3,036 matches
-
primele luni ale anului 1991, tânărul savant primise mai multe amenințări cu moartea din partea unor presupuși agenți ai Securității. Stilistica afirmațiilor citate mai sus trădează și ea o inflamare neobișnuită pentru un intelectual de calibrul profesorului Culianu, discipol și legatar testamentar al lui Mircea Eliade și prieten apropiat al lui Umberto Eco. Mai mult decît atît, după mineriada din iunie 1990, Culianu scrie în ziarul de limba română din New York, ,Lumea liberă", cel mai acid text al său la adresa noilor/vechilor
Publicistica lui Culianu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11577_a_12902]
-
Chiar la începutul scrisorii de mai jos este amintită Alexandra (sau Alexandrina) Fălcoianu (1869 - 1951)3, vara primară 4 a Elenei Văcărescu și prietena ei apropiată, cu care a locuit în Occident și care avea să-i fie și legatară testamentară. Elena Văcărescu era fiică de diplomat, iar Fălcoienii ocupaseră și ei funcții în justiție și în politică. Pe de altă parte, scriitoarea însăși petrecuse în momentul scrierii acestei scrisori deja peste trei decenii în Occident. Scrisoarea exprimă o familiaritate cu
O scrisoare inedită de la Elena Văcărescu by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/7021_a_8346]
-
a acționa în justiție împotriva celui care se face vinovat. ARTICOLUL 41 Organizarea și conducerea contabilității asociației de proprietari se face potrivit legii. ARTICOLUL 42 În cazul decesului unuia dintre asociați, activitatea asociației de proprietari va putea continua cu succesorii testamentari sau legali, după caz. ARTICOLUL 43 (1) Soluționarea litigiilor dintre asociația de proprietari și terțe persoane fizice sau juridice române este de competența instanțelor judecătorești române. (2) Litigiile asociației de proprietari cu persoane fizice sau juridice străine sunt de competența
Agenda2003-22-03-hg () [Corola-journal/Journalistic/281079_a_282408]
-
România pentru scurtă vreme. Nu reușește să refacă sensul unei copilării pierdute, iar moștenirea familiei reverberează mai degrabă prin mătușă decât prin mamă. De altfel, drama pierderii mătușii este și subiectul ultimului ei roman, Raftul cu ultimele suflări. O scriere testamentară, certificând, o dată în plus, imposibilitatea regăsirii. E ideal ca cele două romane să fie citite împreună, deși perspectiva narativă invită la oareșce disocieri. Cert e că naratoarea infantilă din De ce fierbe... rezonează cu naratoarea matură din celălalt roman. E ca și cum
Ziduri paradoxale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3184_a_4509]
-
de Gabriela Danțiș), roman apărut la Editura Art, îmbogățește galeria „invitatei de onoare” - literatura de limbă germană. Merită lăudată inițiativa editurii de a însoți textul de o prefață consistentă, semnată de traducătoare, mai ales că romanul a căpătat și valoare testamentară, fiind scris cu trei ani înainte de moartea autorului, și implică numeroase referințe culturale și istorice. Cărți cunoscute în straie noi Literatura japoneză ocupă un loc singular, are la noi cititorii ei împătimiți, care au privilegiul de a citi acum cărțile
Alte noutăți de la Bookfest by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3537_a_4862]
-
a deveni indescifrabil - al autorului. Acest roman (bine analizat de Codrin Liviu Cuțitaru, în articolul pe care îl reproduc alături) avea pentru Victor Iancu o valoare de act de identitate care, iată, s-a transformat, din nefericire, într-o valoare testamentară. Nu mă pot împăca deloc cu gândul că public aceste cuvinte abia după dispariția lui Victor Iancu. Moartea lucrează, iată, mai repede decât un biet critic literar, căruia nu-i rămâne decât să regrete că, de data aceasta, reacția lui
In memoriam Victor Iancu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8261_a_9586]
-
două ori, se zvonise pînă la Petersburg!... duelul nu se putea înlătura." Tot ritualul este îndeplinit întocmai: se aleg martorii, se aleg armele (pistoale), se stabilesc condițiile (de tipul "Mayendorf era insultatul, trebuia să ochească primul"), Hasdeu compune o scrisoare testamentară (probabil că și Mayendorf), se măsoară distanța ("zece pași") etc. Paradoxal, din cauza emoției, Mayendorf nu nimerește ținta, iar Hasdeu - fără să ochească - își rănește grav adversarul. După tot ce s-a întîmplat, rănitul îi strînge cavalerește mîna lui Hasdeu, spunîndu-i
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
va fi condamnat în 1952 la 15 ani de temniță grea și 10 ani de degradare civică. Manoilescu scrie așadar o carte pornită dintr-o experiență proprie, nu din lectura cărților de specialitate. Mai mult, tomul are o indirectă încărcătură testamentară, fiind scris între 1946 și 1947 și reprezentînd prin forța lucrurilor ultimul său cuvînt. Ca un detaliu straniu, Manoilescu și-a scris cartea în franceză, sperînd într-o eventuală publicare în Occident, soția sa avînd inspirația să traducă originalul în
Codul onoarei politice by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5985_a_7310]
-
spune, plin de „toate mizeriile”, multe inavuabile, în ordinea cedărilor psihice și fizice, are un efect „normal”: protagonista moare, nu înainte de a face un gest generos, cu diagnosticul sindrom neurastenic. Naratorul, chemat de ițele povestirii - practic de jurnalul cu iz testamentar și cu îndemnuri executorii, în postcomunism - să lămurească felul în care i s-a stins mătușa, la Tel Aviv (după ce fusese nevoită să rătăcească, pe vremuri, pe căi aiuritoare și cu destule compromisuri, ajungând în zona Donbass, apoi în Samarkand
Persecutor și victime by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/4600_a_5925]
-
-l întrebe despre activitatea sa dușmănoasă împotriva RPR. Și, de fapt, cele cîteva pagini redactate și descoperite, după mărturisirea inculpatului, la o percheziție, sunt un document revelator despre perspectivele socio-economice și politice viitoare. Rețin din acest extraordinar document fără intenție testamentar, această idee premonitorie de început: "Pacea americană va avea cerințe, pe care statele mici vor trebui să le accepte de voie sau de nevoie. Guvernele care le vor prevedea și-și vor acomoda din vreme programele la ele vor obține
Cazul Anton Golopenția by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15785_a_17110]
-
cum mărturisea că și-a dorit să facă în cuvîntul înainte la volumul Antologii, publicat în 1997 la Editura Unitext. Parcurg acum din nou această pagină intitulată " Un sfat către mine". Mi se pare că însuși conținutul ei are ceva testamentar, ceva important de descifrat pentru profesiunea de dramaturg, dar și pentru omul de teatru în general. A fost un dramaturg jucat, pus în scenă de regizori de seamă, iar în ultima perioadă și de tineri. Era bucuros la premiere, dar
Adio, Dolfi! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14259_a_15584]
-
Nu o mitologie urbană reconstituie așadar Ion Horea aici, ci tocmai (în urma dispariției singurei lumi coerente) lipsa oricărei mitologii. Cam la fel stau lucrurile și cu cealaltă surpriză pe care o oferă Calea Târgului. Ultimele bucăți, având toate un ce testamentar, sunt închinate unor poeți dispăruți. În Bătaia cu aur, aceiași prieteni aveau parte laolaltă de un frumos lamento pe motivul zăpezilor de altădată. Convenția se schimbă acum, tonul elegiac se particularizează: La Steaua se numește un poem, La Ioanichie un
Ardeleanul definitiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6322_a_7647]
-
nesănătoasă", este înlăturat de la Catedră. Convins că va muri, Al. Rosetti își redactează "ultimele dorinți". Profesorul îndrăgostit de excursii montane dorește o incinerare sobră, fără cuvîntări, nimic, iar cenușa să-i fie aruncată într-un rîu de munte. În calitate de executor testamentar, aceeași Andriana Fianu le va pune în aplicare 38 de ani mai tîrziu, cînd totul (mai puțin cuvîntările, căci Academia și apropiații l-au omagiat) este împlinit întocmai. Dar optimismul structural, bonomia și sclipirile jucăuș-complice din ochii profesorului nu îngăduie
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11994_a_13319]
-
fondul sumbru al lagărelor prin care a trecut". Printre "aparițiile neașteptate", Liviu Grăsoiu înscrie și opere sau autori stimabili, ca Ovidiu Drimba, cunoscut om de cultură universalist și comentator al lui Blaga, ca prozatoarea Maria-Luiza Cristescu, lăsând o veritabilă "mărturie testamentară" în ultima ei carte Politici ale romanului românesc contemporan, ca Ioana Diaconescu, povestind copiilor, ca Victoria Dragu-Dimitriu, cu volumele Povești ale Doamnelor și Domnilor din București. Nu sunt uitate edițiile: Timotei Cipariu - Scrieri literare, îngrijită de Ion Buzași, Basme fantastice
Critică de întâmpinare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8337_a_9662]
-
pe capota mașinii constituie insignele atașate apariției in flesh and bones a acestuia care punctează ironic într-o replică îngrijorat-nostalgică: "We were younger." Aceeași pălărie se rostogolește în final venită de nicăieri la picioarele fiului acestuia, Mutt Williams, ca încredințare testamentară a tradiției eroizante a aventurii. O marcă subtilă a celui de-al patrulea film al seriei venit la aproape două decenii după "Ultima Cruciadă" - the last is not the last - o constituie și o notă nostalgică prelevată ironic. Lucas și-
Indiana Jones - ultimul cruciat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8433_a_9758]
-
Paraschivescu trebuie s-o fi deprins chiar de la sursă, din proza lui James Joyce (el fiind și traducătorul Oamenilor din Dublin). Următorul mare capitol, Porțile Iadului, conține exclusiv memoriile carcerale ale lui Michael. Redactate cu o neverosimilă acuratețe, acestea funcționează testamentar. Din ele aflăm că tratamentul cumplit care le era aplicat deținuților (ca și faima de adevărat Guantanamo de secol al XIXlea a locului) îl determină pe irlandez să încerce o evadare. Contribuie firește, la acest plan suicidar, și altceva: cântecul
Mizerabilii și cormoranii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3897_a_5222]
-
paragraf sau două. Până atunci, rezum (pe urmele Martei Petreu) consecințele acestei dintâi prefețe. La finele aceluiași 2009, Françoise Mohr, cea care i-a stat alături lui Petru Dumitriu în ultima perioadă a vieții (și care a devenit și executorul testamentar al acestuia) îl invită pe Ion Vartic la Metz, curioasă să afle conținutul acestei prefețe. O întâlnire singulară, la care a participat și Marta Petreu, și al cărei rezultat fast a constat într-un dar extrem de prețios: „o dactilogramă voluminoasă
Alte chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2556_a_3881]
-
ca-ntr-un rafinat meci de ping-pong, sărind peste ani și generații. Cartea lui Livius Ciocârlie e, în parte un roman de familie, o întoarcere la origini și o declarație de devotament pentru umanitatea trecută din Burgtheater-ul provincial. E scrisoarea testamentară a tatălui autorului autentică, în aceeași măsură în care se presupune că sînt articolele din Străjoțul Mehadiei ori scurtele mesaje de cărți poștale? E scris fragmentul din jurnalul doamnei T. chiar de soția autorului? Tind să cred că nu mai
Arheologii literar-critice by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14193_a_15518]
-
decât la democrație ea a condus, prin utopii, la dictaturi. Nu știu dacă misterele, cum ar fi păcatul originar, reprezintă voința lui Dumnezeu. Sigur e că ele reprezintă adevăruri despre om. Telefon de la Gelu, din Germania. Intr-o scrisoare oarecum testamentară, Matei îi spune, între altele, părerea de rău că m-a cunoscut atât de târziu. Cât regret eu, ce să mai spun... A-l așeza pe artist într-o „pătrățâcă" înseamnă a-l vârî în patul lui Procust. - Nu știu ce să
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6295_a_7620]
-
forțat de cuvinte, aș spune că demersul său are un caracter bio-Biblio-grafic... Imaginea de pe coperta volumului - tabloul Un bătrîn și nepotul său al renascentistului italian Domenico Ghirlandaio - este pusă, discret, în „abisul” unora dintre imnurile componente, ca o posibilă sugestie testamentară: „autoportret în ghirlandaio cu/nepotul în care bunicul stingerea și-o distilă din/golul atom al chiverei aurite roz picurîndu-și/derma vulcanică în ascensiunea copilului și de-/colorîndu- se mișcat pînă la extincția vestită” (imnul 112). Sau, în altă parte
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
de multe ori senzația ciudată că artistul nu inventează, că imaginația sa refuză consemnele mobilizării și că totul se rezumă la o anumită ordine prestabilită. Artist al memoriei, al reactivării unor imense depozite de forme confirmate, Maitec pare un executor testamentar și un exponent al multor generații a căror existență nu a dobîndit niciodată funcții contemplative și simbolice. Sculptorul vine acum să răzbune toate infirmitățile unei istorii anonime, mutînd accentul de pe funcții pierdute, erodate sau numai limitate, pe frumusețea proporțiilor, pe
In memoriam, Ovidiu Maitec - Contradicțiile materiei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9803_a_11128]
-
Desfășurînd mitologia eșecului, confesiunea sîrbiană nu cunoaște nici o disciplină litotică, nici un scrupul introspectiv, nici un chestionar al propriilor himere, ispite, interese, opțiuni. La drept vorbind, nu este confesiune (în sensul modern, de neliniște interioară) ci declarație: patetică, ultimativă, acuzatoare. Mai mult, testamentară, prin urmare imposibil de relativizat. Invocînd proximitatea morții, ne aduce pe un teren unde nuanțele și interpretările sînt interzise, sub jurisdicția cuvîntului din urmă." (17) Și în ceea ce privește mesajul politic al operei sîrbiene, autoarea își păstrează o necruțătoare luciditate: "Antitotalitarismul lui
Despre I.D. Sîrbu, altfel by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17194_a_18519]
-
un anumit grad de generalizare și reflecție filozofică. După moartea mamei lor, tinerii canadieni, gemenii Jeanne Marwan (Mélissa Désormeaux- Poulin) și Simon Marwan (Maxim Gaudette), iau cunoștință prin intermediul notarului Jean Lebel (Rémy Girard), totodată prieten al familiei, de câteva clauze testamentare insolite. Pe lângă faptul că află tocmai în acest moment că au un frate, defuncta le încredințează două misiuni emblematice, căutarea tatălui lor și a fratelui lor. Dacă Simon găsește absurd tot acest travaliu care prelungește doliul într-o căutare dificilă
Ex Oriente Incendium by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5408_a_6733]
-
aplicată celei mai recente ediții, considerată definitivă. Această ultimă ediție e însoțită de un cuvânt înainte al lui Gioacchino Lanza Tomasi (văr de departe al lui Lampedusa, intelectual adoptat de acesta în ultimii ani ai vieții), care a găsit scrisori testamentare rătăcite (ascunse într-o carte, parcă simbolic în Călătoriile căpitanului Cook). Scrisorile conțineau inclusiv descrierea legăturilor între personajele reale și cele imaginare: „E de prisos să-ți spun că principele de Salina este principele de Lampedusa, străbunicul meu: fiecare lucru
O ediție adăugită și o nouă traducere a Ghepardului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5087_a_6412]
-
volum, în care e vorba de Kogălniceanu în anii 1889-1891. Activ în politică, respectat în Parlament, observator atent al prezentului intern și extern, Kogălniceanu are în câteva rânduri, în luările sale de cuvânt, uneori bruiate de zgomote și întrebări, conștiința testamentară a ideilor și atitudinilor sale. Dar, în orice caz, acest ultim Kogălniceanu nu e nici obosit, nici resemnat. E în continuare un luptător care nu renunță la convingerile sale și apelează la experiența sa de politician pentru a izbândi într-
Șantierul unei ediții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10947_a_12272]