2,832 matches
-
toți cei care au comis păcate profitînd de credulitatea omului: seducătorii, simoniacii, ghicitorii, delapidatorii, ipocriții, hoții, sfătuitorii întru păcat, intriganții, falsificatorii. Al nouălea cerc cuprinde trădătorii, de la cei ai rudelor la trădătorii patriei, ai oaspeților, ai binefăcătorilor. În centru tronînd trădătorul suprem - Lucifer, care mestecă în cele trei guri ale sale pe alți vestiți trădători: Iuda, vînzătorul lui Iisus, Brutus și Cassius ucigașii lui Iulius Cezar. Tartorul cu cele trei fețe ale sale, o caricatură a Treimii, se arată în trei
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ipocriții, hoții, sfătuitorii întru păcat, intriganții, falsificatorii. Al nouălea cerc cuprinde trădătorii, de la cei ai rudelor la trădătorii patriei, ai oaspeților, ai binefăcătorilor. În centru tronînd trădătorul suprem - Lucifer, care mestecă în cele trei guri ale sale pe alți vestiți trădători: Iuda, vînzătorul lui Iisus, Brutus și Cassius ucigașii lui Iulius Cezar. Tartorul cu cele trei fețe ale sale, o caricatură a Treimii, se arată în trei diferite culori, o față roșie, simbol al urii, o față galbenă a nevolniciei și
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
convingeri, ci pretexte de a parveni, acest popor, cel mai numeros și cel mai inteligent în Orient, este condamnat la o sigură pieire, precum este condamnat la mizerie. Dar se vor mai inventa încă zece, douăzeci de ani decorații pentru trădători și pornografi, dar se vor mai improviza demnități publice pentru nulități și pentru naturi catilinare, dar se vor mai vinde țărani în piață pentru a hrăni pe acești oameni, în sine vorbind, istoria românilor se încheie în secolul acesta poate
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
profesioniste de reformare a statului, dar un NU hotărât celor care, asemeni lui Ceaușescu, vor ca fluturarea lor tembelă de mână să fie imediat pusă în practică, fără crâcnire și fără ca noi să avem ceva de spus. Ăștia sunt adevărații trădători de neam! Post-scriptum. Doar o mențiune în cazul domnului Lambrino, acest Bercea Mondialu al Casei Regale, de grija căruia nu poate dormi președintele republicii. Domnul Lambrino este copilul fiului nelegitim al regelui Carol al II-lea și, în chestiunea drepturilor
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
armată sau servicii de informații, era o structură omogenă. Construită din aluviuni sociale și de carieră, cuprinzând oameni ai timpului lor, dornici de afirmare, dar și canalii lipsite de scrupule, aglutinând oameni inteligenți, prostovani sau țoape cu ofițeri acoperiți sau trădători de țară, nomenclatura reprezenta o lume a ei, indiferentă, paralelă față de aceea a oamenilor obișnuiți, fie ei membri de partid sau nu (desigur că persecutații regimului formau o categorie aparte, în afara acestor categorii generice). O analiză serioasă a acestei lumi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cînd "comunitatea specializată" este publicul căruia îi sînt prezentate informațiile; totuși, recent s-a afirmat că "aproape jumătate din lucrările științifice din Statele Unite ar putea fi contaminate de manipularea datelor" (O'Neill 1991). În suplimentul cărții Betroyers of the Truth (Trădători ai adevărului), Broad și Wade (1982:225-232) enumeră treizeci și patru de cazuri de "fraudă descoperită sau suspectată" în științele naturale și în medicină. Primul caz datează din secolul al doilea înainte de Christos, iar ultimele s-au întîmplat în 1981. Autorii spun
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
restituie puritatea și candoarea genuină. Erosul stă întotdeauna sub semnul clipei de grație și al sărbătorescului, tensiunea lirică provenind nu din incompatibilități și dileme, ci din plenitudinea sentimentului, din împărtășirea-părtășie. Fără să așeze în cumpănă acest lirism al celebrărilor, timpul „trădător”, toamna (agent melancolizant) și „ora plecării” din satul natal adaugă un spor de gravitate și de fior elegiac. În pofida unor clișee la modă în poezia tributară patriotismului de paradă („plai mioritic”, „sfântă Țară”), tema întoarcerii la matcă e în esență
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288410_a_289739]
-
latrinist duhnitoare. În capitolul X, 61, Iordanes ne povestește despre vizita nepoftită a persanului Cirus (557-530 î.e.n.) - citîndu-l tot pe Pompeius Trogus - pe capul reginei geților Tomi-ris care nu l-a primit nici cu flori nici cu pupături așa cum fac trădătorii de astăzi cînd își primesc stăpînii. Ea a pus mîna pe sabie și pe mulți persani și alte seminții i-a dat hrană pămîntului strămoșesc după mai multe lupte nimicitoare. Geții le-au luat năvălitorilor perși toată prada pe care
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
că geții au scăpat pe greci de invazia galilor la 280 î.e.n. iar el a văzut la Pergam un text unde se povesteau aceste fapte, adică chiar ce spune tăblița lui boero Biseto l, ținută la popreală de canalii și trădători. Dar informațiile de pe această tăbliță sînt confirmate chiar de descoperirile arheologice făcute în țara noastră dar analizate numai după dogma latrinității din care sigur iese numai duhoare. Tezaurul de la Agighiol, județul Tulcea descoperit în anul 1931 într-un mormînt de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
la Killybegs (Grasset). Fost mare reporter pentru "Libération", condei prețuit și la necruțătorul "Canard enchaîné", Chalandon mai deține cîteva premii literare importante, între care Premiul Médicis, obținut în 2006 pentru romanul Une promesse / O promisiune. În 2008, publica Mon traître/ Trădătorul meu, un splendid text autobiografic, în care apărea deja problema Irlandei și a luptătorilor IRA, reluată, din altă perspectivă, în acest ultim roman. Atunci, autorul o autoritate în chestiunea irlandeză încerca să înțeleagă, răvășit de durere și stupoare, cum reușise
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
joc dublu timp de 25 de ani, fiind și agent al serviciilor secrete britanice, fără să trezească nici urmă de bănuială. Romanul Întoarcerea la Killybegs este o rescriere a celui dintîi dar, de această dată, din punctul de vedere al trădătorului. Ipostază infinit mai complexă și mai dificilă, pentru că, dincolo de empatia autorului pentru eroul-personaj care îl bîntuie, îndoielile se strecoară tot mai insidios în mintea cititorului. Într-o țară sfîșiată, precum Irlanda, care e locul unui combatant zdrobit de Istorie, obosit
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
unui catolic irlandez mîndru de originile sale și prins în contradicțiile unui război absurd. Melancolia degajată de contemplarea unei irosiri ale cărei resorturi ne scapă se îmbină cu frumusețea aspră a imnului Republicii Irlanda, Amhrán na bhFiann (Cîntecul soldatului)... Dacă Trădătorul meu punea accentul pe suferința și furia resimțite de Antoine francezul, Întoarcerea la Killybegs e focalizată pe Tyrone irlandezul, care-și povestește copilăria mizeră, loviturile tatălui, bombele nemțești, gloanțele englezești, umilirile, privațiunile, teroarea, violența extremă... apoi, trădarea. Capcana fără scăpare
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
nimic, alături de o soție și un fiu care nu au habar de nimic. Își povestește cerul gri și ploaia nesfîrșită, țara rănită și subit ostilă, dar, mai presus de orice, își înmoaie degetul în propria trădare, în spaima sa de trădător, în singurătatea și deruta sa. Iar Antoine îl însoțește în această călătorie la capătul nopții. În romanul precedent, cititorul era îndemnat să împărtășească durerea celui trădat. Acum, i se cere ceva mult mai grav, să împărtășească chinurile trădătorului. Nu să
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sa de trădător, în singurătatea și deruta sa. Iar Antoine îl însoțește în această călătorie la capătul nopții. În romanul precedent, cititorul era îndemnat să împărtășească durerea celui trădat. Acum, i se cere ceva mult mai grav, să împărtășească chinurile trădătorului. Nu să-i răscumpere vina. Nici s-o uite. Doar s-o asculte. Chalandon ne strecoară tainic un mesaj deloc reconfortant: în intimitatea aceasta pe care o resimțim, poate fără voia noastră, cu disperarea unui om care și-a mutilat
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
celor doi gazetari depășește adversitatea politică dintre publicațiile la care colaborează, dobândind semnificația unei dispute între atitudini și concepții politice distincte, între modalități particulare de înțelegere a scrisului jurnalistic: "Românul în revista sa de alaltăieri dovedește lămurit că suntem niște trădători, niște oameni fără nici un simțimânt de patriotism, și că nu ne sfiim a lucra fățiș și în toate zilele în interesul Rusiei, și cu toate acestea nu ne acuză de trădare, numai și numai din cauza patriotismului orb, căci este bun
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în interesul Rusiei, și cu toate acestea nu ne acuză de trădare, numai și numai din cauza patriotismului orb, căci este bun Românul ăla, bun patriot, atât de patriot, încât nu-i poate trece nici prin gând măcar că ar putea exista trădători între români. Simțăminte atât de nobile, întotdeauna frumoase, chiar atunci când nu le poți înțelege"346. Regăsim în publicistica eminesciană expresii de o rară violență, crudități ale limbajului care au generat critici virulente la adresa jurnalistului. Invectivele la adresa oamenilor politici, caricaturizarea adversarilor
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
apucăturile sofistice e înjurătura. Când argumentele adversarului sunt prea tari încât nu poți întâmpina nimic la ele, lași obiectul în discuție cu totul de o parte și, atribuindu-i adversarului intențiuni și vederi cu totul străine obiectului, îl numești când trădător, când calomniator, cu un cuvânt tot ce-ți vine la îndemână (...). Dreptul de-a înjura nu poate rezulta decât din dovada că adversarul e un mișel în ceea ce privește caracterul lui. Căci erorile sale de cugetare, lipsa sa de judecată, defectele minții
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
din cauza unei loialități oarbe. Poate tocmai ei au fost cei care l-au angajat sau poate că Îi „leagă” ceva. Nepăsător, un asemenea manager refuză să aibă de-a face cu mediocrul de teamă că ar putea fi considerat un trădător. Totuși, o astfel de loialitate este acordată cui nu trebuie, deoarece a fost deja compromisă de un efort insignifiant din partea muncitorului slab. Factorul „cultură”. Faptul de a tolera mediocritatea este deseori rezultatul unei culturi organizaționale care nu vrea mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
crescut la loc. Or, așa ceva nu s-a întâmplat. Aceleași ,,sugestibilități psihologice" ar fi prezente și în actul dăruirii pâinii și vinului lui Iuda. ,,Pâinea - muiată în vinul pe care i-l oferă Iisus lui Iuda simbolizează trupul însângerat, opera trădătorului. Din moment ce vinul nu este numai simbolul sângelui, ci în același timp și al sufletului, ofranda care îi desemnează pe trădător și opera acestuia exprimă și faptul că Iisus îi dăruiește sufletul său, îi oferă iertarea"45. Simbolismul vinului ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
și vinului lui Iuda. ,,Pâinea - muiată în vinul pe care i-l oferă Iisus lui Iuda simbolizează trupul însângerat, opera trădătorului. Din moment ce vinul nu este numai simbolul sângelui, ci în același timp și al sufletului, ofranda care îi desemnează pe trădător și opera acestuia exprimă și faptul că Iisus îi dăruiește sufletul său, îi oferă iertarea"45. Simbolismul vinului ar fi (și) unul de natură psihologică. Semnifică iertarea trădătorului, act de maximă dificultate pe care cel înviat din morți îl duce
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
ci în același timp și al sufletului, ofranda care îi desemnează pe trădător și opera acestuia exprimă și faptul că Iisus îi dăruiește sufletul său, îi oferă iertarea"45. Simbolismul vinului ar fi (și) unul de natură psihologică. Semnifică iertarea trădătorului, act de maximă dificultate pe care cel înviat din morți îl duce exemplar până la capăt. El dovedește astfel spirit de sacrificiu, putere de a ierta, o profundă înțelegere a condiției umane și a limitelor acesteia. Datele acestea de ordin psihologic
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
cu sânge și cu soare am să scriu Lozinca de aramă a luptei de partid: Cine nu e cu noi, e Împotriva noastră! Și de crăpați de ciuda: n-am să mă sinucid! Știu mai pândesc prin țară tâlhari și trădătorii Și pregătesc În taină pumnalul pe la spate. Dar noi am Învățat din zilele cu nori Cum să strivim veninul năpârcilor turbate. (Ă). N-am terminat! Mi-e inima tot trează. Tovarășilor noștri mai am să le vorbesc Din tot ce-
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
servitute de dinainte și Între conștiința de clasă pe care partidul i-o trezește. Istoria crimei În Dușmănie, a lui Petru Dumitriu adâncea o astfel de situație, prezentând un sat bântuit de teroarea chiaburului Înfrățit cu Vasile - membru de partid, trădător, omul care lua «vamă pe baltă». Dar, există, pe lângă astfel de nuvele, În care ca și În exemplele amintite la Început nu pricepi de ce mai era nevoie de nuvelă când faptele se puteau expune limpede pe două rânduri, iar concluzia
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
11, p.20). O puternică satiră antiimperialistă realizează Ioanichie Olteanu, operând cu elemente ale poeziei populare, În poemul său Roata morii: Se-nvârtește roata morii pe sub viscole și ploi, prin Înfrângeri și victorii - Dar nu merge cum vreți voi, vânzătorii, trădătorii, către foame și război: se-nvârtește roata morii, da-nainte, - nu-napoi! (Ă) Se-nvârtește roata morii chiar așa precum ziceți, dar pe voi, provocatorii, vă zdrobește sub lopeți». (Ioanichie Olteanu, Roata morii, În Almanahul literar, Cluj, an.1, 1949
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a fost atitudinea Mariei Banuș 18: „În seara zilei de 31 iulie a.c. postul de radio Londra a consacrat o parte a emisiunii sale În limba română modestei mele persoane. Lucrul poate părea de neînțeles la prima vedere. Oare Londra trădătorilor de țară, a legionarilor mânjiți de sânge și a renegaților, a căror obișnuită Îndeletnicire este ațâțarea cea de toate zilele la un măcel mondial, să fi fost cuprinsă subit de dragoste pentru poezie, să se fi Înfierbântat așa, deodată, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]