7,094 matches
-
și apoi să te întorci la ea, luând-o de astă dată cu mai multă detașare decât înainte de spectacol?... Dar Paul nu mai avea în acel moment nimic comun cu spectatorii care străbăteau holul luminat și ieșeau în stradă, umplând trotuarul și stând de vorbă în liniște și totuși cu însuflețire. Nu mai avea nimic comun fiindcă el se postă să aștepte la capătul gangului dintre clădirea Teatrului de Comedie și clădirea alăturată, unde se afla o cafenea cu mese scoase
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
stând de vorbă în liniște și totuși cu însuflețire. Nu mai avea nimic comun fiindcă el se postă să aștepte la capătul gangului dintre clădirea Teatrului de Comedie și clădirea alăturată, unde se afla o cafenea cu mese scoase pe trotuar, unde probabil că poposeau actorii după spectacol, dar pentru Paul era prea puțin important ce făceau ceilalți actori după spectacol. El aștepta la capătul gangului. Gangul era întunecos și din el tăcerea adia spre stradă, împinsă de suflul vântului Zefir
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
era una dintre colegele ei Paul nu știa dacă era una din colegele de dans sau vreo altă actriță; și Geta se apropia cu pași repezi de locul unde o aștepta Paul cu garoafa în mână. Cu un picior pe trotuar deja, Geta aproape că trecu de el fără să-l observe, dar făcu asta numai fiindcă voia să-și ia rămas-bun de la colega ei nu într-un loc atât de strâmt cum era gangul, ci pe trotuar, și abia după
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
un picior pe trotuar deja, Geta aproape că trecu de el fără să-l observe, dar făcu asta numai fiindcă voia să-și ia rămas-bun de la colega ei nu într-un loc atât de strâmt cum era gangul, ci pe trotuar, și abia după aceea, după îndepărtarea colegei, îl luă în seamă pe Paul. Făcu un pas spre el zâmbindu-i și Paul observă că era îmbrăcată altfel decât în ziua când se întâlniseră întâmplător la cofetărie; purta un pardesiu de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Și încă și mai jos, poala sarafanului bleumarin întins peste coapse? Dragoș privi lung în podea. Auzi îndepărtat zgomotul străzii și văzu șoseta albă și pantoful Deliei cu toc jos, gata parcă să sară peste linia trasă cu creta pe trotuar. Chiar dacă peste două luni avea să împlinească cinsprezece ani. Dar își aminti numaidecât, cu durere, că el niciodată nu sărea șotronul împreună cu fetele. Și dacă ele se îndepărtau mereu de șotron era numai și numai vina lui. Era o mare
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
în plin oraș erau numai ei doi în mijlocul mulțimii anonime și indiferente și își puteau regla conturile de la distanță trimițându-și semnale de atracție și de respingere, neobservate de alții. Dar Viviana nu se mulțumea cu atât. Fâșneață, trecea pe trotuar, de partea cealaltă a gardului din plasă de sârmă care despărțea de stradă terenul de sport al școlii. Din mers, c-un zâmbet satisfăcut, nu-i slăbea din ochi pe băieți în timp ce jucau volei, dar toată lumea știa că de fapt
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
acoperi în peisaj. Și să lovești pe la spate. Asta ajunsese armata într-adevăr, o mizerie. Putem să rămânem camarazi și fără armată. Și să nu râvnim unul la nevasta celuilalt! Râdeau plimbându-se, în largul lor, răsfirați pe toată lățimea trotuarului de pe Bulevardul Libertății, fără nicio grabă printre bătrânii castani desfrunziți pe care doar gerurile nopților de primăvară timpurie îi mai opreau să înmugurească. Candidatele ar trebui să se prezinte în fața juriului. Care candidate? La măritiș. Viitoarele neveste. Trec frumușel prin fața
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
atâtea „implanturi”, încercarea de reinstaurare a normalității, a naturaleței e stângace și, până la urmă, eșuează: Încerci să fii vesel, simpatic / la masa celor bogați, dar în final / spargi prețiosul pahar de cristal // încerci să-l ajuți / pe cel prăbușit pe trotuar / dar el îți refuză mâna întinsă (...), fiindcă fiecare gest de acest fel poate deschide ușa camerei cu fantome, și atunci refulările se dau în vileag. Orașul contemporan produce propriile metamorfoze, care, de fapt, sunt doar nuanțări ale vieții, chintesența rămânând
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
amintit în poem de Sora, că primele încercări ale poetului Popescu datează de la frageda vârstă de 7 ani, ca și cuvintele ironic-dureroase ale Bunicii, mărturisesc același lucru în legătură cu cel care : Pune câte o linguriță de zahăr în fiecare baltă de pe trotuar. Spre finalul poemului, Arta Popescu e translatată în Apocalipsa-Dragostea mea, în stare să rămână gravidă numai cu lacrima, așa cum mărturisește Poetul: Mă punea să plâng în ea toată noaptea. Ea - moartea mea din flori. Eu - viața ei grea, împuțită, din
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
eu știu. Bingo! M. Ei? P.2. Dumneata ești... M. Așa... P.1,2 MOȘ COCA COLA!!!!!!!!!!!!!!! NEGOCIERI O după-amiază liniștită ca un buletin de știri repetat a patra oară în ultimile treizeci de minute. Dacă reușești să urci pe trotuar după ce ai traversat gropile străzii, gropi în care viitorul primar va planta puieți de taragonga, dai nas în nas cu portretul candidatului la alegeri căzut pe locul trei și plecat la niște rude din Turcia pentru achiziționarea de taragonga. Portretul
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
să le aștearnă ca un covor peste pământul din ce în ce mai rece... Zâna primăverii A fost odată o fetiță foarte frumoasă. Nu știu cu cine semăna de frumoasă ce era. Numai că această fetiță nu avea bani ca alți copii. Fiind primăvară, trotuarele erau pline de buchețele cu ghiocei. Copiii râdeau și se bucurau să-i ducă acasă în dar mămicilor lor. - Vai ce frumoși sunt, seamănă cu niște clopoței! Se mirau copii. Cu un ban cumpărai un buchețel care era al tău
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
pământ, ca la început când vroiau să provoace mila trecătorilor prefăcîndu-se umili. Acum se uitau provocator sau aruncau vorbe în doi peri. Până ce au devenit de-a dreptul agresivi. Scoteau cobrele din batistă sau din sân și le așezau pe trotuar în fața lor. Apoi se uitau rânjind în jur. Parcă spuneau: Cine se apropie? Cine are chef să fie mușcat? Nu dorește nimeni? Poftiți, moartea e gratuită, încercați, nu vă costă nimic. Poftiți". Cu un bobârnac făceau cobra, dacă era prea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mă supravegheau, arătîndu-și fața pe rând... după-amiaza cu soare auriu de toamnă când treaz și cu ochii închiși mă visam sfânt într-o insulă unde primeam scrisori o dată pe lună... Îmblânzitorul care după ce s-a culcat cu o femeie pe trotuar a îmbrîncit-o peste cobră... cartea în care scria ceva despre balenele pe care oceanul le azvârle uneori pe plaje pustii... nu avusesem și eu soarta lor? Mă uimea că vedeam clar, pentru prima oară, în memoria mea ca într-un
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Era descompusă la față și avea o privire halucinată care-ți făcea rău. La poarta cimitirului au așteptat-o doi inși cu doi buldogi și au arestat-o. Tot de la cimitir, copiii au fost duși direct la orfelinat. Stăteam pe trotuar foarte aproape de indivizii care au luat-o cu ei și nu mai înțelegeam nimic. Ce interes aveau s-o pedepsească? Ea făcuse ceea ce aveau de gând, oricum, să facă ei. Îi scutise de o grijă, de o crimă. În felul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ca un obiect, până ce amândoi am ajuns în curtea spitalului și de aici în stradă. (Mi-aduc aminte că trăgeam cu nesațiu în piept aerul rece al nopții, ca un bolnav care se sufocase până atunci.) Pășind agale pe panglica trotuarului ca o pereche întîrziată, Alexa îmi destăinui aproape în șoaptă: ― Acum o oră și jumătate, pe când mă pregăteam de culcare, o infirmieră trimisă de Mihaela îmi aduse un bilețel: Sânt în spital, rezerva 81, vino urgent. Fug într-un suflet
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și fără ajutorul unei arme, ci numai cu voința de a muri. Poate că reușeam până la urmă dacă nu mă descoperea o bătrână. S-a aplecat asupra mea, m-a ridicat de jos, crezîndu-mă leșinată. Un bărbat, care trecea pe trotuar i-a venit în ajutor. Amândoi m-au urcat într-o mașină și așa m-am pomenit acasă. A doua zi, n-am mai avut curajul să revin, și nici în zilele următoare, niciodată...! Cu toate astea când ai ținut
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
oprit-o. La ce bun? Toți doctorii de pe lume nu sânt în stare să mă vindece. Mi-a dat modelul (ce-mi mai trebuia?) și am plecat. Mergeam pe stradă descompusă, clătinîndu-mă ca un om beat. Când puneam piciorul pe trotuar, mi se părea ciudat că nu se scufundă pământul cu mine. Eram frântă de oboseală, deși nu făcusem nici o sută de pași și singură... singură... Toată lumea mă părăsise: și tu, și el, și Alexa, toți. Poate și eu plecasem din
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de oboseală, deși nu făcusem nici o sută de pași și singură... singură... Toată lumea mă părăsise: și tu, și el, și Alexa, toți. Poate și eu plecasem din mine. Aș fi vrut să mă odihnesc, să mă așez jos, pe bordura trotuarului, dar continuam să merg; prinsesem de veste că mă urmărea cineva din spate. Ce cruntă ironie! În starea în care mă aflam numai de-o aventură nu-mi ardea. Bărbatul mă ajunse, se apropie de mine. Fără să vreau am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
administrative, vacanțe mirifice, ajutat din plin rudele rămase acasă... Tot tacâmul. Ei ne-au zdruncinat serios convingerea că de România se alege sistematic praful, amintindu-ne că, în cei zece ani ai lor de absență, au dispărut dughenele ce sufocau trotuarele, câinii vagabonzi, munții de gunoaie dintre blocuri, aurolacii din scările blocurilor, spectrul vadimist și spaima mineriadelor, în vreme ce tot mai mulți colegi de-ai lor își făceau nume, firme și chiar averi în Apus, tot mai multe vedete rock vin pe
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ălan vers le pire“. Și nu pricep ce rău facem, noi, ăștia câțiva, cei neangajați în furtunoasele echipe de zgomote ale apdatării, agiornării și antilocalismului rabiat de fobia la tradiție. Sigur, suntem oarecum agasanți, ca rădăcinile ră mase sub asfaltul trotuarului după tăierea copacilor: stricăm oleacă simetria, stânjenim mersul fițos, uneori, mai ales în amurg, tocurile modernismului se mai împiedică de spinările noas tre, dar una peste alta suntem niște edecuri. Melancolii ridicole, nostalgii (neglijabile, cel mult înduioșătoare) după valori arhaice
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
administrativă. Civilitatea, amenitatea, core grafia plină de amenitate (chit că adeseori ipocrită, în esență) a relațiilor interumane. Faptul că trenurile, autobu zele și tramvaiele vin nesmintit la ora anunțată pe tabelele din stație. Că toată lumea respectă legile circu lației, pe trotuar ca și pe carosabil, pe pistele pentru bici clete, în parcuri și-n magazine. Că-n halucinanta aglomerație a gării din Amsterdam, cu mii de tălpi, trolere și rucsaci pe metrul pătrat, nimeni nu calcă pe nimeni pe bătă turi
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de tot felul. Cred că multe cupluri bine sudate se delectează cu plăcerea asta nevinovată. Să-ți petreci diminețile pe Corso și serile pe faleză, să cutreieri parcurile și muzeele, să sirotezi o cafea sau o bere la măsuța de pe trotuar, să aluneci pe trotuare holbându-te din vitrină-n vitrină - totul cu privirea ațintită la ceilalți, trăgând cu urechea la șoaptele trecătorilor, ascultându-le tocmeala cu negustorii și făcând infinite conjecturi despre statutul lor social, financiar, marital, apoi comparân du
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
că multe cupluri bine sudate se delectează cu plăcerea asta nevinovată. Să-ți petreci diminețile pe Corso și serile pe faleză, să cutreieri parcurile și muzeele, să sirotezi o cafea sau o bere la măsuța de pe trotuar, să aluneci pe trotuare holbându-te din vitrină-n vitrină - totul cu privirea ațintită la ceilalți, trăgând cu urechea la șoaptele trecătorilor, ascultându-le tocmeala cu negustorii și făcând infinite conjecturi despre statutul lor social, financiar, marital, apoi comparân du-le specificul etnic, vigoarea
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
mașina Comitetului școlar județean, un Ford vechi, în fața școlii. Din el coboară noul revizor școlar Cezar Stratula însoțit de preșe dintele comitetului școlar județean Mirgovodoni. S-a oprit în fața gardului prețăluindu-l de parcă voia să-l cumpere, a trecut în revistă trotuarul și florile din dreptul școlii, florile multicolore sădite și îngrijite de Steluța și fetele din școală. Pavilionul străjeresc era sus la catarg. Ia-o prin curte, prin livadă unde, printre rândurile frumos prășite se ițea fasolea grasă, frumoasă, gata de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
a coborât bicicleta, a încălecat pe ea și dus a fost. La Odesa nu I-am mai văzut decât pe vapor. La Constanța, a apărut când ne găseam la muzeul de artă. Și-a fixat bicicleta lângă autobuz, pe marginea trotuarului, și a intrat cu noi în muzeu. Dar marea senzație ne-a rezervat-o pentru seara aceasta. Fiind "seară de cabaret" în "marele salon", a apărut cu perucă de femeie și cu buzele rujate. Nu-mi venea să-mi cred
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]