3,733 matches
-
asemenea consecință, încît pentru întîia oară am uitat că îl detest și am chicotit. Exprimarea spontana a unei gândiri care țâșnește pură ca un izvor mi-a plăcut totdeauna la oricine, chiar și la ticăloși. S-a întors spre mine surprins. - Rîzi!? În templul matematicii și al geometriei nu se râde, chiar dacă ești un profan! Și m-a întrebat cum mă cheamă, s-a dus la catedră, s-a uitat în catalog și a făcut un semn cu creionul, după care
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
bagă, le dă și lor o parte din bani ca să-i lase în pace. Interesante lucruri, secretele Bucureștiului, gândeam eu naiv. Nilă trebuie să știe multe. - Ascultă Nilă, zic, tu de ce nu te-ai făcut legionar? Se uită la mine surprins și deodată întunecat. Înghiți ce mai avea din debrețin și murmură stingherit: - Mănâncă acolo și nu mai vorbi prostii. Totuși se gândea la ceva. Își lăsă fruntea în jos și șopti: - Ăștia omoară lumea!... Într-o zi au venit și
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Gheorghe vindea braga și... asta nu era o meserie... Putuse și el să se însoare cu o fată mai bună abia după ce își luase carnetul... - Când ți-ai luat tu carnetul, Gheorghe? îl întrebai. - Prin iulie anul trecut, zise el surprins. De ce mă întrebi? - Și unde lucrai? - La Gagel... - A, zic, la pâine. Și de ce ai plecat de-acolo? Gheorghe întîrzie să răspundă. Vroiam să-l mai întreb dacă Megherel era legionar făcut înainte de 6 septembrie, sau după. Gheorghe se făcuse
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
frecvență moleculară. Adică la nivelul afectat de aparatul inventat de el. Avea diferite planuri și teorii referitoare la Prippi, știind exact ce trebuie făcut cu ei și pentru ei. Înlănțuirea de idei se opri în acest punct. Dar Marin constată surprins că nu era gândul său. Pentru el, principiile științifice care stăteau la baza descoperirii lui Trask erau o enigmă; cât despre Prippi, nu elaborase niciodată vreun plan cu privire la ei. Fu cuprins brusc de o neliniște intensă. Senzația că amintirile celuilalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
El spuse: \ SHENIA, M-AM TOT GÂNDIT. POATE EXISTĂ O SOLUȚIE. POATE GĂSIM UN MOD DE A PERMITE FAMILIEI TALE SĂ RĂMÂNĂ LA CONDUCERE. S-AR PUTEA SĂ INVENTEZ UN PRETEXT CARE SĂ JUSTIFICE TOTUL. \ Întreaga mea familie? întrebă ea surprinsă. Rudele mele, vrei să spui? Pentru o sută e la fel de ușor ca pentru unul singur. Dar n-ar fi periculos pentru tine? \ N-AM AFIRMAT CĂ POT REUȘI, SPUSE MARIN PRUDENT AM SUGERAT CĂ S-AR PUTEA GĂSI O SOLUȚIE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
că trebuia să știe despre ce discutaseră. Reproducea o frază, apoi se uita la el în semiîntunericul din dormitor, clătinându-și capul ca și cum ar fi vrut să spună: "Chiar vrei să auzi asta din nou?" Atunci ea, cu un aer surprins, îi permitea lui să obțină prin lingușeli și vorbe frumoase cuvintele exacte și înțelesul lor precis. Marin își dădu seama că Riva fierbea de mânie, dar ea nu uită nici o clipă să-și joace rolul la perfecție. Dorința fizică din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
VĂZU PE JOHN PEELER CARE ERA PE PUNCTUL DE A DESCHIDE UȘA DIN AFARĂ ȘI PRESUPUSE ÎNFRICOȘAT CĂ SECRETUL VA FI DEZVĂLUIT ÎN ACELAȘI MOMENT. UN NEUTRALIZATOR APĂRU ÎN UȘA ÎNTREDESCHISĂ, ÎNDREPTAT SPRE FRUNTEA LUI PEELER, CARE SE DĂDU ÎNAPOI SURPRINS. VOCEA UNUI SOLDAT PRONUNȚĂ DISTINCT URMĂTOARELE CUVINTE: \ AVEM ORDIN DE LA GENERALUL MARIN SĂ NU LĂSĂM PE NIMENI SĂ IASĂ DIN SALĂ. FĂRĂ SĂ SE MIȘTE DIN LOCUL UNDE SE AFLA, MARIN STRIGĂ: \ SOLDAT, ÎNCHIDE UȘA. Da, domnule! Ușa se închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
de grup vreun conspirator? ― Da. Yarini și John Peeler. ― Perfect. Marin privi în jurul lui cu profundă satisfacție. Celor doi nu le-a lipsit decât capacitatea de a mă opri de la acțiunile mele. ― Trebuie să recunoști, David, că ai fost extrem de surprins, spuse Elstan pe un ton blând. Dar Marin abia îl auzi. Puse următoarea întrebare: ― Doriți să ne spuneți... Cum îi putem captura pe acești... comuniști, Excelență? Răspunsul fu pesimist. ― Nu există nici o modalitate sigură. Membrii conspirației sunt în general camuflați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
lui, adăugase ea. Tatăl tău și cu mine am trăit aproape nedespărțiți în perioada captivității noastre și mi-a fost destul de greu să o fac pe Excelența sa să creadă că ești copilul lui. Dacă îți spune vreodată, să te prefaci surprins." ― Deci fiica ambasadorului era într-adevăr a dumneavoastră? întrebă Marin încet. Interesul manifestat față de Delindy era de natură paternă? Dictatorul zâmbi. ― E o fată minunată. Sunt mândru că am o asemenea fiică. ― Dar, insistă Marin prudent, cum a acceptat atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
ivirii unui al treilea val, o evocare a înfiorătoarei boli, sub titlul Holera. Înainte de a prezenta amintirile unui martor ocular asupra primului și celui mai groaznic val epidemic, cel din 1831, Russo a evidențiat și un ecou al zisei calamități surprins în lumea satelor. Astfel, el a menționat Balada Vîlcului, unde se povestește lupta inegală între vajnicul țăran și holeră: "Sus pe malul Oltului/ La casele Vîlcului/, Vâlcu bea și veselește,/ De holeră nici gîndește", cu toate că maică-sa l-a prevenit
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
brațele uriașe cu un maldăr de doage, spre a i le duce lui yvars. Esposito îl privea și el, fără a se opri din lucru, și Valéry își băgă din nou nasul în balercă, nerăspunzându-i nimic patronului. Lassalle, puțin surprins, rămase o clipă în fața tânărului, apoi ridică din umeri și se întoarse către Marcou. Acesta, călare pe banc, tocmai terminase de subțiat, cu mișcări încete și precise, marginea unui fund de butoi. - Bună ziua, Marcou, spuse Lassalle, pe un ton ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mai răsufle puțin și să-și mai alunge gândurile negre, soneria se auzi din nou. Suna prelung, dar într-un chip atât de ciudat, cu pauze scurte și cu reluări poruncitoare, încât muncitorii se opriră din lucru. Ballester o ascultă, surprins, apoi se hotărî și porni încet către ușă. Plecase de câteva clipe, când soneria încetă. Se apucară iar de lucru. Dar nu după multă vreme ușa se trânti de perete și-l văzură pe Ballester cum alerga către vestiar. Ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
că el va obține întotdeauna mult de la viață, fără să merite nimic. De aceea, când, la treizeci și cinci de ani, se pomeni că vreo câțiva critici încep să-și dispute gloria de a-i fi descoperit talentul, nu se arătă deloc surprins. Dar seninătatea lui, pe care unii o puneau pe seama înfumurării, se explica, dimpotrivă, printr-o modestie plină de încredere. Jonas era mai curând recunoscător stelei sale, decât propriilor lui merite. Se arătă ceva mai uimit când un negustor de tablouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
nu poți să nu iubești poporul nostru când ai apucat să-l cunoști. În aceeași seară, d'Arrast, bucătarul și fratele acestuia erau așezați în jurul unui foc stins, în mijlocul colibei pe care inginerul o vizitase de dimineață. Fratele nu păruse surprins văzându-l din nou. Vorbea foarte prost spaniola și se mărginea aproape numai să dea din cap. Bucătarul, în schimb, voise la început să afle tot felul de lucruri cu privire la catedrale, apoi le vorbise pe larg despre supa de fasole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Nici nu știu cum a ajuns aici, cine a adus-o, cu cine a venit. Privirea asta cucernică... Și câte-o străfulgerare, care mă îngheață. Mișcări restrânse, dar încărcate de dinamită ! Dintr-odată se ridică, mișcarea atât de violentă clatină paharele. Tresărim, surprinși. Mesele din apropiere au resimțit de asemeni șocul, ca un fel de ruptură. Toate capetele se întorc să vadă ce s-a întâmplat. În ușă, au apărut un bărbat scund, șaten, într-un costum albastru și o doamnă mai în
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
o secvență de film polițist, în chiar clipa când fata va avansa un prim pas, din trei pereți ai holului se vor da în lături ușile mari de sticlă : grupuri de bărbați și femei vor încercui tot mai strâns necunoscuta, surprinsă, în prag, de asemenea neașteptată întâmpinare. Privirile o vor cerceta îndelung. S-ar auzi pulsul mărunt al pendulei. Agresivitatea acestor prime câteva clipe, chinuitoare, fără sfârșit, va stărui multă vreme... Prietenii se deprinseseră deja să folosească, cu destulă pricepere, surpriza
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
fiu nu e mai puțin necunoscut decât rămâne ea pentru dânsul. Ar fi de vorbit, așadar, despre acest tânăr ascuțit și cam zăpăcit, cum părea Piero. Iubea singurătatea, umbla de unul singur, neatent, prins de proiectele și gândurile sale. Tresărea, surprins, la câte o întrebare. Nu era în stare să răspundă, înainte de a i se repeta. Nu prea puternic, nici curajos totdeauna ? Niciodată laș, mincinos, intrigant, servil. Nu se băga în treburile altora, nu urmărea câștigul sau lauda. Manieră aleasă de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
lumii, rosto golindu-se, rotindu-se, o dată și încă o dată. Ieși în poteca întunecată și pustie. Reîntâlni patrulele și câinii. Găsi subsolul unei vespasiene. Coborî, ținându-se la fiecare treaptă de balustrada metalică, rece, trecu prin dreptul unui ghișeu, tresări, surprins, sub privirea supraveghetoarei, o tânără blondă, delicată, chip de copil pastelat și lucios, de porțelan. Se privi îndelung în oglinda chiuvetei. Păr blond și buclat, rărit, atârnând în șuvițe murdare. Fruntea înaltă, încă netedă, avansând prin calviție. Tăietura din copilărie
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
privească, fără a lua biletul. — Prea multe cărți. Nu vă putem da decât trei. Deocam dată trei, apoi și celelalte. Locul e la prima masă, lângă pupitrul ei. Camera e pustie, tăcută, fierbinte. Evită s-o privească, nu se arată surprins când îi depune pe masă toate cărțile cerute, vreo șapte. Se apropie de pupitru, trage o fișă, se apleacă, ia tocul din călimară, scrie încă un titlu. Împinge hârtia spre mâinile arămii, cu degete subțiri și unghii retezate. Se așază
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
impun o crimă față de conștiința ta! întrerupse Apostol cu vioiciune. Nici o datorie din lume n-are dreptul să calce în picioare sufletul omului, iar dacă totuși încearcă... Bologa sfârși brusc, cu un gest vag, care spunea orice și nimic. Varga, surprins, îngăimă cu ochii mari: ― Atunci bănuielile mele... Atunci umbli cu gânduri de dezertare? ― Gînduri? murmură Apostol cu un surâs straniu. Gândurile sunt schimbătoare, Varga! Am însă o credință vie în suflet... asta, da! Și dacă ea îmi va porunci să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
combative a armatei... Apostol se cutremură, ca și când cuvintele colonelului i-ar fi străpuns ace în inimă, căci el astăzi nu mai dorea înțelegere, ci tocmai motive de ură și îndîrjire prin care să-și ațâțe, înflăcărată, credința. Generalul însuși rămase surprins o clipă, și pe urmă răspunse convins, ba chiar cu un fel de mîndrie: ― Evident, evident că așa este!... Din punct de vedere uman, firește... Dar dacă cei de sus nu s-au gândit la posibilitățile acestea?... Nici eu nu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în picioare, cu spatele spre fereastră, privea inscripția zgâriată la marginea scîndurii: "Aici am suferit..." Când căpitanul tăcu întrebător, Apostol zise rar, uitîndu-se drept în ochii lui: ― Când voi fi judecat? ― Peste trei ore... da... la zece... negreșit, bâlbâi Klapka, surprins. Bologa întoarse ochii iarăși la inscripție, o silabisi și urmă domol: ― Atunci, ce nevoie de...? Nu sfârși, dar Klapka înțelese și sări de pe scaun, înțepat, aproape furios, îl apucă de umăr și-l scutură, sîsîind: ― Trezește-te, omule!... Ești nebun
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Yon îmi dădea fiori. Disperată, în ceas tainic de noapte, după o îndelungată dispută cu gậndurile mele răzlete, am apăsat tasta magică a mobilului, chemậndu-l pe cel drag, tocmai la ora magică a întậlnirii lui cu răposata. Yon era răvășit, surprins parcă în flagrant și începuse ușor sa se bậlbăie : - Da!... Firește!... Cinei acolo? Nu!... Da!... Ba da!... Te-am recunoscut!... Sigur!... Desigur!... Te iubesc foarte mult!... - Și eu, Yoane! Și să știi că, începậnd de astăzi, voi fi cật se
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
ta divină Deschide-al visurilor labirint, Că ce văd eu în privirea-ți senină N-a văzut nimeni, nimeni pe pământ. E-atîta scris ș-atît nu-i scris în sine Încât ar trebui un traiu de sfânt Ca să-nțeleagă șoapta ta surprinsă, Privirea ta cea dulce și aprinsă. Și de-ar pricepe-o... știi tu ce ar zice Acel fără de seamăn muritoriu? Ți-ar împleti cununi de aurite spice? Ghirlănzi de stele mestecate-n flori? Ar tremura de vorba ce i-ai
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și dezlegător de taine vechi, bun povestitor și călit deja pe câmpul de bătălie al literaturii, scriitorul Vasile Ilucă dă cititorilor săi - statornici sau vremelnici - un nou prilej de bucurie artistică. În mod sigur vor veni și altele, de care - surprinși sau nu - ne vom bucura împreună. Între puținele bucurii pe care le mai avem astăzi, cartea este una din cele mai temeinice. Să nu o ocolim! Să nu-mi spui că m-ai uitat, vere! Surprins, mă opresc și privesc
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]