3,565 matches
-
Tincuța Gavrilă, Diaconu, Dumitru Luca, Teodorescu, Cristian Pântea, învățătorii Toma Codreanu, Gavrilescu... Dacă deschid caseta amintirilor, din vatra magică a tinereții, constat că aici, ne-a fost dat să întâlnim persoane emblematice! Trecând spre școală nu se putea ca privirea trecătorului să nu-i fi fost magnetizată de casa învățătorilor Ioan și Janeta Ionescu (foto 3). O construcție aparte, cu aspect boieresc, „altfel” arhitecturată decât casele dimprejur. O curte largă, totdeauna înverzită sub poala pomilor, cu broderii florale în tot timpul
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93472]
-
schițe publicate în „Convorbiri literare”. Lumea funcționarului mărunt și visător e creată din trăsături sigure. V. se dovedește și un portretist atent la detalii fine, amuzant atunci când le descoperă, alternând condescendența cu umorul și uneori cu ironia. A tradus piesa Trecătorul de François Coppée (1890), versuri de La Fontaine, Arvers, Victor Hugo, Alfred de Musset și o povestire de L. N. Tolstoi. SCRIERI: Câteva strofe, Galați, 1875; Poezii, Iași, 1891; Formă și fond, Iași, 1894; Câteva versuri, Iași, 1901. Traduceri: [Victor Hugo
VOLENTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290639_a_291968]
-
la ei timp de un minut. Apoi și-a aruncat punga de cumpărături, a fugit pe stradă în fața unui camion cu combustie pe lemn și s-a aruncat cu un strigăt convulsiv asupra celui de-al treilea prizonier. Prizonierii și trecătorii s-au oprit și se uitau prostește la cele două siluete parcă sculptate de Rodin care se îmbrățișau și bâlbâiau isteric: „Wohin?” „...weiss nicht.” „Warum?” „...weiss nicht”. Încet, rusul a trecut de cei pe care îi avea în grijă și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a mantalei sale și s-a strâmbat la ea. După câțiva pași, a pus cu atenție hârtia la loc, s-a uitat pentru moment la spinările încovoiate ale prizonierilor, apoi a privit la fețele încordate ale unui nou grup de trecători care tocmai părăsea stația. Fără să se agite, rusul s-a îndreptat spre un tânăr cu o geantă sub braț, cu o pălărie maro murdară trasă peste urechi și a ordonat: „Eeh, Du Komm!”. Germanul a înghețat, uitându-se terorizat
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
constituiau centrul confederației inițiale. 3) În comparație cu riscurile militare pe care le presupunea un atac împotriva elvețienilor, câștigurile în urma unei victorii erau mici. Având în vedere lipsa resurselor naturale în aceste văi, câștigurile erau exclusiv strategice - mai precis, controlul asupra unor trecători din munții Alpi care uneau Italia de nordul Europei. Totuși, timp de patru secole, cu excepția notabilă a războaielor napoleoniene, marile puteri rivale care se învecinau cu Elveția au considerat că este mai avantajos ca elvețienii să apere trecătorile din munții
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ar șopti ceva important la ureche, îi povestește cum trebuie să se poarte, până la ce fereastră să urce sau după ce colț de stradă să aștepte. Sunt atât de prieteni, încât, atunci când se pornește ploaia, Pascal își adăpostește balonul sub umbrelele trecătorilor, mergând alături de ei o bucată de drum. Și, dacă mă credeți sau nu, balonul roșu își întoarce la un moment dat capul după o baloneasă albastră și ovală, ținută în mână de o fetiță. Nici o poveste de dragoste însă, om
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
ce întreabă autoritar „te piși sau te caci?“; - posturi pirat de manele; - excremente de câine (am început să-i hrănim occidental, cu boabe chimice). Căcățelul canin se lipește de trotuar, ca la Paris, apoi se depune grațios pe talpa pantofului trecătorului ocazional-neatent-beat. - alarme de mașini; - sirenele poliției (la 01.45 aseară); - mitocani, mitocani, mitocani - și țoape. - nu se moare pentru o idee; - limbi balcanice, gudureli, zemuri; - Mateiu Caragiale; - mașini oficiale, băieți cu pistoale-mitralieră; - vine Moș Crăciun (prematur și comercial); - posturi de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
dintre acelea de genul „roți cu cuie“, de urcat pe munte, care în Occident se utilizează doar pentru munte. Fac un zgomot cumplit, de infern ambulant. Ce mă enervează cumplit este faptul că 80% dintre privirile care îi însoțesc din partea trecătorilor sunt admirative - nici o urmă de dezaprobare, interogație (este locul lor aici?). Nici o urmă de inteligență, ci doar priviri manelizate și protevizate de admirație. Poate mă înșel, dar înseamnă că 80% dintre locuitorii orașului București sunt niște imbecili, niște legume fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
recuperare a tone și tone de hârtie care sunt aruncate inutil pe apa sâmbetei. - Scuipatul pe stradă. Sunt banal, știu... dar este vorba de banalitatea răului, a mojiciei și a mitocăniei, Codruț! Se scuipă cu aplicație, printre dinți, pe pantofii trecătorilor, în praful infect al acestui oraș, unde este atât de greu să trăiești. Am impresia că tot ce-ți scriu este inutil, că nu servește la nimic... Mirel 24 mai 2006 Îți scriu de pe unul din cele două birouri ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
clasic? Nu, unul deosebit. Prima mașină era una de epocă, decapotabilă, iar în ea se aflau cei doi miri, un tip țigănos și destul de urât, alături de o fată finuță, îmbrăcată într-o rochie bej. Iar mirii știi ce făceau? Salutau trecătorii cu gesturi largi, ca și cum toată lumea ar fi fost formată din prieteni-supuși. O fi fost vreun prinț de Monaco, căsătorindu-se cu o prințesă de Lichtenstein? Felul ăsta de a arăta, de a demonstra, de a epata este atât de românesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
spinării, se freca de coapsele muzei, deja afundată până la jumătate în asfalt. Ieșind din cafeneaua scriitorilor, după două săptămâni de căutat un artist pe care să-l inspire și împreună să înfăptuiască minuni nemaivăzute, muza, cu fața trasă, obosită, oprea trecători grăbiți întrebându-i dacă nu vor să scrie o poezie, oferindu-și ajutorul pentru câțiva bănuți de cafea. Poate au pe cineva drag căruia să-i scrie o epigramă, poate o carte poștală pe care să-i ajute s-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
asuma sarcina pe care o punea în seama tuturor scriitorilor: „În viața popoarelor luptătoare scriitorii au fost și vor rămîne avangarda ce deschide bătălia. Scrisul lor e o trîmbiță fermecată care propagă aspirațiile unui neam“ <footnote Octavian Goga, Însemnările unui trecător, Arad, 1911, p. 7. footnote> . Pentru aceasta era dispus să intre în dispută cu mai vîrsticii fruntași politici din Partidul Național din Transilvania, care nu vedeau cu ochi buni amestecul scriitorilor în viața politică. „Acești oameni, spunea Goga, firește, nu
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
din anul 1980, neagă supremația raționalului și susține existența independentă a emoției. John Barg91 confirmă conceptul. Această afirmație a declanșat valul de reclame luminoase menite să stimuleze, în jungla comercială, imagini provocatoare de emoții pozitive, favorabile cumpărării de marfă de către trecători. Spiralogia consideră modelul cerebral rațional și emoțional ca fiind modele de bază ale procesului de cunoaștere "conștientă". Procesul emoțional este dominant în stări de pericol și în declanșarea reacției fight-flight. În cazurile în care circuitele sinaptice sunt blocate, ca în
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
11,25, în acceleratul Galați Timișoara, în gara Ciceu, podobia Dezolat pămînt, după roada care l-a rodit, dezolantă întocmire, pe care sensul a dovedit-o, ce rămîne din gara Ciceului, de atîtea ori jertfită pe sens în ochii de trecător! estetica iepurelui mecanic, după care ogarul aleargă la concurs fix cît aleargă, iese din stație și depărtarea, jucărie mecanică apropiată cu celălalt accelerat de larg viraj, albastru de Iași, o noțiune Iași Brașov, pămînturi, gheața băltește pe fîșii de arătură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
Marmației, umbra văii de amiază trasă pe albul zăpezii, casele etajate, bisericile din donații pe dealuri, minele de arginți apuseni, în duhul văzut al bisericii lor să se scalde familiile văduvite de tată! România lanțului de generații apasă asupra ta, trecătorule pe locul lui! Năsăud nimic nu e de ajuns, orice s-ar ține în continuare, numind Năsăudul dacă nu s-ar sfîrși, inscripție, depozit de materiale inscripție, Rebrișoara inscripție, satele înșirate țin și ele concepte, filozofia luminii rurale, țara în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
câțiva ani, și în locul clădirii impozante unde tata oficia rugăciunile de Mussaf în zi de sărbătoare și rostea predicile sale încântătoare care au stârnit admirația auditoriului se ridică acum două vile banale și nu există niciun semn care să amintească trecătorului că, pe locul acesta, a bătut timp de un secol ceea ce a fost inima comunității evreiești din oraș. Dezrădăcinarea sinagogii din peisajul local, precum și schimbarea totală la față a casei unde am trăit timp de aproape douăzeci de ani (din
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
am întâlnit un minyan de evrei la sinagoga de pe strada Horia. Dacă am face suma vârstelor celor prezenți, am obține între șapte și opt sute de ani. Pe peretele de lângă poarta de intrare principală a sinagogii, o placă de marmurăa amintește trecătorilor că din acest oraș cincisprezece mii de evrei au fost deportați de autoritățile fasciste maghiare în lagărele de exterminare. Alte sinagogi nu mai funcționează la Cluj dar nici nu se simte lipsa unui al doilea lăcaș de rugăciune. În schimb
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
și simplu turistic pe lângă care am poposit un timp. Au fost și altele, dar aceste rânduri nu sunt menite să descrie locuri și monumente binecunoscute, căci au fost deja evocate și descrise în repetate rânduri cu mult talent de alți trecători prin Roma. Rostul rândurilor ce urmează este acela de a împărtăși cititorilor mei experiențe și trăiri personale percepute în această călătorie având semnificații inedite. Așa cum am considerat de datoria mea să poposesc și de astă dată în fața monumentului închinat lui
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
lor adevărată. Dar privindu-le, nu puteai să scapi de senzația că au fost menite unui scop comun. Arhitectul a evitat să scoată în relief detalii care să le distingă în mod special de alte clădiri din zonă și un trecător, dacă se nimerea să traverseze strada din întâmplare, nu-și putea închipui ce se petrece în casele cu obloane coborâte zi și noapte. Dar dacă se nimerea să treacă pe aici după coborârea serii, când o lampă roșie ardea la
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
un plan așa de simplu nu reușise să se împlinească. Era o zi friguroasă de duminică dimineața când am pornit la talcioc, dar, nu departe de casa unde stătea Jean, poliția a barat strada ca să cerceteze buletinele de identitate ale trecătorilor. Cetățenii erau interpelați pentru a se verifica dacă aveau autorizație de reședintă permanentă în București. Odată cu anularea statutului meu de student, a fost anulată și autorizația mea de reședință în București, iar spectacolul înfricoșător desfășurându-se la barajul poliției ne-
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
autorizația de construcție, vă rog. Nu am, încă n-am ridicat-o... În presă, titluri incitante de tipul: "profesorul asasin", "profesor inconștient". Bietul profesor n-a rezistat unei astfel de presiuni psihice! L-am văzut mai tîrziu cum explica unor trecători că a fost învinuit pe nedrept. Tornade la noi! Cine și-ar fi imaginat asta?! Avea o forță că ar fi bușit acoperișul, chiar și legat de autorizația de construcție... Un colindător fantastic Încă de pe la orele 17, colindătorii s-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ne bălăcărim în mocirlă. Dar nu vedem oamenii care sînt ca Vannucci. Vannucci este arma împotriva tîmpitei noastre sărăcii. În țara lui Pericle (I) Mai încet, Nikos Treizeci și cinci de grade la umbră. Asfaltul se încinge, se înmoaie și amprentează pantofii trecătorilor. Totul fierbe în jur și ai impresia că soarele este debusolat și se crede undeva, prin Africa. Lucrătorii așează dale în Piața Națiunii. Oameni buni, rezistați, nu vă este rău? Rezistăm, ce să facem? răspund ei copleșiți de cuptorul care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu cer victime. Ca un dominator absolut scrutez depărtările și aflu destine sugerate doar de luminițele ce se aprind în vile situate pe insulele vecine. Vîntul îmi strică ordinea în părul și așa rebel și eu mă simt dintr-o dată trecător prin timp și fără importanță. Poate doar Erik cel Roșu s-o fi crezut buricul Nordului și s-o fi fălit cu corăbiile sale. Totuși doamnele, atît de rău tratate de el, nu-l regretă. Nici eu, dealtfel. Întrebarea dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
domnule primar, o să vedeți... Urcăm în limuzine, sirenele mașinilor poliției ne fac loc. Convoiul șerpuiește maiestuos prin marele oraș, o mașină a SPP-ului cu difuzoare puternice solicită loc, mașinile trag pe dreapta și noi trecem sub privirile curioase ale trecătorilor... Sîntem invitați în sală. Intru și rămîn uluit. Toată sala arhiplină era în picioare și aplaudă delegația ieșeană. Sînt acolo guvernatorul provinciei, viceguvernatorul, primarul și viceprimarii, directorii și șefii marelui oraș de 6,5 milioane de locuitori. Erau în jurul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
după care salută întregului spațiu găzduit, coboară scările puțin cam amețit de puterile date de toate bunătățile primite și se așterne la drum spre Pungești, observând doar puținele curți și case ce se-ngrămădeau la drumul mare spre vederea tuturor trecătorilor, dar și a lui. Printre ele, Săndel băgă în seamă mai mult primăria, școala și în mod deosebit moara lui Gavril, după cum îi spuneau oamenii. Ajuns prin Lunca Gârcenenilor, își aduce aminte locurile de groază, unde un oarecare Leonte s-
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]