3,826 matches
-
o stare privilegiată, unică. Intrarea în subsolul dicționarelor online în engleză ne dă prin trimiterea la sinonime, mult mai mult, ești copleșit de dificultatea alegerii 78. Fiecare dintre ele proiectează o nuanță (uneori chiar o accepție distinctă) asupra semnificației stării trăite (reconstituite scriptic) de redactorul notei însem(i)nate de LP. Narcisismul presupus al personajului interferează cu cel al cititorului, care-și arogă (prin alegere) rolul de instaurator de sens. Dar lucrurile se complică dacă ne aducem aminte că am pornit
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
de tranzit, la capătul căruia acea comunitate picarescă, variabilă și multietnică, ar fi urmat să-și găsească propria Ithacă, în cazul naratorului orașul natal Torino. Nicicând ca în cazul acestui tip de experiențe excepționale, între macabru, funest și animalitate, faptul trăit nu se legitimează mai convingător într-o estetică a autenticității premeditat brute, începând cu limbajul, galeria de portrete (de la tragic la caricatural), tablouri horror (amintind de descrierile lui Malaparte) și terminând cu miile de detalii geograficc, istorice, de peisaj, etnografice
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
sine contează, cât citirea și interpretarea ei. E vorba aici nu de căderea în memorie și rămânerea acolo, cât mai ales de regândirea trecutului prin prisma realităților prezentului, recitirea lui prin experiențe și circumstanțe noi, prin uimirile și ororile vieții trăite". Dar să revenim la Hanna, în postura ei de supraveghetoare SS. Spre a-și alina setea de literatură, alegea din rândul internatelor pe cele mai fragile și le punea să-i citească, scutindu-le de muncă un timp, măcar în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
pur intelectual. Treptat și în doze elaborate de simțul epic ingenios al lui Trapiello, se desprind de pluton personaje precum Poe, Maigret, Marlowe și Spade (nu altul decât fostul romancier Paco Cortés), evoluând în sensul adevăratei lor identități și istorii trăite. Ca o minge ridicată la fileu, intră în scenă acum comisarul-șef al unei secții madrilene de poliție franchistă, Don Luis, nu altul decât socrul lui Paco, truculentul și alcoolicul personaj ce va ocupa un rol important în economia romanului
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
stenografiat. Flagelant al detaliilor, inclusiv prin reiterarea acestora, Marías este un artizan al scenariilor infinite, un gest sau o aserțiune o dată descrise, vor deveni ulterior o cascadă de redimensionări analitice. Victor Francés nu pregetă să refacă din interiorul unor scene trăite, dar și din surse indirecte (supoziții, colaje sonore și vizuale) viața profundă a Martei (ratată prin moarte), avându-se mereu prezent pe sine și propria narațiune, substitut târziu al contratimpului comunicării în care sunt prinse cam toate personajele. Asimilând drama
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
nu pregetă să teoretizeze eșecul soldaților, ca exeget și generalist al Războiului, oferind argumente și măsuri pe cât de năstrușnice pe-atât de grețos patriotarde. Deschizând ample paranteze în acel climat infernal, Alexandru riscă să-și reprezinte, oh, les beaux jours, trăite odinioară sub efectul unei proustiene dulceți de cireșe amare, marca Eliza, geniul locului adolescenței sale din Colonie, vremelnic guvernată de tatăl său. Îndrăgostit ce oscilează între matura Eliza și feciorelnica Aurela, clandestin și pe fugă, Alexandru deapănă imagini inefabile dintr-
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
istorică) și spune: iar acum, crede! Dar nu: crede această relatare cu acel fel de credință ce ține de o relatare istorică, ci mai curând: crede, orice s-ar întâmpla! Iar aceasta o poți face numai ca rezultat al vieții trăite.“ (1937) „Mi se pare că o credință religioasă nu poate fi decât ceva de felul angajării pasionate față de un sistem de referință. Așadar, deși este credință, ea reprezintă de fapt un mod de a trăi și un mod de a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
viața - pot să impună această noțiune.“ (1948)49 Wittgenstein vedea așadar în convingerile fundamentale după care se conduc oameni capabili de reflecție nu un produs al discuției raționale, al unui examen critic al temeiurilor, al cântăririi argumentelor, ci expresia „vieții trăite“, în primul rând a experienței suferinței. Omul este religios în măsura în care aderă în mod pasionat la un anumit fel de a trăi și de a judeca viața, care este modelat de experiențele sale. La un nivel mai adânc decât cel al
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
topită" pentru a întârzia dansul fatal al Viperei cârne, în sfârșit, Cel Dintâi, "așezat anume la porți", care "se-ntrupează,/ plutește-n văzduh, se despoaie de sine/ de-a lungul luminii" sub ochii poetului, pe deplin convins de finalitatea epifaniei trăite "sub soarele rece,/ până la brâu între valuri sclipitoare,/ în mijlocul întinderilor cu o mie de fețe". Raportând aceste figuri la imaginarul nictomorf, trebuie observat că prin ele se confirmă ceea ce Jean Chevalier numește dublul aspect al nopții, "de întuneric în care
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poezie, acordat de Filiala Iași a Uniunii Scriitorilor Români (2010). Carmelia Leonte este cu siguranță una dintre cele mai valoroase voci prin care se exprimă Iașul poetic actual. Vibrația profundă a lamento-ului liric declanșat, de regulă, de obsesia thanatică trăită spectacular; expresivitatea rară a spiralelor unei interiorități camuflate, abil, într-o serie de alteri de proveniență mitologică; modalitatea de a corporaliza într-o dicțiune deja recognoscibilă, dar niciodată manieristă inefabilul trăirii poetice sau religioase, iată doar câteva dintre atuurile care
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
poemelor, neintitulate, din Scrisori pe frunze, sau Ritmul pietrelor zvârlite, Lumea formelor, Sonata ce-alungă norii din Altarul de pelin). O feminitate ce speră să convertească întreg universul, prin credința într-o iubire solară, totală, care să dea sens întregului trăit, dar și vag perceputului sau revelației. Vocea lirică feminină își creionează autoportrete ambivalente, în care principiul oximoronic pare a ordona virtuți și păcate, valori și vicii (undeva amintește, direct, "biografia cu păcat și înalt"). În esență însă, individualitatea poetică ce
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
femeile reprezintă, alături de poezie, singurele "corpuri de iluminat viața mea hibridă", după cum notează autorul într-unul dintre puținele sale poeme-spovedanie, Mansarda. Femeia pentru el se confundă cu poezia, devenind o singură patimă, o singură Himeră, care-i dă bărbatului măsură trăitului: "ce aș fi ajuns/ fără clipa vieții tale?/ (...)/ străino, coapsa/ neprihănită a sfintei Maria,/ în care lume-ai dispărut?/ În loc de copil mi-ai născut poezia". Sau, și mai clar, feminitatea aptă să dea viață devine însăși Viața: "dacă există un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
proaspătul poet este un tânăr și activ septuagenar. Ceea ce explică și nota dominantă a cărții, pe care o dă un amestec ingenios de sagacitate și vioiciune, de erudiție și spontaneitate, de pesimism îngândurat și optimism tonic încă susținut, în ciuda tuturor trăitelor și (încă doar) gânditelor de scriitorul/ omul Doru Scărlătescu... Astfel, interfața poemelor din carte este asigurată de un discurs în întregime axat pe teme morale, subsecvente sacrului: raportul uman-divin sau creație-Creator, dialectica relației spinoase carnal-spiritual sau bărbat-femeie, erosul și logosul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ea însăși, foarte dificilă), ci și o meditație asupra felului în care autorul vizat vede și gândește lumea. Pretextul parodiilor semnate de Dumitru Spătaru este, natural, fie livresc, fie biografic: Promisa călătorie "spre fericitul nicăieri" a lui Daniel Corbu, frustrările trăite În trenul de Bârlad de Vasilian Doboș (vegheat îndeaproape de "Ulmu și Boroda/ ce beau whisky îndoit cu soda"), o meditație despre Ultimul ban a lui Ioan Hurjui, o erotică ceremonioasă marca Cezar Ivănescu, având drept țintă, în parodia rezultată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un sistem confuză și fluctuanta. 95 Opinia curentă în care se întrunesc judecățile esteților și moraliștilor este următoarea: "Rien n'est sérieux dans cette ville, disent-ils. Leș femmes y șont légères. Leș hommes le șont peut-être encore davantage. On y trăite leș plus graves affaires de la même façon que l'on s'y amușe" [Hoffet, p.68]. În opinia curentă, parizienii sunt pentru englezi, nemți sau americani oameni ușuratici, de moravuri libere și puțin serioși. O mulțime de lucruri decurg din
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Carlo Bo intitulat, sugestiv, Literatura că viața. Poezia actuala, sublinia Bigongiari în prefață la Elaborarea poeziei leopardiene nu mai este un instrument, ci un mod de a fi, așa cum pentru Leopardi ea nu era numai un lucru făurit, ci unul trăit. Existențializarea literaturii mergea mâna în mână cu efortul extrem de a cizela formă. Nouă manieră de a scrie, cu hipersemantismul sau, care, în viziunea ermeticilor, se află din multe puncte de vedere în conflict cu metodele literare tradiționale, semăna cu opera
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
fie sufocata și să se stingă din pricina închiderii în spatele unei singurătăți semețe și în adâncă tăcere a celui care se teme să nu naufragieze.207 Totuși, îndârjindu-se parcă împotriva greutăților, dorința de a transpune în ritm și vers experiențele trăite a rămas intactă. În acei ani de maturizare și acumulări, care ar putea fi asemuiți cu cei leopardieni de tăcere a poeziei, Quasimodo a citit și a recitit Biblia și Dante Alighieri, Homer, Vergiliu, Petrarca, Tasso, Pascal, Platon, Aristotel, Spinoza
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
ochii cu linii drepte și curbe de spirale / uneau aceleași / stele ce vedeam, copil fiind, / întins pe pietrele de lângă Platani (Revenirile). Alunecarea spre trecut urmează un traseu mental geometric ale cărui curbe redeschid o lume apusa impregnata de miresme, imagini trăite, sunete, ritmuri, lecturi: mireasma de fructe uscate pe rogojini; mama, într-un colț în penumbra, povestea fiului risipitor / care mereu mă urmărea-n tăceri / precum un ritm deschis la fiecare pas (idem).279 Trimițând repetat la complexe arhitectonice din vremuri
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în ciuda preferinței criticii mai degrabă pentru epicul poesc scurt!) ale literaturii de peste Ocean. Pym, romanul exotic și prin excelență simbolic al lui E.A. Poe, este o parabolă despre relația complicată existentă între realitate și ficțiune sau, altfel spus, între istoria trăită și istoria textuală. Cîteva dintre temele majore ale narațiunii conțin axiomatic acest principiu fundamental: limitarea fatală a posibilităților de cuprindere, în timp și spațiu, a oricărei perspective umane date, ficționalizarea faptului istoric real prin reprezentarea lui textuală și divergența fenomenologică
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în fapt, mult mai subtilă, trimițînd nemijlocit la posibilitatea ca orice reprezentare umană (inclusiv cea textuală) să conțină germenii ficționalizării experienței ca atare. Teama principală a personajului este să nu-și dezamăgească cititorii care, parcurgînd varianta textuală a aventurilor sale trăite, l-ar putea considera mincinos. Totodată, el sesizează faptul că drumul de la istoria faptelor la istoria textului se suprapune cu drumul de la realitate la aparență ori de la ființare la "umbra" ființării. Notabilă devine replica "domnului Poe" pe această temă. Persuasiv
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
el îl îndeamnă pe erou să treacă peste șovăieli, considerînd că stîngăcia stilului ar fi un argument al autenticității faptelor prezentate și nu un dezavantaj estetic. Mai mult, editorul-autor stabilește o relație de invers proporționalitate între istoria textuală și istoria trăită. Cu cît textul este mai nestilizat, cu atît faptele vor avea mai acut marca veridicității. Cu alte cuvinte, dacă aparența, reprezentarea sau "umbra" ființării sînt mai puțin pregnante, realitatea, evenimențialul sau ființarea propriu-zisă au șanse de a fi sesizabile dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ai veacului trecut, prin conflagrațiile mondiale și marele crah capitalist, pînă la debutul postindustrializării. Liantul tuturor "palierelor" istorice rămîne Bellow însuși, în postura unui "observator" jamesian care nu irosește nimic din bogatul și, în egală măsură, complicatul material de viață trăit. Chiar și la nivelul temelor narative, diversitatea dă tonul construcției textelor din volum. The Bellarosa Connection, de exemplu, discută, explicit și implicit, problema Holocaustului, dintr-un unghi, să spunem, al evreității americane (deși pentru mulți pare, fără îndoială, surprinzător, avînd
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
totuși să o împărtășească cuiva, datorită plecării sale intempestive din oraș) și diverse observații de ordin speculativ (e menționată, de exemplu, bătrîna doamnă, de origine greacă, Karafilis care, se bănuiește, ar fi spus fetelor, cîndva, "nu vă pierdeți vremea cu trăitul", făcînd aluzie la un vechi stereotip mentalist elen, conform căruia "sinuciderea are un rost", stereotip imposibil de asumat în America unde, după aceeași doamnă, "toată lumea se preface tot timpul că este fericită", pp.195-6). Impresia de ansamblu ar fi aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mari de sînge. Oricum ambele tabere admit un lucru înspăimîntător. În doar cîteva minute, Gage (cu sulița înfiptă în craniu) a fost apt să meargă pe picioarele lui la doctor. În plus, vorbea fără probleme, oferind indicații prețioase despre senzațiile trăite. Un medic din zonă, John Harlow, l-a luat în îngrijire. Aparent, el i-a scos bara metalică din cap (aceasta pătrunsese în centrul lobului frontal al creierului), bandajîndu-l și protejîndu-l de eventualele infecții. Convalescența a durat cîteva săptămîni și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
între realitățile și ficțiunile propriilor noastre vieți. "Texistența" lui Mircea Cărtărescu (atît de vizibilă în romanul lui Murakami) e, în postmodernitate, aș constata, prin urmare, un concept mult mai viabil decît sîntem pregătiți să acceptăm la prima vedere. Ultimativ, materialul trăit al istoriei se descompune, încet, în materialul textual al literaturii. În răstimpuri seculare, cîte un Ushikawa încearcă să descopere "tunelul secret", "gaura neagră", ori "portalul" prin care ele comunică. Bibliografie Haruki Murakami 1Q84, volumul III. Traducere din limba japoneză și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]