2,825 matches
-
băutura, Asta strică totdeauna Să-mi dea Bunul Dumnezeu Să postesc cum trebuie eu Te rog Doamne, ajută-ne Postul să ne mântuie ! Iisus cu Mama Lui 27.10.2002 Iisus de la Mama Lui pleca Timpul durerii Începea, Maica Domnului suspina Și Întristată-L Întreba ? Spuse: Iisuse Fiul meu iubit În ziua de Luni unde vei fi? Atunci un călător voi fi Și nimeni nu mă va primi. Iisuse ziua de Marți unde vei fi? „Profetul“ Lumii voi fi Vestind pieirea
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
o ducea Milă de la ei n-avea Cu călăii pe drum mergea Îl băteau și-l Înjunghiau Când El Crucea o purta Cu Maică-sa se Întâlnea Iar ea când Îl văzu La picioare Îi căzu Și cu glasul lăcrimat Suspinând a cuvântat O, Preadulce Fiul meu, Cât te chinuiești de greu Tu pe oameni Îi iubești La ei milă nu găsești Pentru ei pătimești foarte Iar ei Te duc la moarte. Și cum sta și cuvânta Și la Iisus se
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
numeau pe Dânsul Tată Coboară-Te dar Îndată! Dar Iisus nu se coboară El dorește ca să moară Pentru-a lumii mari păcate Pentru Veșnica dreptate Iar ei nu Înțelegeau Și mai mult Îl hulea Dar Iisus Mielușel blând Așa zise suspinând: O, Preadulce-al meu Părinte Rogu-Te cu glas fierbinte Nu scrie faptele lor În cartea păcatelor! Apoi ochii Și-a-ndreptat Către Cerul prea Înalt Și-a strigat: Părinte Sfânt Lucrul Meu, l-am săvârșit! Tată! În Mâinile Tale Eu Îmi dau
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
săruta, Și cu lacrimi amare L-a dat pentru Îngropare Și L-a dat pe Iisus Într-un mormânt nou L-au pus! Cu piatră L-au Întărit Și-au pus strajă de păzit Toată inima Creștină Astăzi plânge și suspină Plânge moartea Lui Iisus Care-n mormânt nou a fost pus! (Aceste 3 poezii cu sfârșitul lumii, m-au pătruns adânc În inimă și suflet) Doamne, Împărate... Doamne Împărate Mult m-ai Înzestrat Cu de toate, trupul Mi l-ai
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
și pe care o reproducem în cele ce urmează: În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână Orășenii pe trotuare, Merg ținându-se de mână, Și-n orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână, De sub vechile umbrele, ce suspină Și se-ndoaie, Umede de-atâta ploaie, Orășenii pe trotuare Par păpuși automate, date jos din galantare. În orașu-n care plouă de trei ori pe săptămână Nu răsună pe trotuare Decât pașii celor care merg ținându-se de mână, Numărând
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
lumea nu stă pe loc; ea își face evoluțiunile ei în mod fatal și, dacă țara de astăzi nu se mai asamănă cu aceea de acum 35 sau 40 de ani, este că așa a trebuit să fie, oricât am suspina după timpurile trecute, a căror mare farmec este că se leagă cu tinerețele noastre. Nu cred însă că ar fi cineva care să vreie să întoarcă țara la acele timpuri, cu toată lumina poetică în care ne apar din depărtare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
priveliștea frumoasă, verdeața care înviese spornic după o lungă iarnă, aerul, lumina, soarele încălzitor, toate aceste, în loc să-l liniștească, îl întărâtară și mai tare. Hai la Maiorescu. El e filosof, om, de sfat, poate m-a învața ce să fac, suspină amicul meu. Ne-am întors la Maiorescu, însă, când să pun mâna pe clopot ca să sun, mă uit la el și ce să văd? Îl năpădiseră lacrimile așa de tare, încât plângea bietul om în hohot mare, de i se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mai multe ori, în mrejile dragostei, prins rând pe rând de ochi negri, verzi și albaștri între care, de bună samă, preferam totdeauna pe cei ce mă stăpâneau în ultimul moment, așa că prietenii mei, care mă vedeau mereu distras, preocupat, suspinând, îmi stârnise că eram de profesiune amorezat. Ei! Ce pacat că nu mai sunt și astăzi în stare de a merita acest ponos!... Cred că nu se așteaptă nimene de la mine să dau pe față numele gingașilor ființi cărora au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
acolo o copilă tot blondă, care păzea niște oi și care, stând pe un trunchi de copac la malul unui lac limpede în undele căruia se vedeau jucându-se păstrăvii, cânta doina din fluier, o doină așa de tristă, de parcă suspinau codrii. Nu știu prin ce joc al închipuirei, prin ce asociațiune de idei, întâlnirea acestei copile singuratice, văzută într-un cadru așa de poetic mi-a redeșteptat în minte imaginea Mariei care dormita de ani de zile în fundul amintirei mele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
că neîndrăznind să mă privească În ochi. Cine spunea că În țara românească nu se poate compromite nimeni? ÎNTÂIUL NUMĂR DIN IDEEA EUROPEANĂ A IEȘIT LA 22 iunie 1919. Era În zilele tulburi de după război, când țările de cultură, sleite, suspinau după noi idealuri, iar țara [românească] pus tiită, cu toate că acum Întreagă, nu știa unde să pună mai Întâi mâna. Pacea adunase laolaltă câțiva prieteni și apropiase pe unii străini. Intelectuali toți, ei se simțeau răs punzători de orice clipă de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
redacția noas tră, prin fața căreia a și trecut Într-o zi, proaspătă de tot În rochița ei albă de olandă, atât de improprie tăvălelilor, Îngri jit călcată, fără nici o cută, și după care tânăra văduvă venită fără intenții culpa bile suspina acum, zbătându-se pe fatala dormeuză și implorân du mă cu toată inocența de care mai era capabilă: „Ah! rochia, dom’le Beldie, ah, rochia!“ Vremuri fericite, când te puteai bucura, ca un despot oriental, de toate femeile tale, cărora
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
atletice. Era vrednică foc de treabă, dar și cățea neostoită și În dâldoră neogoită după bărbați. Înnebunise după ea toată garni zoana, care-și aștepta până la ziuă rândul la ușa ei, Începând cu colonelul S. - altfel bărbat cu sentimente delicate, suspinând ca un licean după ovreicuțe blonde și romanțioase - și până la ceata renumită a trupei, sergenți, căprari, soldați și ordonanțe. Toți romașcanii din acea vreme, cei care au trecut și cei care n-au apucat să treacă peste pântecele ei, mai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a făcut pușcărie. Pace și bine!. Pr. Petru Dâncă Hălăucești, 21 iulie 1994 Suferințele Mântuitorul nostru Isus Cristos, înainte de a se înălța la Tatăl său ceresc, a făcut următoarea prezicere: „Adevăr, adevăr vă zic vouă, voi veți plânge și veți suspina”. Și această prezicere s-a adeverit cu primii creștini și se adeverește cu fiecare dintre noi. Cu toții în această vale de lacrmi avem parte de suferințe, de dureri, de necazuri. De când ne naștem și până închidem ochii, moștenirea noastră este
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Cu cât durerile mi se înmulțesc îmi vine să cânt mai cu foc, căci mă simt mai aproape de Dumnezeu”. Și iarăși a început să cânte de răsuna pădurea. Așadar, voi toți ce aveți de suferit, voi toți ce plângeți și suspinați, priviți cerul care vă așteaptă. Adunați-vă lacrimile, suferințele, necazurile și nenorocirile și jertfiți-le lui Isus. Aduceți-le la picioarele altarului său și el le va stropi cu sângele său prețios, și astfel acele lacrimi, acele suferințe se vor
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pentru noi e o mare datorie, nu numai să căutăm slava Părintelui nostru care este în Cer, dar să și venim în ajutorul fraților noștri nefericiți, fie că mai călătoresc încă alături de noi pe acest pământ de surgun, fie că suspină în locul ispășirii și sunt în așteptare. Pildă: Sfântul Malachia, episcop de Armagli, în Irlanda, dorea cu înfocare să moară în ziua pomenirii morților și în mănăstirea din Chiaravalle, pentru a putea fi ușurat de chinurile Purgatorului prin mijlocul nenumăratelor rugăciuni
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
A mai trecut o vară, măi gorun, Un an mai mult de lacrimi și surghiun. Te-apleci în vârfuri aspre și suspini. Ne prinde-o nouă toamnă prin străini. Încet îți curge sangele-n noroi, Ne-am mai întoarce oare înapoi? Ce-mi spui fără nădejde și-mi arăți? Trăiești și tu că noi din nedreptafi? Apleaca-ti fruntea rece langa-a
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile Posteuca () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93274]
-
lumi de paradis.... Pe fața ei frumoasă alunecă o rază Ce fruntea i-o săruta și umărul ei gol... Din colțul de fereastră deasupra ei veghează, Aceeași lună plină urcând pe cer domol... E liniște, adâncă, doar șipotul din vale, Suspina în vraja nopții și murmura ușor, Iar undeva departe... s-aud încă cavale Cântând mereu tristețea unui pribeag amor...
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Octavian Loghin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93336]
-
decât Marele Premiu al Parisului. Încep marile remușcări, marile întrebări: trebuia oare ucis tatăl unui mânz cu perspective de campion? Le Monde zice că nu; e cert - se spune - că azi nimeni n-ar mai vota moartea lui Dhaulagiri! Se suspină, se fac imputări, se regretă, se mestecă furii printre baroni și proprietari, într-un cuvânt, se demonstrează a mia oară că oamenii nu știu și nu pot învăța când și pe cine să omoare. 27: Cu o mie de ani
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Vegu „Brațele mele poartă destinul cetății. Și peste toate, ca o iluminare, Stă, neclintită de nimeni în veci, Flacăra vie a poporului meu În drum spre comunism.“ („Partidului“, Orizont, 7 mai 1976) DUMITRESCU Lucian „Chiar și-n crețurile grinzii Mai suspină fagii, pinii, Amintindu-și de pădure, Fripți de dorul rădăcinii. Fripți de dorul rădăcinii! Vâscul - că e vâsc - și totuși Cinstea frunzei nu și-o spurcă, Nu-și îmbăloșe gorunii Câți l au tot răbdat în cârcă. Numai unii, Numai
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
la bufet, unde servesc o gamă variată de beri sau de băuturi spirtoase, cu manelele oferite din partea casei, de la casetofonul patronului (dacă sunt norocoși, patronul le mai aduce din când în când și câte o stripteusă obosită de la oraș); femeile suspină zilnic de grija sărmanei Maria, fată fără noroc, din telenovela care vorbește atât de frumos despre secretul ei - căci cablul a ajuns de multă vreme și acolo unde pulsează tradiția neamului nostru; fetele și băieții se întâlnesc la discoteca satului
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
au pironit În gol, fără să caute ceva anume; cineva l-a Întrebat dacă dorește ceva. „Nu, mă uit numai”; după care a Închis fereastra cu aceeași grijă cu care se Îmbrăcase, s-a lungit În pat așa cum era Îmbrăcat, suspinînd ușor, abia perceptibil pentru cei din jur și a murit. Totul s-a desfășurat ca un ceremonial. În tăcere și cu foarte mult soare curgînd pe pietre și pe iarba din curte. Ar trebui să trag de aici neapărat o
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nou în secret, iar el descoperi că era foarte diferită și continuă s-o privească într-un mod în care un adevărat nesaț era evident. I se păru un înger cu aripi albe căzut din cer și fremătă de plăcere suspinând ușor. Carlinei îi era frică să dea curs acestei idile, să meargă la întâmplare singură pe drumul vieții. Ambii trecuseră printr-o relație. Valentin suferise mult. Trecuse printr-o severă decepție din dragoste. Fusese părăsit de Tia, de prima lui
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
plăcută, plină de bucurie și voioșie care o făcea să fie fără griji, fericită ca atunci când oferim cuiva ceva. Ieși afară, și dădu drumul lacrimilor pe care le reținuse atâta timp, acestea țâșnind pe neașteptate, fierbinți și repezi ca sângele. Suspina așa cum suspină un copil atunci când i se ia jucăria preferată. Știa din capul locului ce urma să se întâmple, dar numai Dumnezeu avea să știe când urma inevitabilul. Degeaba rugăciunile ei erau îndreptate spre cer dacă toate speranțele ei erau
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de bucurie și voioșie care o făcea să fie fără griji, fericită ca atunci când oferim cuiva ceva. Ieși afară, și dădu drumul lacrimilor pe care le reținuse atâta timp, acestea țâșnind pe neașteptate, fierbinți și repezi ca sângele. Suspina așa cum suspină un copil atunci când i se ia jucăria preferată. Știa din capul locului ce urma să se întâmple, dar numai Dumnezeu avea să știe când urma inevitabilul. Degeaba rugăciunile ei erau îndreptate spre cer dacă toate speranțele ei erau în van
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
alăturată Alin observă un chip atât de frumos încât scăpă un oftat de uimire și duse mâna la inimă zicând: - Oh, Dumnezeule! Cât de frumoasă este! Era ca și când ar fi văzut pentru prima oară o zeitate. Închise câteva secunde pleoapele, suspinând ușor. Prezența ei era ca o stea strălucitoare în inima sa care lucea din ce în ce mai tare. La rândul ei, Nicole îl observă și ca un făcut murmură și ea zicând: - Dumnezeule! N-am mai văzut un bărbat atât de chipeș. Îi
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]