15,763 matches
-
l-a examinat l-a găsit excelent și a spus: Acum nu rămâne decât să-l pui în versuri pentru tine însuți... pentru mine... pentru oricine altcineva...” . Ricordi l-a încurajat pe Boito să finalizeze libretul. Posibilitatea ca Verdi să transpună piesă Otello pe muzica era un subiect de largă speculație în Italia. Otello era pur și simplu o piesă care aștepta să fie transpusa în opera. Așa cum avea să spună plin de ironie Bernard Shaw, "în loc ca Otello să fie
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
Verdi a reușit să demonstreze criticilor că el putea să compună cu o mare vioiciune a spiritului, aproape cu aceeași subtilitate precum Mozart. Verdi era conștient că numai un libretist precum Boito, de o înaltă clasa intelectuală, ar fi putut transpune toate nuanțele proprii lui Shakespeare în așa fel încât să facă din Nevestele vesele un mediu operistic. Pentru Verdi esență comicului în Falstaff constă în a-l face pe acesta să se dezvăluie în toată măreția și splendoarea să. Numai
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
contrapunct existențial este de o autentică modernitate. Referințe critice* Măștile absurdului Cartea pe care îmi dau silința să o prefațez poartă, fără doar și poate, semnul unei vocații de dramaturg. Un autor dramatic de autentică fibră, atașant în frământările lui transpuse în alegorii cu miez politic și de o tensionată investitură morală. În fiecare din piesele lui Constantin Popa se percepe un zbucium în care revolta și disperarea se cheamă și-și răspund. Din idealism contrariat, din freamătul exasperării se zămislește
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
lecturi avizate îi corespunde, în chip firesc, o viziune scenică de o mare acuratețe. Foarte bine și-a servit propriul text Constantin Popa, în rolul lui Ilie Popescu; actorul a venit cu o înțelegere "din interior" a personajului și a transpus convingător drama acestei ipostaze moderne și problematizate a "omului cu mîrțoaga", la care obiectul pasiunii a devenit o abstracție, o "idee de cal". Îl secondează, cu acea capacitate de a intui resorturile tragice ale existenței pe care a relevat-o
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
obținut rezultate bune; modificarea imaginii de sine a personalului prin proiectarea unei noi imagini în care să se vadă ca persoane care au nevoie de schimbare și succes; urmărirea sistematică și strânsă a sentimentelor și comportamentelor angajaților pentru a fi transpuse în termeni pozitivi. Adoptarea unui astfel de model presupune: identificarea și selectarea indivizilor cu o înaltă capacitate de motivare prin realizări, sens în care, un mare efect îl au delegarea și îmbogățirea postului; posibilitatea promovării performanțelor care au efect nu
MANAGEMENTUL RESURSELOR UMANE by TATIANA PUIU () [Corola-publishinghouse/Science/1676_a_2964]
-
retoric. Credem că ei ar trebui mai degrabă să rămână „deasupra” sistemului, configurând doar deziderate, ținte, proiecte ce trebuie atinse În loc să se convertească În actanți sau diriguitori ai proceselor, lăsând-i pe alții mai pricepuți (experții, practicienii educației, dascălii) să transpună În fapt ceea ce gândesc. De bună seamă, aproape orice idee de politică educațională poate fi absorbită de realitate, dacă este „tradusă” corespunzător În acțiuni didactice sau dacă este corect operaționalizată de către cei care se pricep la educație (cadrele didactice). Până la
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
sale de realizare din punct de vedere tehnic. Didacticul acționează ca o instanță de remaniere (de validare sau chiar de cenzurare) a „visului” politic, a ceea ce se Întruchipează la nivelul dezirabilității ideologice. Nu orice „Închipuire” politică În privința educației poate fi transpusă factual. Nu orice proiect educativ este „primit”, „absorbit” de realitate. Acestea trebuie configurate În acțiuni și proceduri specifice, didactice. Observăm astăzi că foarte mulți „se pricep” În probleme de educație. Prea mulți amatori, oportuniști și impostori au invadat spațiul deciziei
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
cu zi. Ea ținea de fiecare actor, de forul său interior, de harul unei chemări și misii. Calitatea constituia o rezultantă a unui etos profesional care Încă funcționa firesc În lumea de atunci. Însă firescul de ieri trebuie canonizat astăzi, transpus În litere de lege. Să fie aceasta o lege nescrisă a... istoriei și a mersului nostru Înainte? 5.4. Calitatea educației În Învățământul superior O lege care vizează calitatea serviciilor educaționale cum este cea lansată recent de ministerul de resort
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
acord cu ceea ce face, Îi expui orizontul de Înțelegere și iubire pe care i-o porți, „aprobându-l” tacit Într-o primă instanță, pentru ca mai apoi să acționezi În felul tău, Îi dai o „lecție” supremă. E nevoie să te transpui În starea ființei lui, să nu gândești „copilărește”, cu argumente de același fel. Iubirea din tine, manifestată astfel, poate stârpi orice „răutate” pe care el o poate arăta la un moment dat. A face binele, În cazul invocat, presupune să
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
comentat, pentru că este Închis În misterul existenței. Dar această stare poate fi intuită, ghicită prin puterea de sugestie a unor echivalente afective, transmise de exprimarea artistică (prin poezie, melos, forme sau culori). Dorul poate fi numai reconfigurat, sublimat, tradus sau transpus În „altceva”. Tot acest fond latent poate fi Îngânat prin forme oarecum străine spiritului de a cuprinde sau contamina ființa. Și nici atunci În totalitate, căci mai rămâne ceva care nu poate fi surprins nici prin aceste subterfugii. Restul este
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
a bucurat. Și contribuția teologilor În fixarea elementelor tematice a fost de mare importantă. A fost vorba, cu alte cuvinte, despre un efort concertat al pedagogilor și teologilor, pentru a face din educația religioasă o disciplină cu un conținut adecvat, transpus Într-o formulă didactică incitantă. Mi s-a părut corect să se Întâmple așa, pentru că un astfel de domeniu nu poate fi monopolizat doar de teologi sau doar de pedagogi. În ce țări din Europa se mai predă religia În
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
la vremea respectivă, Republica Federală a Germaniei) apare și în zilele noastre, ca un act firesc, de normalitate, de înțelepciune, chiar de responsabilitate și curaj, meșterit cu multă dibăcie, având un larg ecou și generând numeroase consecințe, care s-au transpus în evoluția pe care aceasta a declanșat-o. Stabilirea relațiilor diplomatice constituia, în același timp, un imperativ decurgând din evoluția care, încet, dar inevitabil, totuși, se contura de la anormal spre zonele firești constructive ale relațiilor dintre state. Saltul produs în
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
pentru presa română. Comunicatul a fost scris în același stil sobru în care s-a desfășurat întreaga suită de manifestări. Am avut, însă, surpriza, neplăcută de această dată, ca să citim comunicatul de presă în ziarele timpului, din 26 ianuarie 1988, transpus în limbajul omagial de circumstanță al zilei. Era o adevărată mistificare pentru toți cei care contribuiseră cu dăruire, competență și loialitate față de țară și prietenia româno-franceză la pregătirea inaugurării Bibliotecii române de la Paris. Din păcate, această mistificare nu a fost
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
hotărârea României de a urma o linie politică independentă, maniera de punere a ei în aplicare și coeziunea echipei conducătoare românești. Pe de altă parte, României i se oferea oportunitatea unică de a își etala fermitatea cu care înțelege să transpună în practică cursul politic recent adoptat, ca și capacitatea liderilor ei de a rezista presiunilor previzibile ale unui front comun al liderilor celorlalte state membre ale Organizației Tratatului de la Varșovia. Prin desfășurarea ei ca și prin rezultatele finale, reuniunea avea
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
Negruzzi, G. Crețeanu, Gr. H. Grandea, D. C. Ollănescu-Ascanio, Gr. N. Lazu. Un bogat material folcloric au publicat S. Fl. Marian (titularul rubricii „Datine și credințe populare”) și T. V. Păcățian. S-au tradus aici numeroși scriitori străini. P. Dulfu transpune fragmente din Euripide (Ifigenia în Aulida), I. N. Șuluțiu din Aug. von Kotzebue, iar I. Buda din Sacher-Masoch. Mai sunt tălmăciți J. H. Temme, H. Haggendorf, Marie-Sophie Schwartz, J. Frankenstein și Ponson du Terrail. O noutate este faptul că redacția
AMICUL FAMILIEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285321_a_286650]
-
Újság”, „Îndrumătorul cultural”, ulterior lector la Editura pentru Literatură din București (1952-1968), redactor-șef al revistei „Müvelődés”, iar din 1975, redactor la Editura Kriterion, de unde se și pensionează. A. este unul dintre cei mai zeloși traducători din proza românească. A transpus mai întâi în limba maghiară trei volume din nuvelele lui Liviu Rebreanu (1956, 1958, 1985). Tot în versiunea sa au apărut în maghiară o serie de nuvele și romane din secolul al XX-lea (unele în mai multe ediții), printre
ANDRÁS János (5.IV.1926. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285351_a_286680]
-
Pădurea nebună (1968) și fragmente din Rădăcinile sunt amare (1961) de Zaharia Stancu, Divanul persian de M. Sadoveanu (1980). De numele lui A. se leagă traducerea integrală a cărții lui N. Bălcescu, Românii supt Mihai Voievod Viteazul (1963). A mai transpus, pentru reviste, ziare și antologii, din prozatori români ai secolului al XX-lea (Mihu Dragomir, Titus Popovici, Costache Anton, Aurel Leon, Aurel Mihale, Al. Sahia). A participat ca traducător la realizarea antologiei literaturii române A román irodalom kis tükre, crestomație
ANDRÁS János (5.IV.1926. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285351_a_286680]
-
un volum de versuri, Hotare pentru vis, care, deși anunțat de mai multe ori înainte de război, va apărea doar postum (1998). Lirica sa, de o mare bogăție imagistică, dezvăluie o sensibilitate înclinată spre reflexie și visare. Poemele din cuprinsul volumului transpun, într-o ambianță feerică, elanurile unui suflet însetat de lumină și puritate (Apropiere, Peste lut, Domnița apelor). Accentele religioase, convertite pe alocuri în exaltări panteiste, amintesc de Arghezi și Blaga. Crezul artistic capătă o nuanță mesianică, poeților atribuindu-li-se
ANDERCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285349_a_286678]
-
franceze traduse de N. Iorga. Al. Epure editează pagini din De neamul moldovenilor de Miron Costin și semnează articolul Un prieten romașcan al poetului Cerna. „Cronica”, rubrică de informații, este semnată de G. Voevidca. Revista, una efemeră, nu și-a transpus în fapt generosul program. I.D.
ANALELE ROMANULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285338_a_286667]
-
France din Paris. Este căsătorită cu Mircea Anghelescu. Debutează în 1966, în „Studii de literatură universală”, cu lucrarea Un clasic al prozei arabe: Djahiz. A. se implică în promovarea culturii și literaturii arabe în spațiul cultural românesc, atât prin traduceri, transpunând, bunăoară, nuvele în Cele mai ieftine nopți (1971), cât și prin studii de lingvistică. Două dintre volumele sale interesează o sferă culturală mai largă. În Limbaj și cultură în civilizația arabă (1986), autoarea aplică teoria generală a intercondiționării limbă-cultură, evidențiind
ANGHELESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285372_a_286701]
-
Este momentul deci, să nu mai considerăm subiectele legate de „emoții”, „dragoste” „sentimente”, „iubire” ca fiind „subiecte triviale”, ce nu pot face obiectul unor cercetări științifice serioase; așa cum precizează și autoarea, aceste fenomene „eterice”, precum dragostea, atașamentul, prietenia, au fost transpuse în situații experimentale și, ca urmare, au fost formulate teorii despre atracția interpersonală. O parte dintre aceste teorii le găsim în acest capitol al lucrării: vă invit, dragi cititori ai revistei, să parcurgeți acest capitol dedicat atracției interpersonale!! „Comportamentul prosocial
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
patru lucrări, la alte zece scrie predosloviile sau închinăciunile, la cinci compune versurile omagiale și la alte șase, „cuvântul de iertăciune” de la sfârșit. O remarcabilă valoare artistică are o prelucrare, fastuos ilustrată, a Bibliei, intitulată Chipurile Vechiului și Noului Testament. Transpunând integral în românește principalele cărți de cult, A.I. contribuie, în mare măsură, la naționalizarea serviciului divin, fiind considerat un creator al limbii liturgice. Scrierile ce îi încununează opera sunt predicile sau Didahiile, după denumirea lor grecească. Păstrate în manuscris, ele
ANTIM IVIREANUL (c. 1660 – 3.IX.1716). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
mărturisesc hotărât influența lui G. Coșbuc, din a cărui lirică a și încercat unele echivalențe în aromână (Moartea lui Fulger, Nunta Zamfirei, El Zorab, Noi vrem pământ). În același grai, folosindu-se de o traducere a lui H. G. Lecca, a transpuns poemul Enoh Arden al lui Alfred Tennyson. Creionând, cu stângăcii și asperități, pasteluri în care încearcă să dea contur unor crâmpeie senine, idilice din viața păstorească, punând, răzleț, câte un accent satiric, A. nu uită nici o clipă că „armânescu sândzi
ARAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285412_a_286741]
-
fantezist cutreieră unele proze anterioare, „fantezia” sau „fantazia” se impune ca specie epică autonomă abia în volumul Oglinda fermecată (1912). Un rost al acesteia, pentru A., este acela de a izbăvi lumea de urât, de plictis, și de a o transpune într-un vis feeric. În acest univers virgin, adamic, au loc erupții intermitente ale unei infrarealități: întâmplări stranii, coincidențe misterioase, manifestări ale unor forțe oculte. O atmosferă înfiorată de neliniști ușor mistice se conturează din predilecția pentru vise premonitorii, halucinații
ANGHEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285370_a_286699]
-
dar mai ales În arta de sorginte dandy) obsesia homosexuală a autorilor. S-a vorbit, pornind de la În căutarea timpului pierdut al lui Proust, despre „complexul Albertinei”, transfer În heterosexualitate al acestei obsesii. Atracția pentru bărbații de același sex e transpusă subtil În relații ambigue cu tinere fete sau femei cu alură ușor masculinizată. Cât despre Întâlnirea dandy-lor cu celălalt tip feminin, prostituata (fie ea și de rang), resorturile care Îi determină să o accepte sunt și mai complicate. Pe de-
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]