5,159 matches
-
țara piticilor. Tuși încet. Maestrul își răsuci căpșorul. Mustață cu colțurile răsucite în sus. Nu. Unul în sus și altul în jos. - Da, vă rog? Autografele după spectacol. În spatele său, clovnul desfăcu pumnul și o ploaie de confetti urcă înspre tavan. Apoi suflă într-o trompetă. Își puse mâinile la urechi, făcu stânga-mprejur și ieși pe ușă. Am înnebunit. Sau visez. Da, e vis, nu se poate altfel. Se ciupi de mâna stângă până văzu cum crește vânătaia. Durerea era
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și bun simț. În clipa morții, retrăirea vieții pământești, amintirea, tuturor evenimentelor din viață, se face fulgerător, după care spiritul cu toate învelișurile sale de corpuri: astral, solar, cosmic, se strecoară prin creștetul capului, sub formă de ceață alburie spre tavan. Așa îl văd clarvăzătorii, oameni așaziși ”lucizi”. După ce tot perispiritul, -masa fluidică sub formă de corp omenesc-, a ieșit din corp, apoi, cordonul de legătură se rupe de dublul-vital și spiritul pleacă spre regiunile eterate ale spațiului cosmic... Cei dragi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
nici o privire omenească. Era cu totul alta decât aceea pe care o cunoscuse la bibliotecă. Plăcerea o transfigurase. Se înnoptase bine și strada, acum era chiar pustie... ...Bătrânul Iorgu nu mai știa de când stătea, așa, culcat cu ochii țintă în tavan, depănându-și gândurile. Trecuse de mult de miezul nopții și somnul tot nu-l prindea. Gândurile nu-l slăbeau o clipă, îl potopeau ca un tăvălug...purtându-l numai la Vasilica... Era demult, demult... într-o zi de toamnă, iși
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
când nu poți plânge. Deodată, în mintea lui se însăilă un dialog cu un al doilea eu. Era prea ostenit ca să mai poată gândi și mult prea ostenit ca să adoarmă. Stătea culcat, cu fața în sus și cu ochii în tavan. Prin cap, totuși, îi umblau când gânduri treze, când se țeseau vise, la amurgul cenușiu al conștiinței. Trecuse de miezul nopții și somnul tot nu-l mai prindea. Liniștea din cameră era atât de adâncă, încât își putea număra bătăile
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
se prăbușise în noapte... Era aproape de ceasul magic în care nălucele sunt gata să țâșnească, din sufletul amărât de gânduri. În casă, tăcere... era o tăcere rea cu spaime. Cu fața în sus, în pat, Iorgu se uita țintă la tavanul întunecat pășind în trecut... În neclintirea lui nu putea desluși decât zvâcnetul venelor. Toată noaptea aceea, din ajunul Sf. Apostoli Petru și Pavel, prima lui noapte de după înmormântarea Vasilicăi, nu putu să adoarmă recapitulându-și destinul... ...S-a văzut împresurat
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
săptămână Iorgu n-a scos niciun cuvânt, n-a dormit și n-a mâncat aproape nimic. Slăbise mult, numai ochii i se făcură mai mari... licăreau parcă o durere ascunsă, tainică și nemărturisită. Cu fața în sus, pe pat, privea tavanul întunecat pășind în trecut. Năpădit de felurite gânduri se simțea străin și singur, zvârcolindu-se doar cu durerea lui și amintirile lui. Uneori, i se părea că se lasă tavanul peste el, și pereții se strâng în jurul lui... se apropie
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
tainică și nemărturisită. Cu fața în sus, pe pat, privea tavanul întunecat pășind în trecut. Năpădit de felurite gânduri se simțea străin și singur, zvârcolindu-se doar cu durerea lui și amintirile lui. Uneori, i se părea că se lasă tavanul peste el, și pereții se strâng în jurul lui... se apropie să-l înnăbușe. Afară era noapte cu un cer negru fără stele... Orașul, strada dormeau... Totul era scufundat în tăcere, o tărecere de mormânt. Stins, tic-tacul ceasului din perete, bătrânbătrân
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
la Fata lui. Seara târziu, ostenit si muncit de gânduri, ajungea acasă. După ce măsură camera în lung si-n lat, de câteva ori, se aseză în pat... De multe ori îl prindeau zorile, cu fața în sus, cu privirea în tavan. Singurătatea la care era osândit îl înspăimânta. Totusi, fugea de oameni si se zăvorâse singur cu durerea lui. Noaptea, după ce stingea lumina, de abia atunci începea pentru el adevărata viață. În cameră, observa cum i se fixau imaginile trecutului, cu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
i se adunau toate grijile, toate suferințele care se înșiraseră încet-încet în umbra vieții lui, și pe care le purta în el, ca pe niște germeni ai unei boli ascunse. ... Seara în pat cu fața în sus, cu privirea în tavan și cu lumina stinsă... După ce a plâns mult până s-a săturat, cu gândul la Vasilica, și-a șters lacrimile de pe obraz, cu dosul palmelor, și s-a liniștit. -Hm?!... ”Viața de dincolo”... Fata-i acum acolo, în ”lumea de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
De Sf. Maria de ziua Nașterii Maicii Domnului... Se împlinea un an de zile de când Vasilica a suferit accidentul vascular cerebral. Se înnoptase demult. Iorgu stătea, nu mai știa de când, neclintit cu fața în sus și cu privirea ațintită în tavan, frământat de gânduri... pășind în trecut... Gândul îl purtă în dupăamiaza aceea de Sf. Maria, când el a necăjit-o, fără să-și dea seama, de față cu străinii. Acum regreta din adâncul sufletului său, dar era prea târziu. Cuvintele
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
a văzut pe Dumnezeu. Moise și Avraam au primit mesaje de la Dumnezeu, scrie în Scriptură, dar nu l-au văzut! Iorgu copleșit de gânduri, stătea pe pat, întins pe spate, neclintit, -parcă prinsese rădăcini acolo-, și se uită țintă în tavan atât de insistent de parcă ar fi vrut să facă o gaură în el cu privirea. Simțea zădărnicia oricărei fapte, așa cum o încearcă omul năpădit de gânduri și pătruns de acea nepăsare față de tot ce-l așteaptă, ca și cum lumea nici n-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
simțea bătăile inimii... Vocile clopotelor parcă îl îmbiau: ”vinoo... vinoo!” Fiori fierbinți îi străbătură tot trupul... Era miracolul sufletului pe care l-a atins mila lui Dumnezeu. Până la miezul nopții nu mai era mult. Iorgu în pat, cu privirea în tavan, aștepta să se ducă la Sfânta Învierea Domnului. El, copleșit de acest miracol, protesta împotriva tendinței unora de a-l explica spre a fi înțeles... refuza orice fel de raționament. - A încerca să-l descifrezi, pentru a ajunge la credință
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
-l împiedica să fie profund impresionabil față de lucrurile sacre. Minunea Învierii Domnului, de plidă, îi tulbura sufletul profund. - Este prea greu pentru fărâma de minte omenească... e prea greu! Murmură el, continuând să urmărească jocurile de lumini și umbră de pe tavan. Ori crezi, ori nu crezi... nu le poți curpinde pe amândouă!... Se pomeni el gândind cu glas tare. Pe afară, în liniștea nopții, se auziră murmur molcom de oameni. Șiruri, șiruri, bărbați și femei, copii și bătrâni, se îndreptau tăcuți
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
plâns amar. Trecuse de miezul nopții și somnul tot nu-l prindea. A plâns cât a plâns pe urmă se liniști. Parcă plânsul i-ar fi spălat sufletul. Culcat pe spate, cu mâinile împreunate sub cap, se uita fix în tavan potopit de gânduri, privea atât de stăruitor de parcă ar fi vrut să facă o gaură în el cu privirea. Prin minte îi trecu viata lor de dinainte si acum... si, asa dintr-o dată se simți ca bolnav, doborât de nostalgia
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o gaură în el cu privirea. Prin minte îi trecu viata lor de dinainte si acum... si, asa dintr-o dată se simți ca bolnav, doborât de nostalgia acelor ani. - Biata mea, Fată... Biata mea, Fată!... oftă el adânc, privind în tavan cu ochii tintă într-un punct nevăzut. Tăcea, tăcea si se gândea, se tot gândea la Fata lui, îsi simtea sufletul tot mai apăsat de dorul ei. Tăcea cuprins de un sentiment de sfârseală, tăcea si privea cu ochii lui
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cu o tristete în suflet, si cu un gust amar nemărginit, în amintirea acelor, vremuri, pe care le-a trăit în toată urâțenia lor. Ca în fiecare noapte, si în noaptea aceea... cu fața în sus, pe spate, Iorgu privea tavanul întunecat păsind în trecut. Năpădit de pădurea gândurilor lui, se simțea străin Si singur, zăvorât doar cu durerile, suferință si amintirile lui. Uneori i se părea că tavanul se lasă peste el, si pereții îl strâng din toate părțile, se
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
si în noaptea aceea... cu fața în sus, pe spate, Iorgu privea tavanul întunecat păsind în trecut. Năpădit de pădurea gândurilor lui, se simțea străin Si singur, zăvorât doar cu durerile, suferință si amintirile lui. Uneori i se părea că tavanul se lasă peste el, si pereții îl strâng din toate părțile, se apropie să-l înnăbuse. În ceasurile acelea din noapte, se abăteau asupra lui, tot felul de gânduri, pe care le păstra întrînsul, în singurătatea lui. În sufletul său
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
multe toamne. - Va fi frig, la noapte va cădea brumă!... murmură Iorgu uitându-se roată pe cer... și, se întoarse de la fereastră în pat. S-a culcat cu gândul la Vasilica, Fata lui. Întins pe spate, cercetând cu ochii închiși tavanul, ea îi revenea mereu în minte... Gândurile se alungau din minte, unele pe altele... i se învălmășeau. Somnul nu-l prindea deloc... Sentimente neclare îl apăsau, îi ardeau inima. Trecuse mult de miezul nopții... luna începu să coboare pe boltă
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în gânduri... ca într-un sanctuar, aici se simțea descătușat, despovărat de orice apăsare sufletească... Simțea și vedea totul limpede, ca în oglinda unei ape liniștite... ... Întins pe spate, cu mâinile sub cap, bătrânul Iorgu rămase cu privirea fixă în tavan, pradă gândurilor de demult, apoi, încet-încet, pleoapele îi căzură grele ca niște obloane... Trecuse de Sf. Maria-Mare... Era de Înălțarea Sfintei Cruci. Arșița zilelor de vară a trecut demult... Soarele mutându-și drumul tot mai spre orizont, trimite razele blânde
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în bătaia vântului care se iscă și începu să se întețească. Umbrele nopții se întindeau... și, liniștea venea din Ceruri... Apele vieții rareori îs netede... La lumina lunii... Iorgu stătea de-o vreme, întins pe pat, cu ochii ațintiți în tavan. Acolo sus pe negura de var, deslușea ca din altă lume, închipuiri ciudate. Avea ursita lui și osânda lui. Știa asta!... In minte îi veniră vorbele bunicii Ileana, de la Zahorna... ”Apele vieții... rareori îs netede, dragu mamii, drag!” - Dar acum
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în el însuși ca într-o bulboană care l-a supt până la fund. Pleoapele începură să-i alunece... somnul îl birui, apărat de întuneric... și, cu un suspin de ușurare, alunecă în vis... Totuși, ochii încă mai căutau, în inima tavanului vedenii ciudate... ... Se făcea că, în fața lui, la capătul patului stătea o făptură... O nălucă cenușie, cine știe de când stătea ea acolo, și, întinse o mână spre el. Iorgu se simți fără nicio apărare în fața ei. Poate, chinul si groaza
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pielea încrețită... Se trezi brusc... Oasele îi erau sloi de gheață. Închise ochii strâns, strâns si îsi înclestă fălcile, ca să nu-i clănțăne dinții din gură. Deodată, o răceală ucigătoare, ca un giulgiu de gheață, simți că se lasă din tavan... Vroia să deschidă ochii, dar se temea... Lupta cu amorțeala si cu somnul de gheață, din care nu se putea trezi, simțind-o că-l învăluie. O pată de lumină de pe tavan, îl privi din întuneric... si, dispăru cu tot cu spaima
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
giulgiu de gheață, simți că se lasă din tavan... Vroia să deschidă ochii, dar se temea... Lupta cu amorțeala si cu somnul de gheață, din care nu se putea trezi, simțind-o că-l învăluie. O pată de lumină de pe tavan, îl privi din întuneric... si, dispăru cu tot cu spaima morții întipărită pe chip. O durere cumplită îi strânse inima ca într-un cleste. Era atât de neîndurătoare!... Ciuli urechea; auzi limpede un trosnet sub podea... o prăbusitură, apoi liniste... si, un
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
trupul, mintea și sufletul erau singura trinitate în care credea. Ațipise... dar, nu dormea, simți în el o spaimă care creștea în fiecare clipă, din ce în ce. Stătea culcat în pat, pe spate, cu ochii mari deschiși ațintiți în tavan, și cu iuțeala gândului retrăi frânturi de viață din copilărie. Un zgomot abia perceptibil, îl făcu să tresară, doar urechea lui înfrigurată îl putea auzi. Zgomotul, ușor se apropia... Urmară clipe lungi , nesfârșite, de încremenire,... Cine știe cât a ținut, așa!... Nu
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
o lumănare. Soarele nevăzut se prăbușise în noapte... Era ceasul magic în care nălucele sunt gata să țâșnească din sufletul amărât de gânduri. În cameră era tăcere... o tăcere rea cu spaime. În pat cu fața în sus, Iorgu privea tavanul întunecat, pășind în trecut. În neclintirea lui, nu-și deslușește decât zvâcnetul venelor. Năpădit de gânduri se simțea străin și singur, zvârcolindu-se doar, cu durerile, suferința și amintirile lui. Singurătatea la care era osândit îl înspăimânta... pierzându-se în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]