3,061 matches
-
terasă. Probabil aveți nevoie de odihnă. Mă așteptam să se schimbe, dar abia dacă era conștient că apa continua să-i picure din haine și că lăsa urme de tălpi ude pe dalele podelei. Mă conduse la scaunele adăpostite sub umbrelă de lîngă piscină. Luînd loc, am remarcat ferestrele de la etajul vilei mele și mi-am dat seama cît erau de aproape de complexul bungalourilor și cum trebuie să fi auzit omul ăsta fiecare sunet al petrecerilor noastre furtunoase. E multă liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
plină glorie napoleoniană de briza sobră a unui cu totul alt stil. Ținuta distinsă a ducelui de Wellington, supranumit de propriii soldați „dandy”, eleganța și grația cu care Își poartă cravata albă, puzderia ofițerilor englezi trași la patru ace, cu umbrela În mână chiar pe câmpul de luptă (pentru ca prețioasele haine să nu fie udate), lasă bouche bée armata imperială a Franței, sufocată de uniformele pompoase și greoaie. Dacă ne mai amintim că un regiment englez făcut prizonier la Verdun recreează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
aparent futila istorie a bastoanelor, Înlocuitori de sceptre pentru regii din Dandyland, Însemne ale puterii și adevărate baghete magice, manevrate cu dexteritate și grație, dând sens unei Întregi coregrafii. Cu nimic mai puțin interesantă ar fi și povestea cravașelor, a umbrelelor, lornioanelor și a celorlalte accesorii de ținut În mână, fără de care un costum elegant, o ținută tipic dandy nu sunt de conceput. Spre a nu mai vorbi despre lanțuri, ceasuri ori despre bijuteriile propriu-zise (inelele, cu precădere), cărora li s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
tânărului fasiot că a pătruns în lumea celor puternici. În orice caz, asta am simțit eu în ziua aceea. Înveșmântat în mătase ca un copil de emir, urcat pe un cal de rasă, urmat de un rob care ducea o umbrelă mare, am străbătut străzile orașului înconjurat de elevii din clasa mea, care cântau la unison. Pe marginea drumului, câțiva trecători mă salutau făcând semne cu mâna, iar eu le înapoiam salutul. Din când în când, câte o figură cunoscută, Khâli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
femeie bătrână, formă neagră și murdară de pământ din care ieșea doar o palmă nepăsătoare deschisă mărinimiei trecătorilor. Când Zeruali s-a apropiat, călare pe un cal împopoțonat și urmat de un sclav care-i ținea deasupra capului o imensă umbrelă, cerșetoarea făcu un pas spre el și începu să îngaime vorbe cucernice, imploratoare, abia auzite. Una din gărzi îi strigă să se care, dar stăpânul îi făcu semn să tacă. Avea nevoie să-și refacă reputația în ținutul acela pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
colț al încăperii BĂRBATUL CU VIOLONCELUL cântă, nu prea tare, la violoncel. BĂTRÎNUL CU BASTON pare că dormitează în scaunul său, cu ceafa sprijinită de perete. DOAMNA CU VOAL pare că ascultă muzica, transpusă. În apropierea ușii de la intrare - două umbrele lăsate deschise, să se scurgă apa. Intră BĂRBATUL CU ZIARUL. Își scutură umbrela de apă și o lasă lângă celelalte, să se scurgă. Se scutură de apă cercetând încăperea cu privirile. BĂRBATUL CU ZIARUL: Puf! Ce vreme! (DOAMNA CU VOAL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
CU BASTON pare că dormitează în scaunul său, cu ceafa sprijinită de perete. DOAMNA CU VOAL pare că ascultă muzica, transpusă. În apropierea ușii de la intrare - două umbrele lăsate deschise, să se scurgă apa. Intră BĂRBATUL CU ZIARUL. Își scutură umbrela de apă și o lasă lângă celelalte, să se scurgă. Se scutură de apă cercetând încăperea cu privirile. BĂRBATUL CU ZIARUL: Puf! Ce vreme! (DOAMNA CU VOAL și-a ridicat voalul și-l privește pe BĂRBATUL CU ZIARUL. BĂTRÎNUL CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
CU BASTON: Ce facem, îl mai omorâm sau nu? DOAMNA CU VOAL: Să-l lăsăm să fugă, nu vreți? (Trăgându-l de mânecă pe BĂRBATUL CU VIOLONCELUL.) Hai, fugi! Fugi! BĂRBATUL CU ZIARUL: Unde să fugă, că n-are nici măcar umbrelă. DOAMNA CU VOAL (Sfâșiată, impresionată, trăgându-l mereu pe BĂRBATUL CU VIOLONCELUL.): Hai, du-te! Du-te. Ia umbrela mea și du-te. BĂTRÎNUL CU BASTON: Poate s-o ia și p-a mea, dacă vrea. BĂRBATUL CU ZIARUL: Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Trăgându-l de mânecă pe BĂRBATUL CU VIOLONCELUL.) Hai, fugi! Fugi! BĂRBATUL CU ZIARUL: Unde să fugă, că n-are nici măcar umbrelă. DOAMNA CU VOAL (Sfâșiată, impresionată, trăgându-l mereu pe BĂRBATUL CU VIOLONCELUL.): Hai, du-te! Du-te. Ia umbrela mea și du-te. BĂTRÎNUL CU BASTON: Poate s-o ia și p-a mea, dacă vrea. BĂRBATUL CU ZIARUL: Să le ia pe toate! Să le ia absolut pe toate. DOAMNA CU VOAL (Trăgându-l spre ușă pe BĂRBATUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mea, dacă vrea. BĂRBATUL CU ZIARUL: Să le ia pe toate! Să le ia absolut pe toate. DOAMNA CU VOAL (Trăgându-l spre ușă pe BĂRBATUL CU VIOLONCELUL care pare acum îmbătrânit, terminat, dar continuă să cânte.): Hai, ia-ți umbrelele astea și du-te... Ia-le pe toate, auzi... Ți le dăm pe toate... BĂRBATUL CU ZIARUL închide umbrelele și i le înfige la subsuoară BĂRBATULUI CU VIOLONCELUL, care continuă să cânte la violoncel. BĂTRÎNUL CU BASTON deschide larg ușile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
VOAL (Trăgându-l spre ușă pe BĂRBATUL CU VIOLONCELUL care pare acum îmbătrânit, terminat, dar continuă să cânte.): Hai, ia-ți umbrelele astea și du-te... Ia-le pe toate, auzi... Ți le dăm pe toate... BĂRBATUL CU ZIARUL închide umbrelele și i le înfige la subsuoară BĂRBATULUI CU VIOLONCELUL, care continuă să cânte la violoncel. BĂTRÎNUL CU BASTON deschide larg ușile. Afară e noapte, plouă torențial, din când în când tună și fulgeră. DOAMNA CU VOAL îl împinge afară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
care continuă să cânte la violoncel. BĂTRÎNUL CU BASTON deschide larg ușile. Afară e noapte, plouă torențial, din când în când tună și fulgeră. DOAMNA CU VOAL îl împinge afară pe BĂRBATUL CU VIOLONCELUL, în timp ce BĂRBATUL CU ZIARUL ridică mereu umbrelele care alunecă și i le așează subsuoară BĂRBATULUI CU VIOLONCELUL.) BĂRBATUL CU ZIARUL: Ia-le. BĂTRÎNUL CU BASTON: Pune-i-le. DOAMNA CU VOAL: Dă-i-le. BĂTRÎNUL CU BASTON: Încet. DOAMNA CU VOAL: Hai, hai! BĂRBATUL CU ZIARUL: Ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Pune-i-le. DOAMNA CU VOAL: Dă-i-le. BĂTRÎNUL CU BASTON: Încet. DOAMNA CU VOAL: Hai, hai! BĂRBATUL CU ZIARUL: Ține mai strâns. Ține mai strâns. (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL este împins afară numai cu arcușul în mână și cu umbrelele subsuoară. Violoncelul a rămas în brațele DOAMNEI CU VOAL. În sfârșit liniște.) BĂTRÎNUL CU BASTON (Care trage ușile, dar nu le mai poate închide ermetic): Doamne, Dumnezeule, bine că s-a terminat. BĂRBATUL CU ZIARUL (Care își desface ziarul.): Poftim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
PRIN PLOAIE: Rochia aceea albă. IOANA: Ba nu, ba nu! Am să-mi pun o rochie scurtă și subțire... o rochie de soare... ca să mă bată vântul și soarele... CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Și să-ți iei cu tine și o umbrelă... pentru ploaie... și o eșarfă... și niște mănuși lungi... Am să te plimb pe nisip, trebuie să-ți iei și niște pantofi albi, de nisip... IOANA: Strânge-mă în brațe... Tare... (Se face tot mai frig și mai întuneric; scurte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
peron.) Atunci... (Rămâne cu privirile țintuite de ceasul gării.) Și ceasul ăsta... Ar merita să-i aruncăm o piatră... în bot... IOANA (Iese îmbrăcată în alb, cu o pălărie uriașă pe cap, trăgând după ea cele mai ciudate obiecte: coșuri, umbrele, geamantane, cutii, flori etc.; cantitatea de obiecte aflate în mâinile fetei distonează cu așteptările normale.) Tata e nebun! (Furioasă, își răstoarnă lucrurile unele peste altele pe peron.) E nebun! Pfui! ȘEFUL GĂRII (Apare îmbrăcat impecabil, în negru, cu joben și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
intrăm În acea stare de grație care este „urmărirea continuă a mingii“. Uneori, o miraculoasă spargere de nori ne obliga să ne Înghesuim sub un adăpost dintr-un colț al terenului, În timp ce bătrânul Dmitri era trimis să aducă din casă umbrele și mantale de ploaie. După un sfert de ceas, reapărea sub un maldăr de haine pe lunga alee și, pe măsură ce Înainta, Își recăpăta petele de leopard, căci soarele strălucea din nou și imensa lui povară nu mai făcea trebuință. Mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de fapt culorile erau o masă de puncte roșii dese. Fiecare episod se termina cu o bătaie zdravănă administrată lui Buster de către mămica lui cu talie de viespe, dar foarte puternică, folosind un papuc, o perie de păr, vârful unei umbrele, orice - chiar și bastonul unui polițist Îndatoritor - și scoțând nori de praf din turul pantalonilor lui Buster. Întrucât eu nu mâncasem niciodată bătaie, aceste poze Îmi sugerau o tortură ciudată, exotică, nu prea diferită de - să zicem - Îngroparea unei vrăjitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
au intrat la apă la spălat; doamnele purtau În acel sezon haine ușoare cu revere căptușite cu mătase, pălării cu calotă mare și boruri largi, voaluri albe, dese, brodate, bluze cu volănașe pe piept, volănașe la Încheieturile mâinilor, volănașe pe umbrele. Briza Îți săra buzele. Cu o viteză colosală un Clouded Yellow rătăcit năvălea pe plaja plină de viață. Un plus de mișcare și de sunet aduceau vânzătorii care-și strigau cu glas tare marfa: cacahuètes, violete de zahăr, Înghețată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de pe trepte e într-o manta fostă cândva albastră, de milițian, are un maldăr de pungi din plastic cu ziare, zdrențe, fel de fel de cutii, sticle de apă minerală goale. Dintr-o sacoșă se ițesc o franzelă și o umbrelă galbenă, de damă. Întins într-o rână, ca la ospețele romane, cu capul sprijinit în mâna dreaptă, moșul privește defilarea Bulevardului, a mașinilor de pe Brezoianu, a schimbării luminilor de la intersecție, absent, cufundat în acea uitare de sine interioară pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
său lung, coborî mai tîrziu pînă pe plajă, se ascunse În hățișul de buruieni și așteptă, răbdător, ca echipajul de pe Virgen Blanca să debarce. De data asta fură lansate la apă trei bărci, și nu mică Îi fu mirarea văzînd umbrelele de soare și rochiile multicolore a două femei care tocmai coborau pe scară. Ajunseră pe pămînt Însoțite de un cavaler cu Înfățișare nobilă și veșminte elegante și deodată, văzîndu-le cum treceau atît de aproape de apă, deduse că era vorba, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
un tufiș, un flașnetar șchiop abia cărîndu-și cutia. Pe trotuare, frunzele strivite își îngropau în praf sigiliul galben, ud... ― S-a făcut târziu, observă bătrâna. Ploua mărunt, cerul de octombrie plin de apă și funingine părea gata să cadă. O umbrelă roșie traversă strada și Melania Lupu se înveseli. ― E ca un mac ud... Știu, fetițo, adori macii. Pe o florentină sau la o rochie de curse, firește! Dau o înfățișare extrem de proaspătă. Totdeauna am afirmat că după război femeile au
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
unghia pe peliculă: Grilajul ăsta o să-l forțăm. Te felicit din inimă, draga mea! Melania Lupu își trimise o sărutare în oglindă și începu să pirueteze prin cameră. Se învîrtea ușor, cu brațele întinse. Sub poalele capotului deschise ca o umbrelă, se vedeau picioarele subțiri îmbrăcate în șosete albe. Căzu în fotoliu gâfâind. ― Dumnezeule! Nici nu credeam că băieții aceștia se vor lăsa atât de ușor convinși. Asta înseamnă un singur lucru, draga mea: Socotelile tale au fost exacte. Ai grijă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
s-a întîmplat, m-am întors brusc și l-am văzut. Am avut sentimentul că mă evită... O impresie, acum îmi dau seama. Bătrânețea te face îngrozitor de susceptibil... În stradă, Cristescu izbucni în râs. Băgă cornetul în buzunar și deschise umbrela. La geam, Melania Lupu îi făcea semne luîndu-și grațios rămas-bun. Abandonă pila de unghii, făcu aparatul de radio mai încet și ridică receptorul. Recunoscu glasul femeii din confesional. ― Domnul inginer Ionescu? ― Da. ― Pregătește-te pentru mâine seară. Între 5 și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
probleme cu șmecherii de la Circulație. Mașinile ― una albă și una roșie ― demarară. Pe parbriz, ștergătoarele ticăiau ritmic ca un ceasornic. La o fereastră, un bărbat cu nasul strivit de geam scruta cerul ud. " Vrea să știe dacă trebuie să ia umbrela" gândi Melania Lupu. Scoase motanul din poșetă și-i șopti la ureche: ― Drum bun, Mirciulică! Din spate, Azimioară vedea profilul maiorului. Tâmpla căruntă, nasul subțire, încovoiat și cu pielea mult întinsă pe os, ridul adânc care se oprea în colțul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
curios? Sânt poate două secole de când a murit și surâsul ei are încă puterea să ucidă. Hm, prea multă cianură pentru un surâs... Oftă și le făcu sul. ― Știu unde le vei ascunde, draga mea. M-am gândit mult. În umbrelă, strâns înfășurate. Trebuie să verifici doar nasturele și șiretul. Să se încheie bine. Nu, n-o să pară ciudat. Afară e ceață, și dacă nu mă înșel, în curând va începe să ningă. De fapt, sper că nu va ninge! O
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]