KorAP: Find »[drukola/base=taică & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...108 109 110 ...136 >

3,383 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609

fapt, lăsînd să i se vadă scalpul lucios. Dinții, drepți și foarte regulați, despre care Viv Își amintea că erau de un alb orbitor, Îi Îngălbeneau. Carnea din jurul gîtului se lăsa, și avea cute de piele În fața urechilor. Seamănă cu taică-său, Își zise ea, urmărindu-l cum mestecă. Îi arătase o poză a lui cîndva. I-ai putea da cel puțin patruzeci de ani. El Îi surprinse privirea și-i făcu cu ochiul, și ceva din afecțiunea ei veche și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
pantofii și ciorapii. Intră În dormitorul ei și Închise ușa. O clipă stătu fără să se miște, neștiind ce să facă -sigură c-ar putea izbucni În plîns, că i s-ar putea face rău... Dar nu putea plînge cu taică-său și soră-sa În cealaltă cameră... Se așeză pe pat, apoi se Întinse cu mîinile pe burtă; oricum, stînd așa, se simțea și mai rău. Se ridică din nou În capul oaselor, apoi În picioare. Nu putea alunga șocul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
aici cu scopul de a-l omorî. Nu-și explica de ce-ar face-o, dar mintea continuă să brodezee excesiv În jurul ideii. Își imagină propriul corp strangulat sau Înjunghiat. Se Întrebă cine l-ar găsi. Și-i imagină pe taică-său și pe Viv cu un polițist la ușă, spunîndu-li-se că fusese găsit Într-un loc ciudat, fără să afle cum și În ce fel. Apoi, dintr-odată cotiră din nou, ieșiră din umbră și ajunseră lîngă fluviu. Aici era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
alte case - străini de ea, așa cum și ea și Reggie erau străini pentru ei... Ideea i se păru, brusc, minunată. Reggie se coborî deasupra ei și ea Își desfăcu picioarele, cedînd greutății lui, dar mișcîndu-și În continuare coapsele. Uită de taică-său, de frate-său, și de război; simți cum apăsarea o făcea să-și iasă din sine, ușurată. Așteptatul, se gîndi Kay, era partea cea mai neplăcută; nu se obișnuise deloc cu asta. CÎnd se dădea Alarma, la cîteva minute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Corpul C fac asta intenționat. Partea proastă, zicea Evans, era că Îi era o foame demențială, așa că a trebuit să mănînce În continuare! Pur și simplu a scos unghiile pe măsură ce dădea de ele! Bărbații se strîmbară. — Ei, e așa cum spunea taică-meu, zise vecinul mai În vîrstă a lui Duncan: „Dacă ești o potaie hămesită mănînci și bundincă de la gunoi“. Vă jur că n-am avut habar cît e de adevărat pînă nu am ajuns aici. Continuară să pălăvrăgească. Duncan mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
te mai simți, de fapt? Îl Întrebă ea, după ce termină această operație. Ești bine? — Da, sînt OK. — Arăți teribil de palid. — Chiar așa? Ai spus-o și data trecută. — Uit mereu. — Cum ți s-a părut ultima lună, fiule? zise taică-său cu voce tare. Te-a făcut să sari, nu-i așa? I-am spus doamnei Christie că nemții ne-au pus să țopăim, ne-a prins cu picioarele În sus. Ce-am mai pățit acum o noapte sau două

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Nu-ți amintești? Aveau o păsărică În colivie. Cereai voie s-o hrănești. —... o fată cu multe hălci pe ea, spunea nevasta lui Leddy, cu obiceiuri dintr-alea! Mi s-a Întors stomacul pe dos... — Nu-mi amintesc, spuse Duncan. Taică-său Își clătina capul, cu o măsură În urmă, datorită auzului său slab. Nu, zise el, nu poți da crezare cînd totul se duce de rîpă. Dacă te iei după tărăboi, ai zice că lumea Întreagă e făcută bucăți. Te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
mișcă scaunul — Depinde ce Înțelegi prin asta, zise el, adică „să le simți“. Probabil că bolborosise cuvintele. Tatăl lui se aplecă și se strîmbă din nou. — Ce-ai zis? — Depinde de ce... Dumnezeule! Nu, nu prea simțim mare lucru. Nu, răspunse taică-său domol. Nu, nu-mi Închipuiam că le simțiți. Domnul Daniels se plimba prin spatele deținuților, tîrșindu-și pantofii. Copilul plîngea În continuare; tatăl lui Duncan Încercă să-i prindă privirea și să se strîmbe la el. La cîteva mese era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Și e bine? Nu-i prea rău. Lucrez cu Bernie Lawson acum. — Bernie Lawson? — Și cu fiica doamnei Gifford, June. Tatăl lui Duncan zîmbi. Se apucă să-i spună lui Duncan o poveste... Duncan Îi pierdu firul aproape imediat, dar taică-său nu-și dădu seama. Îi spunea tot felul de glume și intrigi de fabrică, de parcă Duncan ar fi fost Încă acasă. — Stanley Hibbert, zicea el, și Muriel și Phil. Ar fi trebuit să le vezi fețele! I-am spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și să-l lovească. Simți că Începe să tremure. Își reținu mîinile pe masă, dar văzu cum Îi zvîcnesc. Așa că și le retrase și le Împreună În poală. Se uită la ceasul din camera pentru vizite. Mai aveau unsprezece minute... Taică-său se strîmba din nou la bebeluș, și acesta se liniști. Viv și el se uitau prin cameră fără un scop anume. S-au plictisit de mine, se gîndi Duncan. Îi vedea ca pe niște oameni Într-un restaurant, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
Încă Îi tremurau. Mai mult, simți că transpiră. În el apăru brusc o dorință nestăvilită de a strica toate aranjamentele, de a face tot ce era mai rău, de a-i face pe tatăl lui și Viv să-l urască. Taică-său se Întoarse spre el și-l Întrebă cu o voce plăcută: — Fiule, cine-i tipul ăla din capăt? — E Patrick Grayson, Îi răspunse el disprețuitor, de parcă Întrebarea fusese una idioată. — E-un tip plăcut, nu-i așa? E aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
crezi? zise Duncan Încrețindu-și buzele. Pleacă În armată după ce iese de-aici. Ar putea sta aici. Cel puțin, aici ajunge s-o vadă o dată pe lună și, bineînțeles, n-au cum să-l Împuște-n cap. — Ei bine, zise taică-său nedeslușit, Încercînd să-i prindă cuvintele. Cred c-o să fie fericit să-și facă treaba. Își Întoarse capul din nou. Da, e un tip drăguț. — De ce nu te duci să stai cu el, În loc să stai cu mine, dacă-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
fericit să-și facă treaba. Își Întoarse capul din nou. Da, e un tip drăguț. — De ce nu te duci să stai cu el, În loc să stai cu mine, dacă-ți place atît de mult? răbufni Duncan. — Ce-ai zis? Îl Întrebă taică-său revenind. — Duncan, zise Viv. Dar Duncan nu se potoli. Presupun c-ai prefera să fiu ca el. Presupun c-ai prefera să ies și eu să mă duc la război și să-mi zboare capul. Cred c-ai prefera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ai prefera să ies și eu să mă duc la război și să-mi zboare capul. Cred c-ai prefera ca armata să facă un criminal din mine... — Duncan, insistă Viv, arătînd uimită dar și obosită. Nu fi prost. Totuși, taică-său Își ieșise din fire. Nu mai vorbi prostii, zise el. Să te duci la armată să-ți zboare capul? Ce știi tu despre asta? Dacă te-ai fi dus la armată, atunci cînd trebuia... — Tată, zise Viv. Dar taică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
taică-său Își ieșise din fire. Nu mai vorbi prostii, zise el. Să te duci la armată să-ți zboare capul? Ce știi tu despre asta? Dacă te-ai fi dus la armată, atunci cînd trebuia... — Tată, zise Viv. Dar taică-său nu-i dădu atenție sau n-o auzi. — O vreme În armata aia nenorocită, continuă el, mișcîndu-se În scaun, de asta are nevoie. Să vorbești așa. Dacă mi-e rușine! La naiba, bineînțeles că mi-e rușine! — Duncan n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
scaun, de asta are nevoie. Să vorbești așa. Dacă mi-e rușine! La naiba, bineînțeles că mi-e rușine! — Duncan n-a spus-o cu intenție, tată, zise ea punîndu-i mîna pe braț. Nu-i așa, Duncan? Duncan nu răspunse. Taică-său Îl străfulgeră cu privirea. — Nu-ți dai seama ce Înseamnă rușinea aici, zise el. O să afli cînd o să ieși. O s-o știi imediat după ce-o să treci pe stradă pe lîngă femeia aia și bărbatul ei... Se referea la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
se angajeze În discuție. Fața ei avea o expresie aspră. Duncan o privi atent și observă ceea ce nu văzuse Înainte, anume, că era palidă sub stratul de machiaj, iar În jurul ochilor avea umbre și cercuri roșii. Dintr-odată simți că taică-său are dreptate. I se făcu silă de sine Însuși că stricase totul. E cea mai drăguță, cea mai blîndă soră din lume! se gîndi el, aproape cu furie, privind-o În continuare pe Viv. Dorea să atragă atenția celorlalți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
o atinse pe-a lui Duncan. — Ai grijă de tine, bine? Îi spuse ea fără să zîmbască, În timp ce-și retrăgea mîna. — O să am. Și tu să ai grijă de tine. — O să-ncerc, răspunse ea. Dădu din cap spre taică-său, dorind să-i prindă privirea, dar și temîndu-se În același timp. — La revedere, tată, zise el. Îmi pare rău de prostiile pe care le-am spus. Probabil că el nu-l auzise clar, pentru că se Întorsese În timp ce el vorbea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
minute În urmă, Duncan fusese pe punctul de a-l pocni, acum stătea cu șoldul proptit În masă, urmărindu-i cum Își fac loc prin mulțimea de vizitatori, nedorind să părăsească Încăperea Înainte ca ei să plece, ca nu cumva taică-său să Întoarcă privirea și să nu-l găsească acolo. Dar numai Viv se uită Înapoi - o singură dată, scurt. Apoi domnul Daniels se apropie de Duncan și-l Împinse. — În rînd cu tine, Pearce. Și tu, Leddy. Haide, nemernicilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
că prietena lui... am nevoie de puțin timp. Ea Îndepărtă receptorul și-și suflă nasul. — Nu am vrut să-ți spun, zise ea nefericită. Am vrut s-o rezolv singură. Dar... m-am simțit atît de groaznic. Dac-ar afla taică-meu... — E OK, păpușă. — I-ar zdrobi inima. I-ar... Pip pip pip se auzi pe linie, iar operatoarea zise: — Un minut, apelantule. Era fata care-i făcuse legătura lui Viv la Început, sau o altă fată cu aceeași voce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
și să simți lucruri pe care n-ar fi trebuit să le simți. Să nu poți spune lucrurile la care se așteaptă oamenii. Și Alec simțea la fel ca mine. Ura războiul. Frate-său murise chiar la Începutul lui, iar taică-său Îl tot Împingea să se ducă să lupte. Și a venit bombardamentul. Era aproape de sfîrșitul lui, deși nu știam asta atunci. Ne făcea să ne simțim ca și cum... de parcă ar fi fost sfîrșitul lumii ăsteia nenorocite! Era cea mai proastă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
ofițer de marină cu tresă pe mînecă. — Ăsta seamănă cu Cynthia, tăticule, spunea ea arătîndu-i-l. Sau: Ăsta seamănă cu Mabel, o, ce drăguț e, nu-i așa? Ăsta are capul lui White Boy; White Boy are crupa mai solidă, atît... Taică-său se uita la poză și mormăia. Era preocupat de completarea unor cuvinte Încrucișate dintr-un ziar, și bătea ușor pagina cu stiloul. Dar În ultimele două ore Încercase să-i Întîlnească privirea lui Viv. Ori de cîte ori se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
umbrele din pliurile draperiilor părură că se umflă, de parcă draperiile erau Împinse din spate. Cioc-cioc-cioc... Acum semăna mai puțin cu ciocul unei păsări și părea a fi o gheară sau o unghie. Cioc-cioc-cioc... O clipă, se gîndi să fugă la taică-său. Apoi auzi cum cineva Îl striga răgușit: „Duncan! Duncan! Trezește-te!“ Recunoscu vocea, și situația se schimbă. Dădu la o parte păturile, se cățără repede traversînd patul, și trase draperia. Alec era acolo, la fereastra următoare - a salonului, unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
aplecă spre pervaz și-l prinse pe Duncan de braț. MÎna Îi era Înghețată. Vino și tu cu mine. Nu fi cretin, zise Duncan trăgîndu-se la o parte. Se uită la ușa dormitorului. Ar fi trebuit să-l trezească pe taică-său, dacă Începea vreun raid, și să meargă Împreună pînă la adăpostul public. Trebuie să-l iau pe tata. — Puțin mai tîrziu, spuse Alec, și-i apucă brațul. Acum vino cu mine. Am să-ți spun ceva. — Ce? Spune-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
clipiră. Lumina făcea ca toate lucrurile din cameră să pară și mai ciudate. Și această stare deveni și mai stranie decît era. Poate că din cauza atmosferei bolnăvicioase din casă... Duncan Își aminti clar de mama lui În perioada bolii, cînd taică-său trimitea după mătușa lui, apoi după doctor - oamenii intrau și ieșeau, șoptind În miez de noapte, agitîndu-se, și totul se transformase Într-un dezastru... Începu să tremure de frig. Își puse papucii și halatul. În timp ce-și lega

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]