocupă, căci orice - ar produce veștejește sub suflarea concurenței străine. Trebuințele noastre au devenit altele, tot ce popor și clase superioare poartă pe ele e introdus din străinătate, suntem reduși la munca agricolă, la salahoria de câmp. Sau muncești [și] duci numai laturea 'ntunecoasă a vieții de țăran
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
CÎND EPOCA PATRIOTISMULUI DE PORUNCEALĂ... Când epoca patriotismului de porunceală va dispărea în întunericul veacului, precum se cuvine să ne așteptăm, când ramura bătută de unde a ilustrului poet va prinde adânci rădăcini și la umbra ei s-o adăposti numai suflarea senină a țării legale, atunci generația timpului, deschizând cronica neamului la pagina veștejită consacrată individualităților politice de neagră memorie, va ceti c-un sentiment amestecat de indignare și amărăciune cam cele ce urmează: În primăvara anului de la Hristos 1881 se
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de la 11 februarie? Dar, se 'nțelege. D. C. A. Rosetti vrea să aibă cu orice preț partid roșu în Moldova, de aceea-i trebuiesc noii cetățeni de orice proveniență ar fi. Jidanii i-au făcut primire în 1857, pe când orice suflare românească întorcea spatele acestui grecotei născut să trădeze toate interesele naționale ale acestei țări; jidanii 'i vor forma și partidul roșu din Moldova care la urma urmelor nu se poate compune numai din fizionomii confiscate ale poliției secrete. [25 iulie
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
în fiecare an? Față cu această realitate strigătoare la cer, nemaipomenită în nici una din țările europene, ce zice "Romînul"? La 1848 națiunea răspunse cu iubire și avânt la apelul revoluției. La 1857 ideile și dorințele națiunii izbutiră. La 1859 puternica suflare a națiunii. La 1866 națiunea etc. La 1877 națiunea etc. Care națiune? Pherekydis, Giani, Culoglu, Carada, C. A. Rosetti, Harama, Cariagdi, Caligari? Această din urmă națiune, de proveniență foarte necunoscută, a urcat în adevăr bugetul cheltuielelor de la 20 la 120
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
geografică. La ce să mai ție romînul? La Constituția cosmopolită iscodită de 2 - 3 greci? La știința pe care-o predau bulgarii ignoranți? La limba batjocurită de gura acestor venetici în momentul în care-o rostesc, la biserica surpată de suflarea veninoasă a ireligiozității lupanarelor Apusului, la țara care e 'n mare parte proprietatea străinilor, la negoțul care e 'n mâinile lor, la ce? Să fim mulțumiți dacă acești arhistrăini cu suflet de câine și creieri de vulpe ne îngăduie să
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
în când buciumul războinic chemând Vrancea și Câmpulungul, Soroca și Tigheciul, Țara de Sus și Țara de Jos sub cei doi vornici ce comandau aripele împotriva dușmanului. Pe cai, cărora le ziceau: Așterne-te drumului Ca și iarba câmpului La suflarea vântului... țara s-arunca, o adevărată vijelie, spre margine, și vai de neamul ce-i încăpea pe mâni. Ceea ce presupunem este însă că în vremea unora dintre dinaștii români cată să fi existat o epocă literară ale cărei rămășițe fragmentare
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
pita lui Vodă. Vorbe de esclamațiuni patriotice! Fum și pleavă! Bugetul, bugetul! iată formula magică, iată stindardul împrejurul căruia s-adună urmașii adunăturilor lui Ypsilant; banul statului, sudoarea țăranului, averea bisericii, a școlii, a spitalelor, iară ținta adevărată a toată suflarea fanariotică. Și aceasta fără pudoare, fără demnitate, fără respect pentru destinația organică a acestor averi! Nu vorbim de popor! El e mânat la alegeri de subprefecți, de civico - electorala baionetă a lui Serurie, el suportă numai plebea aceasta, fără a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]