33,332 matches
-
Urcă să se schimbe. 31. Privite printre lacrimi, tablourile păreau vii. Un bărbat mustăcios Îi atrăgea Îndeosebi privirile. Și mort tot așa de frumos fusese. Din ușă, cum se uita la el, agățat de lampă, intra cu totul În rama tabloului din spate, un lan galben de grâu năpădit de maci roșii. Parcă ar păzi holda de ciori! Își făcu o cruce grăbită, furișată, și ceru iertare domnului Ster că l-a făcut paznic de hotar. Șeful de post și doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de instruit. Oamenii În schimb, cu voia dumneavoastră, da. Sunteți chiar mai sensibil decât Îmi Închipuiam, observă răutăcios Petru. Vorbele sale cădeau Însă ca niște săgeți boante la un pas de țintă. Acum vedea bine: nu cu admirație privea poștașul tablourile, ci cu evlavie: Sunteți credincios, domnule Gheretă? Cum o să fiu? se apără zâmbind poștașul. Am fost membru și dacă am fost membru, știți cum era... Statutul! Scoase din buzunar o batistă albă și Începu să șteargă praful mai mult presupus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
evlavie: Sunteți credincios, domnule Gheretă? Cum o să fiu? se apără zâmbind poștașul. Am fost membru și dacă am fost membru, știți cum era... Statutul! Scoase din buzunar o batistă albă și Începu să șteargă praful mai mult presupus de pe rama tabloului. Când socoti Împlinită datoria, arătă batista amfitrionului său: Vedeți? Același praf era și pe pantofi atunci... Da, exact același praf. Zgură roșie. Din aer. De la combinat. Poate fi de oriunde... Nu cred că putem scăpa de ea. Așa zicea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Îmbrăcat În plus vișiniu. Lângă el, pe un taburet, se afla un patefon. În spatele lor, se vedeau un pat de alamă fără somieră, un paravan pictat, un lavabou și o mașină de scris cu câteva taste lipsă. Rame vechi de tablouri, cărți, o icoană, o candelă. Și Încă multe alte obiecte greu de identificat la o repede ochire. Deoparte, la fel de stingheră ca și pălăria neagră din cuier, zăcea banca pe care se odihnise Svejk În arestul Gestapoului. Părea mai potrivită pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
2. Feldiu, 15 XII '95 Stimate domnule profesor, Ca de fiecare dată, În drum spre gară, am trecut pe la cimitir. Mormintele alor mei sunt În paragină. Zilele Îmi sunt numărate și trebuie să mă mișc repede. Prin urmare voi vinde tablourile din bibliotecă. Vei fixa singur prețurile și vei avea un comision de 10% din afacere. Cei de la Muzeu așteaptă de multă vreme momentul. Un anunț la „Mica publicitate” Însă ar aduce poate și alți colecționari din oraș. Vei organiza vânzarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
publicitate” Însă ar aduce poate și alți colecționari din oraș. Vei organiza vânzarea cum vei crede de cuviință. Contez pe priceperea dumitale și, de ce nu, și a Iolandei. Aveți, cum se zice, carte blanche. Nădăjduiesc ca din vânzarea celor patru tablouri să am suficienți bani pentru restaurarea cavoului familiei și pentru propria mea Înmormântare. Mi-am făcut testamentul și voi pleca cu inima ușoară. Nepoții și verii mei vor fi, sper, mulțumiți pour une fois. Regret că nu le-am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mulțumiți pour une fois. Regret că nu le-am putut oferi mai devreme bucuria unei morți așteptată cu atâta drag. Mult nu mai au de suferit. Dar, pentru ca totul să decurgă cum am hotărât În fața notarului public, trebuie să plasăm tablourile până la primăvară. Dacă Dumnezeu mă ajută, În vara viitoare mă voi odihni și eu. Speranțele mele sunt legate de vechea mea cardiopatie. După cum vezi, sunt și bolile bune la ceva. Mi s-a cam urât pe pământ, domnule profesor. Sărbători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
al frazelor scurte, contrastau În mod vădit cu caligrafia nesigură, chiar chinuită a cuvintelor. O prăbușire lentă, amânată parcă de o undă de regret bine disimulată. Luă un pix aflat la Îndemână pe măsuța de telefon și sublinie cuvintele „vinde tablourile”, „10% din afacere”, „Muzeu”, „Mica publicitate” „vânzare” și „Iolandei”. Sugestia unei licitații era evidentă. I se oferea ocazia neașteptată de a o atrage pe Iolanda Într-o aventură pe care firea ei curioasă nu o va putea respinge. Cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
adevăr a Început să se clădească prestigiul intelectual al familiei Șildan, renumită până atunci doar pentru pământurile sale, o diplomă nobiliară scrisă pe piele de câine și o moară cu ciocane cumpărată de la contele Teleki Împreună cu o reproducere după un tablou de Neuuhauser Înfățișând castelul de la Uioara. Din păcate Însă, În casa Lendvay nimeni nu auzise de notarul Inochentie Șildan, deși acesta cumpărase o moară de la contele Teleki, plus o reproducere după un Neuhauser În fața căreia Coriolan și-a petrecut multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
și sveltă, Însoțea la mică distanță un cuplu nobiliar, probabil părinții ei. Dacă eleganța femeilor era evidentă, cea a bărbatului nu depășea cu mult pe aceea a unui târgoveț Înstărit sau a unui unui honved fără cal. Toți bărbații din tablou purtau aceeași pălărie neagră cu boruri largi, ca semn parcă a unei bune Înțelegeri ce părea să plutească deasupra curții interioare a castelului, dar și deasupra Mureșului care separa reședința nobiliară de domeniile sale. Cei trei ieșeau În Întâmpinarea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
unui grup tot de trei persoane dar compus din doi bărbați și o femeie. În mintea lui Coriolan, dedesubturile matrimoniale ale Întâlnirii erau mai presus de orice Îndoială. Pe el Îl interesa doar tânara În rochie albă. Privind cu atenție tabloul, ani În șir, se păru că deslușește În distanța ce o separa de părinți nu doar respect sau sfială, ci și o anume rezervă, o Împotrivire, firavă e drept, dar dârză, bine ascunsă de o educație aleasă, de care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Însoțeau autorii precum aureola sfinții din icoane. Peste tot: pe stradă, În baruri și cafenele, și chiar În pat. De unde și dezlănțuirea cu care amante de ocazie sau banale consoarte făceau dragoste cu acești bărbați trecuți, dar nemuritori. 12. Vânzarea tablourilor era doar Începutul... Urma vânzarea casei... Și propria sa mutare Într-un apartament de două camere pe care Îl plătea În rate ca atâția alții, de-atâția ani, și În care intrase doar la recepție și Încă de vreo câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
negru. În mijlocul său clipea rar un ochi galben de pisică. 18. Ideea unui Revelion cu vânzare i se părea năstrușnică și promitea un spectacol pe care nu voia În nici un chip să-l piardă: era vorba bineînțeles de vânzarea unor tablouri, dar s-ar putea vinde și cumpăra orice: decorații, diplome, cravate de pionier, carnete de membru PCR etc. Ca să nu mai vorbim de obiecte casnice, de la călcătoare cu cărbuni la umbrele de soare brodate de la Începutul secolului. Man muss sich
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
el să precizeze. Roși. Dacă vrea, de ce nu. Poate veni cu tine, la urma urmei... Se străduia să-și ascundă nemulțumirea. Îl vei convinge să nu plece cu mâna goală, presupun... O agrafă de păr, un sutien... Ziceai că vinzi tablouri... Pe nesimțite, se apropiară de garsoniera Iolandei. Blocul semăna cu o cazarmă trecută În rezervă și ea Îl ocolea ori de câte ori i se ivea prilejul. Mansarda lui Petru fusese până ieri refugiul ei preferat. Acum Însă, lectura clandestină a Caietului cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
intervale regulate pe ecranul televizorului cu diagonala de 54 instalat pe o consolă deasupra barului: „Vindem pentru nostalgici cu venituri mici: apă de mare cu nisip, scoici și meduze (pentru pretențioși); poster color din toate stațiunile litoralului românesc; fotografii, gen tablou, de epocă, În sepia (pentru rafinați), cu hotelul Movilă de la Carmen Sylva, Cazinoul din Constanța și Moscheea din Mangalia. Ajan & Co.” Gheretă citi de mai multe ori anunțul, apoi Își descheie tacticos nasturii „paltonului său de ocazii”, lăsând să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
noi sănătoși, o Încuraja el, și scăpăm de toate. Pe lumea ailaltă, Sebastiane, cu siguranță. Aici Însă, slabă nădejde. Plângea de-a binelea. Atunci el Începu să-i vorbească despre casă, ce casă? palat, despre domnu' profesor de la Universitate, despre tablouri, parchet, candelabre, mobilă, veselă, tacâmuri, statui, bibelouri, covoare, perdele. Când nu mai avu ce spune tăcu gâfâind cum i se Întâmpla tot mai rar deasupra Zorelei. Ea făcu ochii mari, și Îl Întrebă fără să tresară: Ai terminat? Da, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Apoi, ca Într-o procesiune spontană alcătuiau un cerc În jurul platanului și Își mâncau În liniște și fără grabă Înghețata În timp ce priveau visătoare trunchiul falnic al platanului. 31. Strălucirea neașteptată a soarelui În preajma amiezii, amintirea desenelor de seminarist și a tabloului lui Neuhouser treziră În el dorința de a se apropia din nou de culori. Pe masa de brad se afla o cutie de carioci. La nevoie ar fi găsit și un bloc mare de desen, dar gândul său se Îndrepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pomenesc pe Dumnezeu mereu, nu ca el, doar la ananghie. Timp să se schimbe prea mult nu mai era. Putea În schimb să admire peisajul sau să converseze cu domnul Terente Marcovici. Alese prima variantă. 2. Alieta Ster era mulțumită: tablourile urmau să fie vândute la o licitație originală de a cărei reușită nu se Îndoia din cel puțin trei motive: locul de desfășurare (propria sa casă, o garanție În plus a valorii tablourilor), ziua aleasă și, În sfârșit, implicarea Iolandei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
prima variantă. 2. Alieta Ster era mulțumită: tablourile urmau să fie vândute la o licitație originală de a cărei reușită nu se Îndoia din cel puțin trei motive: locul de desfășurare (propria sa casă, o garanție În plus a valorii tablourilor), ziua aleasă și, În sfârșit, implicarea Iolandei În această afacere. Eleonora Încă mai sporovăia În poartă cu poștașul Macavei. Povestea părea că va ține cât o telenovelă, Întrucât bătrânul cal Înhămat la sania Poștei din Feldiu se scufundase cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Împărți această tăcere cu bucurie și cu recunoștință cât mai aveau de trăit. 5. Privirile li se Întâlniră Într-un punct incandescent, o perlă de mărimea unei boabe de ceasla. Aici, gândurile se auzeau și se vedeau, colorate Întocmai ca tablourile pictorilor din Școala de la Baia Mare. Chiar și tăcerile aveau, prin urmare, formă plastică. Semănau când cu o stradă din Centrul Vechi al orașului, când cu un peisaj din Teceu sau cu atelierul unui pictor, când cu o natură moartă. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
farfurii albe de plastic din care te serveai când și cum doreai fără să știi o boabă de suedeză. Atâta mâncare Gheretă mai văzuse doar la nunți și În filmele cu mafioți. Aici Însă, pe lângă mâncare, mai erau și câteva tablouri spânzurate de pereți la care nu erai obligat să te uiți atâta timp cât aveai ceva de clămpănit. Erau câțiva totuși care păreau să fi uitat că e revelion și, În loc să bage la ghiozdan, se uitau la tablouri de parcă În toate ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mai erau și câteva tablouri spânzurate de pereți la care nu erai obligat să te uiți atâta timp cât aveai ceva de clămpănit. Erau câțiva totuși care păreau să fi uitat că e revelion și, În loc să bage la ghiozdan, se uitau la tablouri de parcă În toate ar fi fost Fecioara cu pruncul. Le venea să spună: Întâi potolul și după aia icoanele! Cu burta plină, altfel Îți pică o pictură, chiar dacă nu te pricepi la desen, cum era și cazul său. Zorela dansa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
diverse familii, din cești cu numele ăsta. Rosenthal era de fapt un fel de steag al familiilor bune. Toată mobila era acoperită cu un soi de pânză de sac albă, dar mai fină. La fel și parchetul pe alocuri. Doar tablourile erau colorate și mâncărurile. Parcă erau la teatru, dar nu În sală, ci pe scenă, actori fără voie Într-o piesă care semăna foarte bine cu un revelion care se putea juca În orice anotimp. Cu o singură condiție: să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mâncărurile. Parcă erau la teatru, dar nu În sală, ci pe scenă, actori fără voie Într-o piesă care semăna foarte bine cu un revelion care se putea juca În orice anotimp. Cu o singură condiție: să nu cumpere nimeni tablourile. Sau, dacă le cumpără totuși cineva, după părerea lui slabe speranțe, să fie Înlocuite cu altele, false. Prețurile erau afișate pe o listă pe care el o confundase la Început cu un meniu. Doar când a numărat mulțimea de zerouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cumpără totuși cineva, după părerea lui slabe speranțe, să fie Înlocuite cu altele, false. Prețurile erau afișate pe o listă pe care el o confundase la Început cu un meniu. Doar când a numărat mulțimea de zerouri din dreptul fiecărui tablou a Înțeles despre ce e vorba. La așa prețuri, s-ar putea face un revelion În fiecare lună și tot nu e sigur că pereții ar rămâne goi. Pe el Însă soarta tablourilor nu-l privea câtuși de puțin. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]