2,970 matches
-
la țară, în loc de păpădie (vorbesc de floarea fragedă, galbenă, împodobind șanțurile patriei, nu de globul uscat, plutitor!) se zice, nu mint!, „curul-găinii“!!! Nu? Ca să nu mai amintesc de opintici, niște ciuperci mici și veșnic puse pe erecții sculative în iarba tandră a peisajului mioritic... așa... ca în pastelurile unui Alecsandri ce nu halea viagra... era de ajuns ca juna Rodică să treacă, voioasă, pe lângă junii secerători... purtând cofița cu apă rece... Hm, gagiii ăștia, strămoșii care va să zică, știau ei ce știau!!! București
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
că este o prietenie specială între cele două personaje, prin care ajung să se tolereze reciproc. Nu ajung neapărat la un punct comun al poeziei, deși finalul indică acest lucru, dar se tolerează și acceptă alteritatea. Este o caldă și tandră prietenie polemică între două făpturi distincte, dar care până la urmă, deși foarte diferite, găsesc calea spre comuniune și alchimie. A.C.: Asta-i bine spus. Crizele mi-au reînnoit avântul poetic. De multe ori am vrut să mă opresc din drum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
asta, fiindcă sunt impulsiv, subiectiv și nu suport neologismele. Spre exemplu, dacă am trece împreună pe lângă un cuplu, în parc, și i-am vedea îmbrățișați sub clar de lună, Bobo ar scrie ceva de genul chemarea lirică a ludicului, îmbrățișări tandre scăldate cu blândețe de astrul nopții, doi adolescenți îndrăgostiți pe care nu te mai saturi să-i privești... pe când eu aș nara amuzat despre cei doi nesimțiți care se lingeau în boscheți, iar el, handralăul, o mamelea cu nerușinare la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
1972 până acum, la aniversară. Îi fur lui Marcel Tolcea o frază, o răsucesc puțin și zic că (și) pentru mine „Orizontul“ a fost o parte din linia continuă care mi se vede în palma dreaptă. Sigur că-i patetic, tandru, duios, cum duioase, tandre, patetice au fost gândirile spuse sau scrise de colegii și invitații noștri la ceas de sărbătoare. Deschid o paranteză. Pentru cine a uitat, pe când eram școlari, la întrebarea ce este propoziția trebuia să răspundem o gândire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
aniversară. Îi fur lui Marcel Tolcea o frază, o răsucesc puțin și zic că (și) pentru mine „Orizontul“ a fost o parte din linia continuă care mi se vede în palma dreaptă. Sigur că-i patetic, tandru, duios, cum duioase, tandre, patetice au fost gândirile spuse sau scrise de colegii și invitații noștri la ceas de sărbătoare. Deschid o paranteză. Pentru cine a uitat, pe când eram școlari, la întrebarea ce este propoziția trebuia să răspundem o gândire spusă sau scrisă. Deși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
era, desigur, o tachinare nu întotdeauna plăcută, dar ea puncta tocmai interesul pentru cartea respectivă, ceea ce era esențial. Și mai puncta, cred, uneori, o formă aiurită, țicnită de simpatie care nu avea darul neapărat să măgulească, ci să ironizeze, dar tandru ori duios (dacă mi se îngăduie aceste calificative). Nici eu nu am scăpat de asemenea stâlciri, dar în cazul meu admit că a fost vorba exclusiv de simpatie și prietenie ludică, întrucât Matei Călinescu, de pildă, m-a tachinat asupra
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
copii de Todd Field. Cu sinceritate și înțelegere despre relațiile dintre oameni și despre cât de mult dăunează prejudecățile. Despre cat de puțin ne cunoaștem unii pe alții. Despre umanitatea din inumanitate. » Venus de Roger Michell. Unul dintre cele mai tandre filme despre vârstă a treia, asimilată de regulă cu neputința. De fapt, bătrânețea ar trebui să fie perioadă cea mai frumoasă pentru că lași la o parte tot balastul de teamă, ambiții, orgolii. Nu mai ai ce pierde. Un rol pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
mai desăvârșite creații din poezia românească. A tradus Eneida în versuri românești, din Dante și Sacontala de Kalidasa. C. Cosco publică frumoase versuri prin reviste, ca și Roza Covrig. Șt. Cruceanu plânge cu emoționante Lacrimi; Maria Cunțan are o grație tandră și tristă. A.C. Cuza are un spirit mușcător. Davidescu și-a jurat să întinerească prozodia. Traian Demetrescu a avut o sensibilitate ascuțită și maladivă care s-a concentrat în strofele din Senzitive, cu toată acea melancolie pe care o mai
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
a avut o senzualitate înaltă, dragoste pentru stranietate și un stil excelent. Ecaterina Pitiș, născută în 1884, are sentiment. V. Podeanu are delicatețe. Poetesa lirică Matilda Cugler-Poni a scris și încă scrie din când în când versuri de o melancolie tandră și profundă. Vasile Pop, născut în 1876, fecund autor de articole politice, romane și studii, a pus mișcare și pasiune în Versurile sale. Ionescu-Quintus, născut în 1875, are umor în epigrame și în Cazuri și necazuri. Mircea Rădulescu are tinerețe
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
îți dau buzele mele". Cochetăria și sclifoseala îi sunt străine: "Ai sosit, soarta mi te-a adus. Vino în brațele mele, vino să-ți dau mierea gurii mele"*. Aceasta este dragoste, nu libertinaj; e un sentiment simplu, foarte blând, foarte tandru, puțin trist, nici mistic, nici visător; nu este un pas spre lumea de dincolo, promisiunea fericirii veșnice; este o tandrețe naivă, sinceră, prezentă și fără rețineri. Acești țărani au delicateți neașteptate; o inimă de poet vibrează sub mantia de piele
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
pe Fulga, îi smulge inima și i-o aruncă Dolcăi s-o mânânce. Dar cățeaua înțeleaptă refuză spunând: "Inima de vânzător E venin otrăvitor!" Iată, cu siguranță, un câine știutor și superior multor oameni. Există în aceste cântece o efuziune tandră a inimilor care se topesc și se întind peste toată natura prietenă pentru a o pătrunde și a o adora. Și oile sunt animale binevoitoare, iar Miorița ar merita să fie mai bine apreciată la noi, unde este necunoscută. Miorița
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
una dintre ele celui care va dezlega taina. Unsprezece fii de regi și de împărați încercaseră să le pândească: nu mai fuseseră văzuți niciodată. Făt-Frumos le aducea în fiecare dimineață buchete prințeselor și se simțea cuprins de un sentiment foarte tandru pentru mezină, care-l privea cu un ochi binevoitor. Dar el nu îndrăznea să se destăinuie nicicum, de frică să nu-și piardă slujba. Când muști prea mult din cel mai bun fruct, nu te alegi decât cu buzele umflate
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
sodomizată-n taină, Jane Austen... și uneori de fantoma zglobie a Iuliei Hașdeu... ca să nu mai amintesc de Magda Isanos... cu popoul ei măricel de fiică de preot și fața rotundă și ochioasă... zâmbitoare... cu părul despărțit de-o cărare tandră, albă, călătorind periculos de dulce spre ceafa grăsuță, numa’ bună... Mi-e dor, atât de dor de muma voluptuoasă (în fond, o soacră cam împuțită dpdv al neveste-mii!Ă și setoasă de masacre a lui Ștefan cel Mare: „Du
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
n-a făcut așa ceva), că nu punea la inimă. „Demnitatea distantă a motanului cel mare mă complexează. Degeaba mă «prostesc» în fața lui, încercând să-i storc un strop de bunăvoință: rămâne imperturbabil. Și totuși știe să fie, când trebuie, și tandru: când îl mângâi în timp ce doarme pe un scaun - îmi «răspunde», iar când mă revede, după un interval de absență, mă «salută».“ Personalitățile diferite ale celor doi motani se vedeau foarte clar și în comportamentul lor la drum de spital. De
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
festival al filmului internațional. Cred că era cu câțiva ani înainte de a muri. Dar era într-o formă extraordinară și era însoțit de consoarta sa, Giulietta Masina. Cel mai mult mi-a plăcut relația dintre ei doi, o relație foarte tandră, una în care el îi spunea „Giulia“, iar ea îi spunea „F.F“. „Fefe“! Ați fost student la Moscova într-o perioadă „istorică“, să-i spunem... Da, în 1985-1989, exact perioada cea mai luxuriantă din toate punctele de vedere. Era
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
care deținuții chestionați le-au situat în vîrful ierarhiei au fost, în ordinea crescătoare a rangurilor, următoarele: 1. cinste, sinceritate, dragoste de adevăr; 2. autocontrol, stăpînire de sine și disciplină; 3. curățenie exterioară, aspect îngrijit, curat; 4. dragoste; spirit afectiv, tandru, sensibilitate; 5. bună dispoziție, inimă ușoară, veselie; 6. ajutorare, colegialitate, spirit de grup. Primele trei sînt diferențiate clar din punct de vedere al mediilor (7,13; 7,93; 8,71), ulterior diferența dintre medii diminuîndu-se. Valorile instrumentale sînt un indicator
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
purtate în vara anului 2004 cu peste 100 de deținuți din Penitenciarul Iași, precum și cu 2 patroni angajatori. 226 Dominique Lhuilier și Aldona Lemiszewska, op. cit., p. 127. 227 "Măritate prea devreme, cu soți care nu au știut să se poarte tandru cu ele, femeile descoperă de-abia în închisoare ce înseamnă mîngîierea, alintarea și dragostea. Cînd trăirile sînt intense și de lungă durată, relația nu ia sfîrșit nici după eliberarea uneia din ele, cea rămasă primind vizita eliberatei, care-i pregătește
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
hrănesc din tine. Nevermind. Mâine o să-mi fac o programare la un spa de cinci stele. O să mă las alintat de mânuțele delicate ale unei maseuze proaspăt ieșite de pe băncile liceului. Buricele degetelor ei lungi și fine o să-mi mângâie tandru ciocurile de pe coloană, iar papagalii o să înceapă să toarcă afectuos, ca niște pisicuțe. O să-i trimit eu la culcare pe papagalii ăștia. O să am eu ac de cojocul lor. Întorc capul spre dreapta. O privesc insistent. Blondă. Naturală. (Din cap
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
că e întreagă și nevătămată. Și la un moment dat ea a spus trebuia să fii lângă mine, să mă ajuți, să te porți frumos cu mine, doar ești prietenul meu. Chestia asta cu prietenul meu a sunat atât de tandru, încât am luat-o imediat în brațe și am pupat-o. A fost foarte derutată. (Nu-și dă dea seama dacă e cazul să ne împăcăm atât de repede.) Dar eu uitasem deja tot răul. Și eram mândru că sunt
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
de iad și-o muzică-a iadului - scripci și pocale. Acolo-n răcorile beznei Luminile gleznelor albe și pale, Plânsetul vinului, cântecul fetei, Unde venite de jos, și gleznele-i albe și gleznele, Sâmburi de vid luminos. Oh, lunecoase miragii, Tandre ocoluri în timp, Miezul atâtor ravagii, Subteranul Olimp! Am plâns mult când am aflat că, la puțină vreme după, a fost... ajutat să cadă din tramvai. — A fost o idilă împărtășită? — Da, dar ceva atât de fin, de subțire! El
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
de a gândi al lui Cioran. N-a avut intenția să construiască o galerie de por trete negre, damnate: la sfârșitul lecturii nu simți un gust mai amar gândindu-te la om decât la începutul ei. Unele portrete sunt chiar tandre, ca al Doamnei de Coislin, al Juliei Talma sau al lui Le Pelletier de Morfon taine. Sainte-Beuve îi face Doamnei Récamier un portret de o rară puritate a gândului și a liniei. Până și un per sonaj ca Talleyrand beneficiază
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
adesea cea mai ridicolă: nu știe niciodată ce vrea, de ce se teme, ce urăște, ce iubește. Ținuta ei nu are nimic degajat, nici natural, bărbia și-o ține în sus, coatele către spate. Privirea ei este studiată; ea este când tandră, când disprețuitoare, mândră sau distrată; se vede bine că nu este expresia nici unei stări interioare, ci doar o afectare, pentru a fi mai emoționantă, mai impozantă etc. Ora când se gătește, când mănâncă, ora vizitelor sale, totul poartă pecetea bizareriei
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
găsi fericirea decât în îndeplinirea acestor datorii sacre. Tabloul bucuriilor casnice căpăta în vorba ei o tentă fermecătoare și blândă; când vorbea de fiica și de soțul ei, îi curgeau lacrimi: femeia de partid dispăruse; regăseai o femeie sensibilă și tandră, care celebra virtutea în stilul lui Fénelon. N-am cunoscut-o destul de bine pe Doamna Roland, prin urmare nu știu dacă îndreptățea în practică sublimitatea teoriilor sale. Îmi spunea, vorbindu-mi despre unirea dintre inimile virtuoase, lăudând energia pe care
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
trecuse pentru ea. Între noi n-a fost decât prietenie. Numai că, așa cum li se întâmplă adesea femeilor pe care natura le-a înzestrat cu o sensibilitate adevărată și care au simțit în viață emoții aprinse, prietenia ei avea ceva tandru și pasionat care îi dădea un farmec special. Spiritul îi era cumpănit, cuprinzător, întotdeauna picant, uneori adânc. O rațiune de aleasă calitate o îndrumase către opiniile sănătoase pe care le-a avut, și la care a ajuns așa, mai mult
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
persoană al cărei spirit era pe cât de delicat, pe atât de veridic, și care a cunoscut-o bine, spunea despre Doam na Récamier: „Are în caracterul ei ceea ce Shakespeare numește milk of human kindness ălaptele bunătății ome nești), o blândețe tandră și înțelegătoare. Ea vede cusu ru rile prietenilor săi, dar le îngrijește cum ar îngriji infirmitățile lor fizice.“ Era, așadar, sora de caritate a durerilor, a slăbiciunilor și puțin a defectelor lor. Că în acest procedeu obișnuit nu se arătau
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]