KorAP: Find »[drukola/base=sufragerie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...108 109 110 ...130 >

3,231 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352

mama ta, îmi strigă Sophie din ușa dormitorului ei când ajung acasă. A zis că dacă poți, s-o suni când ajungi. ― Mersi, strig și eu de pe scări, mulțumită că nu va trebui să stau la discuții când trec prin sufragerie. Bună, mamă, îi spun mamei, când ea răspunde la telefon în Hertfordshire la ea și spune alo cu vocea ei calină. Ce faci? ― Nu tocmai rău, îmi răspunde mama. Tu ce faci? ― Bine, la serviciu e bine. Totul e bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
rânjește, fericită că a fost și ea inclusă de data asta; are încredere că, având această șansă, Ben va alege buclele ei jucăușe. Fetele aud cum se trântește ușa de la intrare. Jemima urcă scările și-și lasă plasele pe podeaua sufrageriei. ― Ooo, fac fetele într-un glas. Ai fost la cumpărături. Arată-ne ce ți-ai luat. ― Nu e prea interesant, spun eu, când de fapt sunt foarte entuziasmată, atât de entuziasmată încât nu cred c-o să pot dormi în noaptea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
patru de kilograme, dar acum Jemima Jones cântărește cincizeci și cinci de kilograme. Jemima Jones a pierdut aproape întreaga greutate a unei persoane. Jemima Jones arată exact ca tipa din poză. ― Nu-mi vine să cred, spune Geraldine, stând în sufragerie și privind-o pe Jemima cum trece ca o vijelie și-și caută haina. Să fiu a naibii dacă-mi vine să cred. De altfel, cine poate crede că Jemima, draga noastră Jemima Jones, ar putea trece ca o vijelie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
de asta încă nu și-a dat seama. ― Mimey, spune Lisa, când Jemima deschide ușa de la intrare și-și lasă plasele în hol. A sunat mama ta. ― Mersi, o s-o sun eu, spune Jemima, care ajunge sus și deschide ușa sufrageriei. ― Să fiu a naibii! exclamă Lisa. ― O, Doamne! murmură Sophie. Amândouă rămân cu gura căscată. ― Ei? spune Jemima, dând ușor din cap. Ce credeți? ― E... Lisa se oprește. ― Pur și simplu... Sophie se oprește și ea. Cele două nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
le vine să creadă. Până acum, au perceput ele vag că Jemima slăbea - ei și? Să fii slabă nu înseamnă că devii automat frumoasă. Jemima n-a reprezentat niciodată o amenințare pentru ele, dar așa, cum stă ea în ușa sufrageriei, în noii ei pantaloni croiți parcă pe ea, cu pantofii maronii în picioare, Jemima Jones arată exact ca femeile care au încercat să devină Sophie și Lisa. Numai că ele n-au prea reușit: la ele bijuteriile, pantofii, machiajul nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
ar spune dacă ar opri-o, dacă ar prinde-o din urmă? La naiba, blestemă el. Asta e, n-am s-o mai văd vreodată. ― Mersi că mi-ai împrumutat mașina, strig eu, aruncând cheile de la mașină pe masa din sufragerie. ― Nici o problemă. Ți-ai luat ce vroiai? ― M-am dus să mă uit un pic prin librărie, am cumpărat două romane noi. ― Hei, JJ? ― Da? Intru în dormitorul lui Lauren și mă așez pe pat, cât probează ea lucrurile noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
a zis? Lauren are un imens zâmbet pe față. ― Jemima Jones, asta trebuie să fie ziua ta norocoasă. ― De ce? Tot mai tremur. ― Ai primit un mesaj, ai primit un mesaj, începe Lauren să-mi cânte, ridicându-se și dansând prin sufragerie în ton cu cântecelul ei cel ciudat. ― De la cine? Lauren se oprește și face o pauză teatrală, înainte să anunțe personificându-l cum poate ea mai bine pe Johnny Carson: ― De la...Ben WILLIAMS. Rămân cu gura căscată. ― Și nu e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606

povestesc escapada mea la spitalul Mount Solomon. Dar nu părea prea amuzat. în schimb, m-a luat de braț și a mormăit: — Vreau să vorbesc cu tine între patru ochi. Nedumerită, i-am lăsat pe Margaret și pe Paul în sufragerie și l-am condus pe Luke la mine în dormitor. Judecând după aerul lui mohorât, nu mă așteptam să sară pe mine și să zică „Hai să dăm jos repede hainele astea ude!“ și apoi să mi le scoată una

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
deloc bine când a aflat că sunt dependentă de droguri. Sora mea cea mai mică, Helen, se uita la televizor împreună cu mama când tata le-a dat vestea. Se pare că după ce terminase de vorbit cu Brigit, dăduse fuga în sufragerie și i-o trântise direct în față, fără nici un fel de menajamente: —Fiică-ta aia e dependentă de droguri! Tot ce a zis mama a fost „Mmmm?“, după care a continuat să se uite la Ricki Lake și la porcăria

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
el. Mă zbăteam între curiozitate și aversiunea pe care o simțeam la gândul de a-mi petrece timpul alături de el. însă Mike se îndrepta deja spre ieșire, așa că, respirând încă destul de greu, l-am urmat. Prima oprire a fost în sufragerie. Ca tot restul clădirii, și camera asta se afla în plin proces de redecorare. Dar aici reușiseră să distrugă aproape totul. Toată mobila fusese mutată, cu excepția câtorva canapele jerpelite. Pe covor zăceau bucăți mari de tencuială care căzuseră probabil din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
distrugă aproape totul. Toată mobila fusese mutată, cu excepția câtorva canapele jerpelite. Pe covor zăceau bucăți mari de tencuială care căzuseră probabil din tavan. Ferestrele urmau să fie și ele înlocuite, dar până atunci prin cameră șuiera un vânt năprasnic. în sufragerie nu era decât o singură persoană. Eram destul de surprinsă că se afla totuși cineva acolo, având în vedere temperaturile de-a dreptul siberiene ce domneau în încăpere. Când ne-am apropiat, am văzut că era vorba de Davy, cartoforul singuratic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Clare. în liniștea serilor, își făceau apariția oaspeții obișnuiți care veneau și plecau fără prea mult zgomot, care se așezau în jurul focului de paie, beau ceai și stăteau de vorbă până la ore târzii din noapte. Dormitorul nostru era chiar lângă sufragerie, așa că eu și surorile mele adormeam legănate de murmurul vocilor bărbaților de prin împrejurimi care veneau s-o viziteze pe bunica. îNu, nu era prostituată.) Acum, când valurile cu accente rurale ale vocilor în cea mai mare parte bărbătești începuseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
vină. Sunt niște curve cu nasul pe sus! Pe Bărbații Adevărați nu i-am invitat. Nici măcar nu ne-a trecut prin minte. în seara cu petrecerea, am lipit cu scotch trei baloane la ușa de la intrare, am acoperit lampa din sufragerie cu hârtie creponată roșie și am desfăcut șase pungi cu chipsuri. Cu toate că aveam deja trei CD-uri, dată fiind ocazia deosebită, am mai împrumutat două. După care ne-am relaxat și am așteptat desfășurarea strălucitorului eveniment. Eu crezusem că pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
toate proviziile lui Wayne, prietenosul nostru vecin, care mai făcea și pe dealerul. Iar în chicinetă depozitaserăm o cantitate eroică de băuturi. Cu toate astea, în apartamentul nostru nu părea să se dea nici o petrecere. Eram complet derutată. Stăteam în sufrageria goală, care căpătase de-acum și ecou, era sâmbătă seara, iar eu mă întrebam unde greșisem. — Când o să fie plină de oameni, o să fie grozav, m-a asigurat Brigit, după care și-a mușcat pumnul și a scos un vaiet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
o simplă adunătură de idioți și de lipitori care se îngrămădiseră într-un apartament minuscul din New York, la ușa căruia erau lipite cu scotch trei baloane. M-am îndreptat de spate. Venise vremea pentru o nouă linie de cocaină. în sufragerie se găsea o colecție aleasă de bărbați atrăgători. Și existau șanse ca unii dintre ei să nu fie homosexuali. Luke Costello putea să se ducă dracului! 28tc "28" în seara aia am avut noroc. Am flirtat cu un tip pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
ea, dacă femeia e să reziste, așa ca iubita lui Carlos, atunci trebuie să se priceapă la două chestii. —Care-s alea? Să facă sex oral și să ierte. A sunat telefonul. Amândouă ne-am năpustit spre el: eu din sufragerie, Brigit de la ea din dormitor. Brigit a ajuns prima la telefon. De mică avusese niște reflexe fantastice. Câte ore nu ne petrecuserăm bătându-ne una pe alta cu linia, chiar sub rotulă, și urlând „S-a mișcat!“ —E pentru mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
mică avusese niște reflexe fantastice. Câte ore nu ne petrecuserăm bătându-ne una pe alta cu linia, chiar sub rotulă, și urlând „S-a mișcat!“ —E pentru mine, mi-a strigat ea. Cam după șapte secunde, a intrat iarăși în sufragerie și gâfâind m-a întrebat: — Ghici cine era? —Carlos. —De unde știi? în orice caz, vrea să-și ceară scuze. Așa că... ăăă... vine pe-aici astă seară. N-am spus nimic. Cine eram eu s-o judec? — Așa că, hai să facem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
fost aproape ca și când am fi fost căsătoriți, însă fără să fiu sufocată. în fiecare seară dădeam fuga acasă, la celălalt, pregăteam cina, ne îmbăiam tacticoși împreună și făceam sex pe podeaua din bucătărie, pe podeaua din baie, pe podeaua din sufragerie, pe podeaua din hol și pe podeaua din dormitor. Dimineața plecam împreună și luam același metrou spre serviciu. Luke avea întotdeauna pregătit discursul din stația de metrou: când cobora în centru, mă săruta în văzul tuturor călătorilor din metroul A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
cum se tot umfla în pene. O răceală adevărată. Nu e doar un guturai mai grav. Nu, nu au ce să-i prescrie. Sâmbătă seara, m-am simțit suficient de bine ca, învelită în pătură, să fiu cărată, cărată, în sufragerie. Unde Luke m-a așezat pe canapea. Vreo zece minute, am încercat să mă uit la televizor, dar mai mult n-am reușit. Niciodată, în viața mea, nu m-am mai simțit așa de ocrotită. Și uite cum am ajuns

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
bine că nu era Luke. Nu aveam nici cea mai vagă idee ce i-aș fi spus dacă ar fi fost el. în ultima zi a anului, aproximativ douăzeci de membri ai familiei, plus iubiții și copiii, erau înghesuiți în sufragerie uitându-se la Căutătorii Arcei Pierdute și țipând „Arată-ne băiețelul“ de fiecare dată când Harrison Ford apărea pe ecran. Până și mama urla împreună cu ei, dar asta numai fiindcă nu știa ce însemna „băiețelul“. Helen bea un gin-tonic și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

trimisese pe Pop în piață. Acesta se conformase și, deși nu cunoștea orașul, se descurcase destul de bine dacă era să ne luăm după mirosul ademenitor care venea din bucătărie. Fii fericită ca m-am întors! strigă Pop de pe fotoliul din sufragerie. Era să nu mai nimeresc drumul înapoi. No, mare-i orașul ăsta, ficior! se plânse bătrânul când dădu cu ochii de Cristian. M-am rătăcit. Puteai să iei un taxi. Puteam, păcatele mele, oftă Pop, dacă știam adresa. Așa, ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
se răsuci pe călcâie și ieși din cameră. Nu mai încăpea nici o îndoială, trebuia s-o urmeze. Cristi închise ușa și coborî după ea scara spre încăperile de la parter. Aici, dintr-un hol destul de amplu, se deschideau mai multe uși. Sufrageria era chiar lângă capul scării în dreapta. Aici, era așezată masa în jurul căreia toată familia se adunase deja. Un bărbat cu părul grizonat, îmbrăcat în uniformă de polițist ședea în capul mesei. În stânga lui era o femeie tânără, cu părul blond

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
sune iar doamna Maria se grăbi să răspundă. Pe tine te caută! spuse ea revenind în cameră. E Loți Szabo, zice că-i urgent și trebuie să vorbească cu tine, mintenaș. Bărbatul se ridică repede de la masă și ieși din sufragerie. Și acum vă simțiți mai bine? întrebă sfioasă Ileana, fără să ridice privirea din farfurie. Vocea ei, destul de puternică dar plăcută totodată, îl făcu pe Cristi să o privească cu interes. Avea aceiași ochi cenușii ca și taică-său dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598

asta nu-i o soluție, să nu mai ajung la lăzile de cartofi, o aud în urma mea pe mama, recunoscătoare pentru truda noastră de vreun ceas și mai bine... Pentru mine se dovedise prea grea până și masa elegantă din sufragerie, pe care trebuia s-o „facem mare“ pentru câte-o petrecere, pe vremea când mai dădeam și la noi în casă petreceri. Vecinul de pe palier ținea să asiste ca la spectacol la „făcutul mesei“ (proces complicat, pe care probabil l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
picuratul grav al apei pe gresia din baie mai amintea ceva, ce-ar fi făcut Omul dacă nu l-ar fi scos mama așa din baie: și-ar fi pregătit în bucătărie o gustare, ar fi trecut pe urmă în sufragerie la un film de noapte din cele pentru adulți - culmea ar fi fost să-l găsească mama adormit pe canapea, când venea la șase dimineața chioară de somn să-și vadă telenovela în reluare... Până să rememorez episodul ajunsesem la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]