9,719 matches
-
, Horia (pseudonim al lui Marcel Halpern-Philippescu; 13.II.1923, Suceava - 24.VII.2002, București), prozator și traducător. Este fiul Mirei și al lui Iosif Halpern, profesor. Studiază limba și literatura engleză la Facultatea de Litere a Universității București, secția filologie modernă. Între 1944 și 1947 a fost reporter la ziarele „Momentul”, „Sportul”, „Ediția” și apoi redactor la
MATEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288066_a_289395]
-
MARIAN, Paul B. (3.V.1906, București - 8.II.1997, București), publicist și traducător. Este fiul Charlottei (n. Löbel) și al lui Barbu Marian, ziarist. Eugen B. Marian este fratele său. A absolvit la București Liceul „Gh. Lazăr” (1917-1925) și Facultatea de Drept. Debutează la „Universul” (1925) și scrie la „Bilete de papagal”. A
MARIAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288022_a_289351]
-
1932 revista „Ecranul”. Este prezent după 1950 în „Gazeta literară”, „Viața românească”, „Amfiteatru”, „Colocvii”, „România literară”, „Cronica”, „Ateneu”, „Tomis”, „Lumea”, „Magazin istoric” ș.a. Între 1934 și 1944, a folosit pseudonimul Ion Albotă; a mai semnat Const. Apostol sau Pavel Mureșanu. Traducător talentat și harnic, cultivat și poliglot, M. a dat numeroase transpuneri din literaturile franceză, engleză și germană. Selectează îndeosebi romane, dar și piese de teatru, cărți de istorie, reportaje, memorialistică, știință popularizată, relatări de călătorie etc., unele aparținând unor autori
MARIAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288022_a_289351]
-
, Iv (13.V.1924, Ploiești - 2005, Reșița), poet, prozator și traducător. Este fiul Elisabetei (n. Eftimiu) și al lui Victor Martinovici, funcționar. M., al cărui prenume la naștere este Iuliu Victor, a absolvit Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov (1943) și a studiat dreptul la București, trecându-și licența la Universitatea din
MARTINOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288048_a_289377]
-
, Alexie (16.III.1888, Căinari, j. Tighina - 13.VIII.1917, Chișinău), poet, traducător și eseist. Este fiul Nadejdei (n. Neaga) și al lui Mihail Mateevici, preot. Își petrece copilăria în satul Zaim. Studiază la școala duhovnicească (1897-1902), la Seminarul Teologic din Chișinău (1902-1910) și la Academia Teologică din Kiev (1910-1914), unde își ia
MATEEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288063_a_289392]
-
, Adrian (6.II.1891, București - 20.IV.1968, București), poet, prozator, dramaturg, eseist și traducător. Este fiul Mariei (n. Călinescu) și al lui Grigore Maniu, profesor la Facultatea de Drept a Universității din București. Pictorița Rodica Maniu e sora lui. M. a urmat la București școala primară, apoi studii secundare la liceele „Gh. Lazăr” și
MANIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
, György (pseudonim al lui Nagy Elek; 14.V.1916, Odorheiu Secuiesc), traducător. După studii secundare la Colegiul Reformat din Cluj (1933), urmează Facultatea de Drept a Universității „Ferdinand I” din același oraș, absolvind-o în 1938. A lucrat ca ziarist la cotidianul clujean „Keleti Újsag” (1938-1944), redactor al publicațiilor „Világosság” (1944-1948), „Falvak
MÉHES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288079_a_289408]
-
MAZILU, Dumitru (29.XI.1922, Broșteni, j. Vrancea - 11.VII.1981, București), traducător, eseist și editor. Este fiul Matildei (n. Georgescu) și al lui Dionisie Mazilu, învățător. A urmat cursurile școlii primare în comuna natală, pe cele secundare la Liceul „Mihai Viteazul” din București (1933- 1941), devenind student la Facultatea de Drept a
MAZILU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288072_a_289401]
-
de traduceri din clasicii literaturii universale și din scriitorii contemporani. Din 1975 până la încetarea din viață a lucrat în Centrala Editorială. Debutează cu o transpunere din Howard Fast, Calvarul lui Sacco și Vanzetti (1954), desfășurând apoi o intensă activitate de traducător al literaturilor engleză și americană. Editorului M. i se datorează, într-o măsură importantă, redactarea unui plan coerent de traduceri ale cărților cele mai semnificative din literatura de limbă engleză, în special a celei moderne. A contribuit la materializarea acestui
MAZILU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288072_a_289401]
-
fidelitatea filologică față de original și printr-o expresivitate nuanțată. Cu excepția unui volum de însemnări de călătorie - scris în colaborare cu O. Manițiu - întreaga sa activitate a fost consacrată tălmăcirilor și s-a impus, astfel, ca unul dintre cei mai importanți traducători moderni de literatură anglo-saxonă. Preferințele sale se îndreaptă spre romanele lui Jack London și ale lui John Steinbeck. De asemenea, a transpus titluri reprezentative din creația lui Oscar Wilde, Charlotte Brontë și Ernest Hemingway. Activitatea de traducător a lui M.
MAZILU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288072_a_289401]
-
cei mai importanți traducători moderni de literatură anglo-saxonă. Preferințele sale se îndreaptă spre romanele lui Jack London și ale lui John Steinbeck. De asemenea, a transpus titluri reprezentative din creația lui Oscar Wilde, Charlotte Brontë și Ernest Hemingway. Activitatea de traducător a lui M. a fost completată, în câteva cazuri, de prefețe, scrise cu claritate și dovedind o temeinică informație și un simț sigur al valorii. SCRIERI: Spre culmile Carpaților (în colaborare cu O. Manițiu), București, 1955. Traduceri: Howard Fast, Calvarul
MAZILU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288072_a_289401]
-
era valea mea, pref. trad., București, 1971; E.H. Gombrich, Artă și iluzie, București, 1973; Francis Parkman, Pe calea Oregonului, București, 1978; Gordon Landsborough, Vulpile deșertului, București, 1979. Repere bibliografice: Liviu Călin, Pe tăcute, RL, 1981, 29; Dan Grigorescu, Un valoros traducător, CNT, 1981, 30; Dicț. scriit. rom., III, 140. D.G.
MAZILU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288072_a_289401]
-
lui Elisabeth Browning (Laurențiu Ulici), a Annei Ahmatova (Octavian Soviany) sau cu Cântarea Cântărilor. În antologia Poemul scurt al lungii mele vieți (2001), I. selectează doar treisprezece poeme, traduse în nouă limbi și precedate de câte o caracterizare prin prisma traducătorilor. Forța lirismului conținut, de o senzualitate aproape inocentă, consacră o voce contemporană, în descendența directă a Magdei Isanos sau a Anei Blandiana. I. traduce și selectează în colaborare cu Dumitru M. Ion numeroase scrieri, alcătuind antologii, în special din literaturile
ILICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287514_a_288843]
-
ILIESCU, Lazăr (27.XII.1887, București - 13.VI.1977, București), poet și traducător. Fiu nelegitim al tinerei Mâli Lăzărescu Gaizer, I. a fost încredințat tâmplarului Joseph Iliescu, al cărui nume îl va purta. După terminarea liceului în orașul natal, I. ar fi urmat cursurile Facultății de Drept a Universității din Iași. Cum însă
ILIESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287518_a_288847]
-
listele Partidului Național Țărănesc și denunță în „Dreptatea” abuzurile noului regim, nu a cunoscut, se pare, o represiune severă din partea acestuia. La o vârstă înaintată, în 1956, el revine, mai întâi în „Viața românească” și în „Tribuna”, la activitatea de traducător, dând apoi, până în 1975, aproape douăzeci de volume de traduceri, în proza și în versuri. Găzduite în reviste tradiționaliste, poeziile de tinerețe ale lui I. reiau, într-o versificare fluenta, motive ale romantismului occidental, părăsite în cele din urmă în favoarea
ILIESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287518_a_288847]
-
ILIESCU, Nicolae (14.VIII.1937, Tomșani, j. Vâlcea), traducător. Este fiul Ioanei (n. Anghel) și al lui Gheorghe Iliescu, țărani. După absolvirea Facultății de Filologie a Universității din București (1960), rămâne asistent la Catedra de literatura rusă. Între 1966 și 1986 a lucrat ca redactor la Editura Tineretului, la
ILIESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287520_a_288849]
-
ILIEȘIU, Iustin (18.III.1900, Maieru, j. Bistrița-Năsăud - 30.IX.1976, București), poet, gazetar și traducător. Este fiul Irinei (n. Rusu) și al lui Laurențiu Ilieșiu, țărani. Învăța la Liceul Evanghelic Luteran din Bistrița și la Liceul Fundațional Grăniceresc din Năsăud, luându-și bacalaureatul în 1918. Urmează din 1919, la Cluj, Facultatea de Litere și Filosofie
ILIESIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287524_a_288853]
-
, Vintilă (18.XII.1915, Segarcea - 4.IV.1992, Villalba, Spania), prozator, poet, eseist și traducător. Era fiul Mariei și al lui Vintilă Caftangioglu, inginer agronom. A urmat, la București, Colegiul Național „Sf. Sava” (absolvit în 1933) și Facultatea de Drept; obține și licența în litere a Universității Catolice din Paris. În iunie 1940 e numit
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
Bacalbașa, contestat de Toma Florescu și acuzat de plagiat de G. Russe-Admirescu. În sprijinul acuzației se traduce Le Colonel Ramollot de Charles Leroy, modelul lui Bacalbașa pentru Moș Teacă. Alte comentarii critice sunt semnate de Șt.I. Slăvescu (Literatura și politica, Traducătorii noștri). Al. Macedonski, adulat de redactori (într-o schiță biografică Russe-Admirescu îl numește „o figură gigantică”), colaborează cu articolul De pe culmea vieței și cu poezii (Psalmi moderni, Apolog ș.a.). Alte versuri, de factură minoră, aparțin lui Toma Florescu, G. Russe-Admirescu
INDEPENDENTUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287544_a_288873]
-
postul Europa Liberă. Neînsemnate cantitativ față de masivitatea producției pe care o ilustrează, culegerile surprind și fixează câteva dintre semnalmentele definitorii ale scrisului lui I. Spre deosebire de Românește sau de Fenomenul Pitești, ele articulează o polifonie de voci. Evoluând ca eseist, jurnalist, traducător și poet, autorul trece fără crispări de la un registru al scrisului la altul. În Subiect și predicat, accentele cad cu precădere asupra poeziei și criticii. Ani de-a rândul, poezia românească a avut în el pe unul dintre cei mai
IERUNCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
antologii referitoare la specii folclorice precum balada, colinda, cântecul bătrânesc ori la specificul unor zone și obiceiuri. În 1979 a apărut Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900, lucrare de referință în domeniu, care cuprinde 1311 articole privitoare la autori, traducători, cronicari, copiști, folcloriști, specii folclorice, opere anonime, reviste și ziare, societăți literare. Este vorba de cea dintâi sinteză de amploare pentru perioada respectivă, cu o structură riguroasă, cu informații exacte și, de multe ori, ignorate până la data publicării ei. Specificul
INSTITUTUL DE FILOLOGIE ROMANA „ALEXANDRU PHILIPPIDE”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287559_a_288888]
-
până la aceea a marilor scriitori din secolul al XIX-lea. Articolele au o structură monografică, adaptată caracteristicilor tipului de scriitor, de periodic ori de specie analizate, fiind urmate de ample bibliografii. Sunt înregistrați autorii străini traduși și este oferită lista traducătorilor a căror activitate este discutată sub vocea corespunzătoare, facilitând investigarea relațiilor cu alte literaturi. Autorii lucrării, distinsă cu Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române, sunt Stănuța Crețu, Gabriela Drăgoi, Florin Faifer, Ion Lăzărescu, Dan Mănucă, Algeria Simota, Rodica Șuiu, Alexandru Teodorescu
INSTITUTUL DE FILOLOGIE ROMANA „ALEXANDRU PHILIPPIDE”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287559_a_288888]
-
IOVAN, Tiberiu (3.IV.1934, Petroșani), traducător. Este fiul Olgăi (n. Iovan) și al lui Iosif, muncitori. A făcut școala generală și liceul la Petroșani (1941-1952), urmând apoi Facultatea de Filosofie a Universității din București (1952-1954). Între anii 1954 și 1959 studiază limba și literatura bulgară la
IOVAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287613_a_288942]
-
studiază limba și literatura bulgară la Universitatea „Kliment Ohridțki” din Sofia. Lucrează în învățământul superior, în serviciul de relații externe și în final la Editura Științifică și Enciclopedică din București, de unde se pensionează în anul 1990. Numărându-se printre puținii traducători români din literatura bulgară, I. a urmărit să pună în circulație opera unor prozatori din țara vecină, transpunând cu deosebire romane de Emilian Stanev, Gheorghi Mișev, Pavel Vejinov și Bogumil Rainov. Și-a completat activitatea de traducător cu aceea de
IOVAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287613_a_288942]
-
-se printre puținii traducători români din literatura bulgară, I. a urmărit să pună în circulație opera unor prozatori din țara vecină, transpunând cu deosebire romane de Emilian Stanev, Gheorghi Mișev, Pavel Vejinov și Bogumil Rainov. Și-a completat activitatea de traducător cu aceea de lexicograf, alcătuind ghiduri de conversație bulgar-român și român-bulgar, principala sa lucrare în acest domeniu fiind Dicționar bulgar-român (1994). Traduceri: Emilian Stanev, Într-o seară liniștită, București, 1966 (în colaborare cu Nicolae Mărgineanu), La pândă, București, 1977; Kamen
IOVAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287613_a_288942]