4,043 matches
-
demonic (Înger si demon), luptător pretutindeni înfrânt, căderea (moarte, singurătate amară, consolare prin cunoaștere filosofică) se îmbină cu răzvrătirea. Acum se conturează opera eminesciană dominată de motivele romantismului european și ale folclorului românesc: pesimism, viața ca vis (după Schopenhauer), atmosfera sumbră. Poezia din perioada '7376 valorifică două teme mari: bucuria și durerea dragostei. G. Ibrăileanu a identificat două secțiuni în această etapă. În prima etapă exaltă iubirea, într-un univers marcat de fluența folclorului, cu scene de iubire care au loc
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
comerț cedat străinilor, o administrație pe care partidele o înlocuiesc periodic din rândurile unei plebe orășenești, clientela lor, apoi speculanții industriei politice, o oligarhie care nu are nici măcar temelia etnică a unei tradiții istorice, nici bravură, nici nobilitate. Tabloul este sumbru. El rezumă aspectele criticii junimiste așa cum au formulat o Maiorescu și Eminescu. Uneori aceste pagini rezumă comentariile Comediilor ca atunci când descrie clientela politicianistă: „...plebe incapabilă de muncă și neavând ce munci, negustorași și precupeți de mahalale scăpătați, mici primejdioși, agitatori
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Zaharia? Dar poziția ta? Dar scandalul și mai mare care s-ar aprinde pe urmele noastre?... Cu această replică, femeia își dezvăluie o altă calitate: luciditatea, deoarece amorul ei nu este pasional și nu îi întunecă judecata. În această perspectivă sumbră este normală disperarea ei, mai ales că Tipătescu refuză să cedeze în fața șantajului. Dar Zoe este o femeie puternică. Până la urmă, ea își convinge amantul să susțină candidatura lui Cațavencu, prețul șantajului în schimbul scrisorii. Mai puțin convins este Trahanache, care
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
față de toate deșănțările, urâțeniile și excesele. Și, în fine, ne lipsește dureros, până la asfixie, sentimentul democratic al libertății și al dreptății, respectul persoanei altuia, care trebuie să fie altceva decât un mijloc de exploatare cotidiană." Diagnoza este crudă, tabloul este sumbru, exigențele formulate indicând un dramatic deficit. Logică, morală, gust, cultură a democrației! Totul stătea sub semnul întrebării. Desigur, considerat în lumina operei întregi, Ralea nu era cel mai îndrituit să dea soluții. Se va vedea că silogismul l-a dus
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
putut închipui, demențial, izolarea societății românești de tot ceea ce înseamnă ofertă a lumii civilizate, deschiderea spre valorile universale. Cu cât omenirea se rostea mai ferm spre o nouă solidaritate, dincolo de orice sectarism ideologic, religios, rasial etc., cu atât mai mult sumbra dictatură se refugia într-un discurs al izolării îmbufnate, orgolioase și stupide. Ea a sperat că va putea înlocui universalitatea de care aveam nevoie, ca de aer, în ordinea spiritului, printr-o conștiință artificială, demagogică, în măsură poate să câștige
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
pentru a legitima un guvern impus prin forță și semnarea tratatului de pace, peste trei luni, încheiau oarecum această tranziție dramatică, deși instituția monarhiei a mai rezistat, fără șanse, până la 30 decembrie 1947. Începuse atunci epoca "democrației populare", a cărei sumbră istorie rămâne încă a fi scrisă. Tactica preluării puterii de către partidul comunist nu era nouă. "Ca și în celelalte țări est-europene, scrie Vlad Georgescu în Istoria românilor, acesta a știut să divizeze opoziția, să ceeze pentru un timp impresia că
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
realitățile noastre, a căutat să determine o schimbare de atitudine, dar a fost demis din funcție. Numai cadența accelerată a schimbărilor din toamna trecută, produse în centrul și estul Europei, pare a fi determinat Casa Albă să-l abandoneze pe sumbrul și dementul dictator, ceea ce nu înseamnă totuși o schimbare esențială. Ea s-a grăbit să recunoască noul regim, "legitimat" prin alegeri la 20 mai, bucuroasă oarecum de continuitatea de care acesta era interesat, dacă nu și capabil să o asigure
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
suferința și revolta lui ne călăuzesc, se poate spune, printr-un univers uman, din a cărui problematică a știut să facă un program viager de studiu și creație. Ceea ce frapează, la el, înainte de toate, e contrastul brutal între o viziune sumbră asupra lumii și un generos angajament civic. Contaminarea pesimistă nu l-a împiedicat să adopte o atitudine militantă, al cărei substrat presupune finalmente o credință melioristă. N-a ezitat el, oare, mereu între extreme? E oricum semnificativ faptul că a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
planetei, după spaimele declanșate de analiștii resurselor energetice, lumea cunoaște acum neliniști la fel de mari și mai strict motivate în legătură cu dezechilibrul ecologic. Fiecare secol a avut Casandrele lui. Secolul XX a debutat cu o criză teribilă, din care s-au nutrit sumbrele profeții spengleriene. Însă deja cu o generație mai înainte Nietzsche vestise un secol de războaie, iar R. Guénon avea să recunoască în desfășurarea evenimentelor, ceva mai târziu, un sfârșit dramatic de ciclu. S-a spus că ne aflăm la capătul
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
planuri. Este motivul pentru care incearca, disperat, o nouă, la fel de inutilă tentativă de evadare din această realitate alterată, constituită din aliajul extrem de puternic de real și oniric, de fapt. Fugă de pe moșia campestra și revenirea în spațiul citadin, regăsit la fel de sumbru că odinioară, nu face altceva decât să-i ofere o iluzorie senzație că a scăpat de obsesie. Mai mult, se readâncește în viciul pe care îl vede, iarăși, ca pe o metodă eficace de uitare, de cufundare într-un astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
pe Ordeanu. Află că acesta s-a sinucis, prelungind într-un act viu, real actul similar consumat de personajul-narator în vis. O ultimă glisare, așadar, a celui din urmă între cele două planuri de atâtea ori întrepătrunse că într-un sumbru joc al destinului perfid, inexpugnabil. Rămas singur cu Soliman, care îl urmărește că un martor mut al prăbușirii celuilalt și al decăderii proprii, protagonistului nu-i mai rămâne decât o soluție posibilă, de această data conștientizata cu indiferență: să repete
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
bolnavi"17. Fervent cititor al lui Pascal, Cioran exalta și el nebunia, care ar fi atât de intrinseca condiției umane, ca "și dacă nu ești nebun, e tot o formă de a fi", de unde, cum remarcă Fernando Savater, "si cruzimea sumbră și veselă a dispoziției sale, ca și resemnarea să, la care ajunge și pe care o menține cu greu și care dă într-un fel de seninătate frenetica."18 Sábato trăiește cu nostalgia absolutului, pentru ca viața să, strâns legată de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
ai anarhismului, lumea ar fi astăzi altceva: încă am mai avea ființe umane, si nu roboți. Este greu, foarte greu să ne întoarcem în trecut, însă nu e imposibil, dacă se revoltă tinerii și nebunii ca mine"91. În ciuda viziunii sumbre asupra realității, speranța este cea care îl ajută să se ridice și cu el orice suflet capabil de iubire. Crede că unul din purtătorii de speranță este tânărul, credința lui în tineri fiind justificată, pentru ca, spune Sábato, "toată oroarea secolelor
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
nu tocmai în acele clipe trecătoare, dar intense, în care, ascultând câteva note muzicale sau auzind vocea unui seamăn, să simțim că viața are un sens absolut? Conchide Sábato: Acesta e sensul speranței pentru mine și ceea ce, în ciuda viziunii mele sumbre asupra realității, mă ajută să mă ridic o dată și încă o dată că să lupt"100. Femeia pentru Sábato este matricea, iar iubirea pentru ea este însăși iubirea eternă, cea pentru Argentina, tot de gen feminin, țara pe care nu a
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
pe care sentimentul pervers al morții nu-l părăsește. Și, totuși, se trezește în fiecare dimineață cu o pofta și mai mare de a fi trist, de a epuiza suferință și de a huli universul. Deși are o părere vădit sumbră despre viața, a fost întotdeauna pasionat de existență, chiar dacă toate gândurile sale se îndreaptă împotriva vieții. Și-a dat seama de la bun început de caracterul negativ al vieții și a simțit că totul este neant, spune Cioran, iar în fața unei
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
scrie pe maculator și nu mai putem să o trecem pe curat"120. La decernarea premiului Menéndez Pelayo, se spune în discursul omagial că, prin eseurile sale, amestec de luciditate și pasiune, prin narațiunile sale, pline de halucinații, de idei sumbre, de întâmplări circulare și obsesive, de introspecții atroce și calculate, de fragmente de paradis și de infern descrise cu minuțiozitate, Sábato reda românului măreția de a fi "sora nocturnă și deliranta a istoriei".121 SÁBATO ȘI CIORAN, FAȚĂ ÎN FAȚA " Adevărată
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
idealuri pe care și el le-a avut la vremea lui, deși, așa cum comentează jurnalistă de la ziarul chilian "Brecha", María Esther Gilio, privindu-l, nu te poți împiedica să te întrebi cum va face ca, așa cum este el, cu privirea sumbră, pesimista, întunecată, să insufle tinerilor optimism, cum va putea depăși acest pesimism vital ca să îndeplinească misiunea pe care și-o propune cu atâta pasiune de a fi de folos oamenilor în general și tinerilor în special. De altfel, ultima sa
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Bruna" și "Murga" formau al doilea atelaj, mai puternic decât cel dintâi. Două cornute atletice. "Murga" (cu pielea castanie) avea coarnele curbate asemeni unui taur de coridă. Și mai bine sculptată decât surata ei, "Bruna" (cu pielea de un roșu sumbru, aproape negru), are coarnele mai lungi, mai greoaie, destul de reușite în felul lor, elegante și chiar frumoase. Deși cireada nu era numeroasă abia dacă-și merita numele de "cireadă" nu lipseau luptele de putere, purtate aprig între cele două cornute
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
775319 număr de cadre didactice 30857 31543 30583 31964 31973 31103 Sursa: Institutul Național de Statistică, 2010, București, p. 246152 Cifrele sus enunțate trebuie interpretate din perspectiva diminuării populației în România, pe fondul unei natalități scăzute. Statisticile evidențiază un aspect sumbru, de scădere a numărului de persoane care urmează studiile aferente sectorului educațional terțiar, cu 40% până în anul 2025, ajungând la numai 3.825153. În continuare, avem un număr prea mic de cadre didactice, raportat la numărul de studenți (1:24
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]
-
care sporesc calitatea vieții": bunurile culturale, recreaționale, bunurile educaționale noninstrumentale sau chiar bunurile de consum. "O societate care ar maximiza satisfacerea nevoilor înainte de a începe măcar să furnizeze accesul la bunurile care sporesc calitatea vieții ar fi, într-adevăr, o societate sumbră. Cei mai mulți oameni nu doresc să-și devoteze întreaga lor viață obiectivului de a fi într-o stare maximală de sănătate și siguranță"14. Principalul reproș la adresa idealului maximalist al egalității accesului este, cu alte cuvinte, acela că acest ideal nu
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
care încă din 1921 au avut sarcina de a forma guvernul. SCHIMBAREA INTERVENITĂ LA AL III-LEA CONGRES AL INTERNAȚIONALEI COMUNISTE Situația căreia trebuie să-i facă față Internaționala în ajunul celui de al III-lea Congres al său este sumbră. Revoluția europeană, pe care mulți o sperau imediată, nu s-a produs și unica tentativă acțiunea din martie 1921 din Germania a fost un fiasco. În Rusia sovietică, "rușii albi" au fost învinși, dar cu prețul unui greu tribut economic
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
distribuie rolul vieții: experiența morții: Dacă această incompatibilitate i se pare lui M. Blecher tragică întrucât injustă (,,Era grozav de injust ca ființa asta menită unei vieți de plăceri și de alinări să zacă în șirul unor ,,alungiți" neurastenizați și sumbri, pe coridorul unui sanatoriu pierdut undeva în dunele de nisip de pe marginea oceanului, într-o solitudine și o izolare ce constituiau pentru dânsa nu numai o tortură, ci și o grozavă confuzie de teme din partea realității", spune povestitorul despre una
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
în dantele negre, cu fața lucioasă și palidă... și ochii albaștri limpezi ca sticla"248 nu produc asupra personajului blecherian efectul pe care-l au figurinele de ceară asupra eului liric bacovian: ,, Și atunci am fugit plin de groază/ Din sumbrul muzeu fioros"249, ci dimpotrivă, personajul blecherian este convins că ,,în panopticum, și numai acolo, nu există nicio contradicție între ceea ce făceam și ceea ce se întâmplă"250. Nostalgia panopticului o va simți ca o permanență personajul blecherian, panorama bâlciului îi
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
din umbre, obiectele și-au pierdut corporalitatea: Umbrele vapoarelor alunecând pe mare, umbre instabile și acvatice ca niște tristeți ce vin și trec, lunecând peste spume. Umbrele păsărilor care zboară, ca niște păsări negre venite din fundul țărânii, dintr-un sumbru aquarium. Și umbra solitară, pierdută undeva în spațiu, a rotundei noastre palnete 342. Lumea reală și cea imaginată funcționează după o altă logică. Relația eu real eu imaginat poate fi rescrisă sub forma material imaterial. Reiterant, apare dorința eului de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
putut crede un festin din Antichitate, de musafirii stăteau culcați la masă dacă fețele obosite și palide ale celor mai mulți dintre bolnavi n-ar fi arătat clar că e vorba de altceva decât de convivii joviali ai unui vesel ospăț. Ce sumbră minte alcătuise cu elemente reale un tablou atât de dureros, de fantastic și demențial?349. Romanul devine, în ansamblul lui, un tablou dureros, trist, în care personajul oscilează între agonie și extaz. Discursurile personajelor se centrează inevitabil asupra unui singur
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]