KorAP: Find »[drukola/base=trânti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...108 109 110 ...170 >

4,226 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266

cu fusta fluturînd În vînt, avînd În minte vestea pe care urma să i-o dea lui Ronan și care avea să le schimbe viața. Or să aibă un copil. Un bebeluș. Un bebeluș... Polițistul Încetini În apropierea sitului și trînti o Înjurătură cînd văzu cum unul din puternicele proiectoare explodă Într-un adevărat foc de artificii. Oprindu-se brutal, sări din vehicul, desfăcu mașinal butonul care Închidea tocul holsterului și o luă Înspre menhirii al căror granit părea mai palid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Adunîndu-și puteri pe care le credea definitv pierdute, Își aruncă brațele Înainte ca s-o respingă, apoi se rostogoli pe-o parte, trăgînd În cădere perfuzia de care era legat și monitorul pe care-l luase drept un ecran radar. Trîntit pe jos pe dalele camerei de spital, Lucas se holbă la Marie, al cărei chip arăta o intensă stupefacție, și putu măsura Întreg ridicolul situației. - Un coșmar... Îngăimă el ridicîndu-se În șezut. Cu cine vorbeai? Întrebă el, bănuitor. - Cu medicul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
de după război, și a cărei fațadă era Împodobită cu o banderolă roșu cu alb În culorile ziarului Télégramme de Brest. - De acord. Era doar un obiect zburător neidentificat, replică ea, Încercînd să redevină serioasă. Și cu ce semăna? - Cu dumneata! trînti el, nu fără o anume ferocitate. Păr lung, ochi verzi... numai că avea gîtul tăiat! RÎsul Mariei Încetă brusc. Înțelegea acum mai bine de ce avusese el acea reacție de panică, văzînd-o aplecată asupra lui, cînd se trezise. - Ai crezut că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
vorbe de Încurajare, păstrînd o clipă tăcerea, apoi Îi declară brusc că Pérec nu avusese niciodată bani din familie. - Iar asigurarea pe viață a lui Hervé Le Bihan n-a existat niciodată. Nu se simți În stare să-i mai trîntească și faptul că Jeanne mințise În legătură cu loteria. Dar Își atinsese scopul, Marie mușcase din momeală. Se Întoarse spre el. - Cei din familia Pérec nu mai pot din păcate să vorbească, dar va trebui ca Yvonne să dea explicații. - Bine, șefa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
golf o liniști. Lungi și mai mult pasul, desprinse rapid capătul frînghiei, Îl aruncă În barcă și sări la bord. Se năpusti spre motorul de cincizeci de cai-putere, trase ca o nebună de cablu pentru a-l porni, gata să trîntească o Înjurătură cînd eșuă la prima Încercare și Începu să urle cînd văzu o siluetă Înălțîndu-se pe mal În fața ei. - Chiar credeai că ai să scapi astfel, Gwen? Farurile anticeață cu care jandarmeria Își echipase mașina 4x4 luminau drumul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
baterie de nimica toată ți-a stricat planurile, iar eu am căzut În plasă! Se Întoarse spre Marie care veni după el, speriată. - Dă-mi cheile de la cătușe. I le Întinse. - Ce vrei să faci? O eliberă pe Gwen, o trînti fără menajamente, punînd-o să stea cu fața spre capotă, cu gambele ușor Îndepărtate, și o percheziționă rapid din creștet pînă-n tălpi. - Da’ce te-a apucat? exclamă Marie. Dă-i drumul! - Caut telefonul ei mobil. - Mi-a fost furat ieri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
să Înhați jumătate din moștenirea mea, Îți spun că visezi! Tresări recunoscînd brusc bicicleta lăsată de Juliette. - Fata mea n-are ce să caute la tine acasă! zbieră el. Gwen Își oferi răgazul de a savura efectul Înainte de a-i trînti că prețioasa lui Juliette, la urma urmei verișoară primară cu Ronan, rămăsese totodată Însărcinată de pe urma lui. - Castelul e destul de mare ca să ne primească pe toți. Mereu am visat să am o familie numeroasă, mai ales la Crăciun! adăugă ea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
telefonul lui Fersen care, foarte amărît, se văzu nevoit să-l elibereze pe PM. - Relațiile dumitale nu te vor proteja mereu, iar dacă ești cumva ultimul dintre jefuitori, sîngele Kersaint riscă să curgă foarte curînd pe un menhir, i-o trînti Lucas. Armelle Își luă bărbatul de-o aripă și, după ce le confirmă celor doi polițiști că PM se afla Într-adevăr cu ea, așa cum afirmase, Îl trase după sine cu energie, dar fără mare dragoste, pe lunganul bleg și ciufulit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
se manifestau În peioada aceea zilnic; Își spuse că Întregul Lands’en parcă nimerise În lumea aceea paralelă de care vorbeau cei bătrîni, o lume În care domneau straniul și maleficul, ca de cealaltă parte a oglinzii. O ușă se trînti, o alta se deschise, o panică bruscă umplu coridorul, readucînd-o la realitate. Apăru o targă, Împinsă iute de oameni În bluze albe. CÎnd trecu pe dinaintea lor, o recunoscură pe Yvonne, neînsuflețită, cu o mască de oxigen pe față. Marie se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Nu-i pot refuza o a doua șansă. Lucas coborî din vehicul și o scrută din ochi. - Ai ajuns deja la a treia sau chiar la a patra... Reține că atunci cînd iubești, nu stai să numeri, adăugă el, feroce, trîntind portiera. Drept răspuns, trînti și ea portiera din partea ei și plecă țăcănind din tocuri pe pietrele curții. De la postul de pază, jandarmii care supravegheau ușa de la intrare Îl văzură pe Fersen ajungînd-o din urmă pe tînăra polițistă și apucînd-o de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
o a doua șansă. Lucas coborî din vehicul și o scrută din ochi. - Ai ajuns deja la a treia sau chiar la a patra... Reține că atunci cînd iubești, nu stai să numeri, adăugă el, feroce, trîntind portiera. Drept răspuns, trînti și ea portiera din partea ei și plecă țăcănind din tocuri pe pietrele curții. De la postul de pază, jandarmii care supravegheau ușa de la intrare Îl văzură pe Fersen ajungînd-o din urmă pe tînăra polițistă și apucînd-o de braț. - Nu Înțeleg cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
era limpede că Îi observase. Marie sări pe puntea goeletei și se aplecă spre cabina luminată. - Christian? Intrigată că nu obține nici un răspuns, coborî. Remarcă o dezordine neobișnuită, o cutie de conserve Începută, cutii de bere goale. Ușa cabinei se trînti violent. Se Întoarse și-l văzu pe Christian care intrase și Închisese ușa În urma lui. Marie Înțelese imediat după privirea și după mersul lui că băuse din plin, se hotărî să nu-i facă nici un reproș și se apropie cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
un apucat: totul era fals, tipul nu putea fi decît un mincinos, un nebun! El nu ucisese pe nimeni, avea alibiuri... - Soția dumitale a revenit asupra mărturiei, a spus că nu te aflai la castel În nopțile acelea, i-o trînti calm Lucas. Argumentul Îl făcu pe PM să sară În sus. - Armelle?... Nu, nu ea, nu!... Ridică atunci o privire halucinată spre fratele lui. - Era În cîrdășie cu tine? SÎnteți cu toții Înțeleși Împotriva mea? Armelle, tata și cu tine, așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
avea să capete Întîlnirea aceea, dar, orice s-ar Întîmpla, ea trebuia să aibă loc. Merse pînă la far. Ușa era deschisă. Șovăi, simți lipită de trup forma liniștitoare a armei strecurate În holster sub haină, și intră. Ușa se trînti singură În urma ei, Marie tresări. Glasul lui Ryan coborî atunci spre ea, răsunînd În imensa scară. - Te așteptam. În mod straniu, senzația de teamă dispăruse. Urcă treptele gîndindu-se că destinul ei, pe care-l crezuse mereu banal și pașnic, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377

se tragă Înapoi, tremurând de frică; știe cam ce va urma. „Lăsați-mă...”, spune el cu o voce slabă. Pelé se apropie și el. E scund, vânjos, foarte puternic. Îl pălmuiește violent pe Bruno care Începe să plângă. Apoi Îl trântesc la pământ, Îl prind de picioare și Îl târăsc pe jos. Ajunși lângă closete, Îi smulg pantalonul de pijama. Sexul lui Bruno e mic, e Încă sexul unui copil, golaș. Cei doi Îl țin de păr, Îl forțează să deschidă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
că trebuie să se hotărască odată, când o zări pe catolică discutând cu un brunet Îndesat, vioi, cu părul negru și creț, cu ochi veseli. Îi făcu un vag semn de recunoaștere - pe care ea nu-l remarcă - și se trânti alături. Un tip În trecere Îi strigă brunetului: „Salut, Karim!” Cel astfel numit agită mâna În chip de răspuns, fără să-și Întrerupă discursul. Catolica Îl asculta În tăcere, lungită pe spate. Între coapsele delicate, avea o tufă drăguță, proeminentă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

Samantha ! Foarte bine. — Ăă... mulțumesc. Îi arunc o privire lui Ketterman, doar ca să văd dacă, printr-o întâmplare absolut ieșită din comun, e cumva impresionat. Însă el are același aer impacient. — Și vreau să te ocupi și de asta. Îmi trântește un dosar pe birou. În patruzeci și opt de ore vreau o evaluare a riscurilor contractuale. O, Dumnezeule. În clipa în care mă uit la dosarul gros îmi stă inima. O să-mi ia ore întregi. Ketterman îmi dă mereu sarcini

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
în taxi. Și, dacă vrei să vii, spune-mi. Inventează o urgență de familie... ceva. Dă-le numărul meu. Te acopăr eu. Indiferent ce poveste inventezi. — Du-te, spun râzând și-o împing ușor. Du-te-n India. Ușa se trântește, și îi văd capul ițindu-i-se pe geam. Sam... baftă mâine. Mă ia de mână și privirile ni se întâlnesc, brusc serioase. Dacă asta e ceea ce-ți dorești, atunci sper ca dorința să ți se împlinească. — E lucrul pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
mult decât pe fata de dinainte ? Trish zici că mai are puțin și-l omoară, chiar acolo, în fața mea. — Îmi cer scuze, Samantha ! Înainte să deschid gura să zic ceva, l-a tras pe Eddie afară din cameră și a trântit ușa, dincolo de care a izbucnit o ceartă furioasă, în surdină. Mă uit în jur, încercând să-mi vin în fire. Oamenii ăștia sunt convinși că eu vreau să le fiu menajeră. Menajeră, auzi ! E absolut ridicol. Trebuie să le bag

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Încuviințez scurt, de parcă tigaia mi-a confirmat bănuielile, după care o atârn iar pe stativ. Simt că ard din ce în ce mai tare. Habar n-am cum să încep. Să sparg ouăle ? Să le fierb ? Să le arunc de perete ? — Uite ouăle. Eddie trântește un cofraj uriaș pe masă și-i ridică capacul. — Sper că ți-ajung ! Mă uit la rândurile de ouă maronii, ușor amețită. Ce naiba caut aici ? Nu pot să gătesc ouă Benedict nici pentru papa. Nu pot să le fac acestor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
pâine care aduc cel mai tare cu niște felii. Iau cuțitul de pâine și încep să curăț coaja până când se subțiază de tot, dar arată cât de cât prezentabil. Alături am un castronel din care iau niște unt și-l trântesc pe pâine. În clipa în care încep să-l întind pe prima felie, pâinea se rupe în două. Fuck. O să le lipesc eu cumva. N-o să observe nimeni. Deschid ușa de la bufet și încep să caut furibundă printre borcane cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
durerea de cap ? — Sunt... bine. Vocea îmi tremură ușor. Mersi. — Arăți îngrozitor ! Dumnezeule ! Mai ia niște pastile ! — Ei... — Haide ! Am să iau și eu, de ce nu ? adaugă veselă. Hai, stai jos, acum am să-ți fac eu ție un ceai. Trântește sacoșele jos și aprinde ceainicul, după care începe să scotocească după analgezicele verzi. — Au fost bune, nu ? — Îhm, parcă totuși aș vrea doar o aspirină, spun repede. Dacă nu vă supărați. — Ești sigură ? Îmi pune niște apă de la robinet și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
reținută. După uluitoarea ta performanță de la prânz... m-am dus la cumpărături. Și am o mare surpriză pentru tine ! Care o să te bucure ! — O surpriză ? Ridic privirea nedumerită, în timp ce Trish începe să despacheteze. — Foie gras... mazăre fină... spate de miel.. Trântește o halcă de carne pe masă și mă privește nerăbdătoare. Când îmi zărește expresia uimită, plescăie din limbă cu subînțeles. Sunt ingredientele ! Pentru meniul tău special, de dineu ! Masa va fi la ora opt, e OK ? NOUĂ O să fie bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ce-mi ard ochii. Telefonul începe să vibreze furios pe masă, însă îl ignor. N-am de gând să răspund. N-am de gând să mai vorbesc cu nimeni. O să beau ceva. După care o să gătesc nenorocita aia de cină. Trântesc niște vin alb în pahar și beau câteva guri zdravene. După care iau în primire grămada de ingrediente care mă așteaptă pe masă. Pot să gătesc. Pot să gătesc chestia asta. Chiar dacă viața mea e un dezastru, pot să fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ea. Câteva boabe sar pe jos, dar nu-mi pasă. Înșfac o sticlă de ulei de pe bufet și torn din ea în tavă. Mă simt deja ca o bucătăreasă. Bag tava în cuptor și dau focul la maxim. După care trântesc mielul într-un vas cu formă ovală și-l bag și pe el la cuptor. Până acum, toate bune și frumoase. Acum tot ce trebuie să fac este să răsfoiesc prin toate cărțile de bucate ale lui Trish și să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]