3,617 matches
-
țară. Studenții îl imită pe eroul lor, Kuai Da-fu, și se strâng pe străzi, purtând afișe scrise cu litere mari. Promovați revoluția! a devenit cel mai fierbinte slogan. Pentru a se impresiona unii pe alții, studenții încep să atace trecătorii care li se par lor că ar face parte din clasa de sus. Ei sfâșie hainele confecționate din mătase, rup pantalonii cu tur îngust și taie pantofii din piele cu botul ascuțit. Poliția e atacată ca „mașinărie reacționară” și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ca să ajungi cât mai repede În curte. Lângă cișmeaua Îmbrăcată În sloiuri, cu picioarele pe capacul de fontă al canalului privind În jur ca să nu fii observat de nimeni, te tot sumețești pe vârfuri, doar, doar vei zbura. Când vreun trecător apare pe stradă Îți faci de lucru, ba te legi la șireturi, ba sugi un țurțure ca să lași impresia că tu ești ocupat cu alte treburi. Adică Îl păcălești, așa crezi tu. După ce strada Îl Înghite În pofta ei nesățioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de gin tonic, care știam că nu era primul; dar spre deosebire de Shelley, care se cherchelise între timp, ea părea la fel de trează ca de obicei. Stătea în dreptul unui pavilion în capul scărilor cu o femeie și un bărbat, aproape în drumul trecătorilor. Mi-a prezentat cuplul ca fiind Clifford și Catherine Hammond. Am dat mâna cu ei. Clifford nu mi-a întâlnit privirile nici măcar când ne-am atins mâinile și, imediat după ce și-a retras mâna, s-a întors la conversația pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
dungi, fuste largi de mătase și pălării mari din paie pentru petrecerile din grădină. Oamenii care locuiau aici nu erau genul care să tragă perdelele pentru a avea intimitate; le strângeau într-o parte și le legau cu panglici ca trecătorii să poată vedea ce material frumos și-au ales pentru canapeaua Habitat și cât de bine se potrivea cu florile proaspete de pe măsuța din lemn de brad. Randolph Terrace era o stradă de case albe care fuseseră de mult împărțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
dar fără urmă de omenie. Mai toți turciți, umblau făloși în dulame roșii. Și, uite așa, în postul mare, când toaca bătea pentru denie, s-a dezlănțuit prăpădul. În cete, cu iataganele goale sau cu flintele încărcate, opreau caleștile și trecătorii, omorând fără alegere ca să curețe țara de boieri. A doua zi, în urma lor, prostimea umpluse ulițele. Grija că altul ar putea jefui mai mult pusese în mișcare o gloată în stare de orice. Bum, bum, securile loveau în lemnul porții
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în mijlocul vorbei și se îndreptă spre ușă săși primească oaspeții. Primul intră marele logofăt, apoi marele spătar Mihai, Ianache Hartofilax și după ei, aruncând priviri furișe, marele stolnic. În urma lor, în dreptul ușii, se opriră afară doi dorobanți atenți la mișcările trecătorilor. Patronul, numai zâmbet, comprimându-și gâfâind la fiecare plecăciune burta imensă, îi invita cu glas tare, exagerându-și politețea cu slugărnicie. Marele logofăt răspunse scurt la salutul de întâmpinare al fostului ienicer și se opri în mijlocul sălii ca să-și obișnuiască
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și politica bătăliei de la Zărnești o făcuși domnia ta, dar planul de luptă era al nostru. Oamenii de munte, care pășteau hergheliile Brâncovenilor de zeci de ani prin Leaota și Bucegi, au dus oștile noastre și ale hanului prin pasuri și trecători neștiute de nimeni și le-au făcut să cadă ca din cer peste acelea ale lui Donath Heissler și Bălăceanului. La zece ceasuri din zi a început bătălia și a durat mai puțin de un ceas. În jurul meu, pe deal
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
impardonabile, datorate muzicii). În marea piață a orașului, mereu plină de turiști, din toată lumea, agasant de suprapopulată, treceau zilnic niște irlandezi crazy, care purtau pe umeri busturi de mario nete uriașe și intrau În relații diverse ( În general, decente) cu trecătorii. Am urmărit și filme de animație cu păpuși și marionete, unele din ele moderne, insolite (produse În Ame rica). M-a surprins să văd, În Capitala mondială a pă pușilor ( numai În centru există, aproape lipite, zece maga zine care
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
a apuca ea să-mi spună, citindu-i de pe buze! Și cărțile pe care i le dau, de ce le cară peste tot în poșetă - ca să le citească, oare? Aș! Ca să-l epateze pe vreun fotograf poponar, ca să-i epateze pe trecătorii de pe stradă, pe străini, cu personalitatea ei multilaterală! Uită-te la gagica aia cu un cur trăsnet - are o carte în mână! Cu rânduri și cuvinte adevărate! A doua zi după întoarcerea din Vermont, am cumpărat volumul Să aducem laudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o lume a unui calm tihnit din care el fusese expulzat mult timp și cu o senzație de voluptoasă bucurie se lasă îmbrățișat de cotidianul pașnic. Oprit în mijlocul trotuarului, creează fără să vrea un mini ambuteiaj în foiala nervoasă a trecătorilor grăbiți, fapt pentru care unii îi aruncă din mers priviri mirate sau contrariate atunci când trec pe lângă el. Dar asta nu-l deranjează. Ca o torță uriașă ce alungă frigul dintr-un loc înghețat, un sentiment plăcut de bine îl cuprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a mai îndrăznit să-l treacă. Atunci când au părăsit localul, noaptea îmbrăcase orașul în haina umedă a unei pâcle dese și tulburi. Ceața groasă transformă peisajul nocturn într-o autentică scenă de film noir55. Prinși în lumina farurilor automobilului, puținii trecători apar și dispar fantomatic în beznă. Trec pe lângă o biserică tocmai când răsună una, două, trei, zece bătăi de clopot. Într-un ecou îndepărtat, mai mult sau mai puțin sincronizat, se aud clopotele și celorlalte biserici din oraș. Când trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
doi ani de război înseamnă totuși consum nervos și epuizare. Este singurul lucru care mă îngrijorează. Din cauza oboselii, poate deveni neatent sau superficial. Lucru extrem de periculos. Mai ales pentru misiunea la care ne-am angajat. Sper să fie doar ceva trecător. Poate fi informat despre țelul activității noastre? Colonelul reflectează câteva momente. Nu, clătină el cu hotărâre din cap. Ce nu știe, nu poate să-i facă rău. De altfel, același lucru l-am convenit și cu persoana noastră de legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
acoperită cu zăpadă înaltă și brăzdată de urmele negre ale unor roți late, șerpuiește subțire prin defileu, jalonată ici-acolo de trunchiurile rupte ale copacilor acolo unde militarii germani încercaseră să facă mai mult spațiu pentru autovehiculele lor. La capătul trecătorii, un colț de stâncă prelung, acoperit cu vegetație pitică, formează o arcadă naturală din piatră, ca o poartă uriașă ce sugruma ieșirea. Exact acolo își amplasase Karel Hrozny, comandantul grupului de partizani, aruncătorul de grenade. Un loc numai bun ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Totul lucește verde. E ceva subtil în aerul limpede. Natura învinge urâțenia de aici. Razele soarelui, curate și încă reci, pun pe toate, pe casele strâmbe și pe gardurile neegale, o poleială care le dă un prestigiu nou, surprinzător. Glasurile trecătorilor de pe stradă, sonore și clare, vin parcă din depărtări. Tălăngile sună sacadat pe dealuri. Pe drum trec mereu trăsuri, în amândouă direcțiile, încărcate mai ales cu femei, îmbrăcate în culori deschise și vesele. Din ce adâncuri scânteiază în noaptea asta
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și de data aceasta un nou val de hohote de râs îl cutremură. Gică iubea viața, trăia din plin orice întâmplare și nu rata nicio ocazie de a demonstra cât de mult știe el să o parcurgă, nu ca un trecător oarecare ci ca unul implicat adânc în ea. A trecut și ziua aceea și iarăși se lăsă noaptea. Am adunat vreascuri și tufani uscați de scaieți și am făcut un foc. Beam vin fiert cu scorțișoară și povesteam, fiecare ce
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
după o viață frumoasă, numai a lor. Ca mâine, când toate otrăvurile albastre, cu toate nuanțele lor până la violetul astral, ne vor liniști într-o țărână de frunze și flori, om ști atunci că o răsuflare de suflet a nu știu cărui trecător există, dacă o mai exista, pentru a trăi. A trăi, infinitiv dus în infinit, pe o planetă unde crucea ta, Gică, se va lăsa poate pe o râlă, tu te vei întoarce pe o parte în urma convulsiunilor galactice, iar noi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
taur din suhat. Era un taur roș ce te înfiora numai când ascultai câte se povesteau despre el. Marea plăcere a lui Neculai era însă să instruiască vițeii și bărbăcuții în arta împunsului iar pe căței să-i asmută la trecători; doar ce-l auzeai sâsâind : „î-s’ sa ! î-s’ sa !” și, cutezătoare, javrele se năpusteau la aceștia. Cu atâta nevinovată curiozitate urmărea Neculai desfășurarea isprăvii, încât victimelor nici nu le da prin cap să-l probozească. El însuși nu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
claca se desfăcu. Belioaie, poreclit Gafton, cam amestecase vinul cu samahoanca și, cum călătorului îi șade bine cu drumul iar bețivului cu șanțul, o bucată din noapte cumătrul a făcut-o sub un gard, nu prea departe de casă. Unui trecător i s-a făcut milă de traista cu carne care degera ceva mai la o parte, așa că, în zori, cumătrul a ajuns acasă doar mahmur. IARMAROCUL încă se mai ținea iarmarocul de vară în târg la Oniceni, când altele începură
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
înalță nervos spre cer, sfidând forța gravitației, pentru a găuri cerul cu crengile lui, ca să te uiți prin găurile cerului. „Fiecare zi este un tort de frișcă. De dimineață ies pe stradă și în drum spre chioșcul de ziare scot trecătorilor frișcă din urechi. Printre afinele, căpșunile, zmeura și infinita frișcă ale tortului, abia reușesc să-mi croiesc drum până la chioșcul de ziare : iuhuuuu ! Privirea mea vrăjește tot și transformă totul în acadele de decorat tortul. Lumea e un magazin de
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și era evident că Milton se gândea la strada Pingree. Intrase și el În paragină, ca și strada Pingree. Lefty Încerca să-și consoleze fiul. ― Fii tare, Îi scria el. Cu zâmbetul pe buze, Îi copie epitaful luptătorilor de la Termopile: „Trecătorule, du-te și spune-i Spartei că noi am căzut aici Îndeplinind cu cinste legile ei“. Dar Milton nici măcar nu citi fragmentul. Infarctul tatălui său Îl convinsese că Lefty nu mai era În deplinătatea forțelor. Mut, cărându-și după el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
orașului. Era un cartier de cafenele italienești, pizzerii și baruri topless. În North Beach erau localurile fastuoase de striptease, cum ar fi cel al lui Carol Doda, cu bustul ei celebru conturat pe marchiză. Ispititorii de pe trotuare Îi Îmbiau pe trecători: ― Domnilor! Haideți să vedeți spectacolul! Aruncați doar o privire! Nu vă costă nimic să aruncați o privire! În același timp, individul de la celălalt colț striga: ― Fetele noastre sunt cele mai bune! Pe aici, vă rog, după perdea! Și următorul: ― Spectacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nu lipsesc de pe pereți. Pe rafturile bibliotecilor stau casetofoane enorme, cu beculețe colorate. Țiganii noștri, din Nada Florilor, nu sânt deloc agresivi. Firește, în miez de noapte izbucnesc scandaluri îngrozitoare sau alteori casetofoanele sânt date la maximum. De necunoscuți sau trecători, însă, nu se leagă. Băieții se adună în găști și beau bere din sticle. Arată destul de fioros, dar, dacă ai nevoie și-i cinstești, îți faci treaba cu ei fără probleme: când m-am mutat, ei mi-au cărat frigiderul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
peisaj industrial: un castel de apă, o hală de fabrică, un atelier mecanic cu câteva jigodii în față, trântite de-a dreptul în bălțile de motorină. Am intrat pe strada școlii. Era un fel de sătuc sau o mahala cu trecători rari, prost îmbrăcați, cu înfățișarea necăjită a omului mărunt. In firele de telegraf erau încurcate zmee cu cozi de cârpă. Am găsit până la urmă și școala, o clădire veche de peste o sută de ani, îngălbenită ca o măsea putredă. Am
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
curte fetelor, sau discutau despre muzică, eu ieșeam din curtea liceului și-o luam pe străduțele din preajmă, între care frumoasa stradă a Toamnei, cu un volum de versuri în mâini, din care citeam cu pasiune. Ce-or fi zis trecătorii despre mine? Cred că exact ce ziceau și colegii mei: un dus cu pluta... Mergeam cu cartea-n fața ochilor, clătinîndu-mă ca un drogat, frecîndu-mi uniforma de ziduri și garduri, fericit de doza zilnică de poezie pe care mi-o
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
liceul Cantemir, ieșeam din curtea liceului și rătăceam pe străduțele din jur (Toamnei, Profetului, Caporal Troncea...) citind atât de concentrat din cărticica lui Doinaș - în "Cele mai frumoase poezii" -, încît nu rareori mă loveam cu umărul de stâlpi și de trecători. Nu știam nimic despre poet, cumpărasem pur și simplu cartea și o citeam, o devoram de fapt, cum făceam pe atunci cu toate cărțile. Obișnuit cu poezia de avangardă și știindu-i pe de rost pe idolii mei, Voronca, Vinea
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]