3,608 matches
-
în interior prin ușa larg deschisă. încet, am pășit peste prag, înglobat deodată în lumina sepia gălbuie, pâlpâitoare, ca într-un fum ireal. In păcăniturile și hârâiturile peliculei vechi desfășurîndu-se de pe rolă am recunoscut camera copilăriei mele, cu pereții zugrăviți umil, "cu rolul", - palmieri lângă palmieri până la tavan - cu bucle de filme alb-negru împrăștiate pe covor printre piesele prismatice ale unui joc de construcții. Foarte încet, dizolvat de emoție, m-am apropiat de fetița care-și făcea de lucru cu o
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
te-ai purificat de tine însuți, dar când o vei putea face îți vei da singur seama de simplitatea sublimă a valorii meșterului Luca, Știu că are dreptate părintele dar, Oricum ai lua-o, Theo, arta religioasă e o artă umilă, dacă vei continua s-o faci va trebui să te obișnuiești cu asta, altfel orice biserică în care vei picta nu va mai fi o biserică, ci un muzeu, Încă o dată are dreptate părintele și eu privesc peste masă semnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
le poți citi cu ușurință titlurile, geografie, istorie, limba franceză, probabil Daniel și-a făcut deja lecțiile pentru mâine, de aceea nu l-am mai văzut eu dimineața în ultima vreme, era plecat la școală, arta religioasă e o artă umilă, Daniel desenează în caietul cu foi veline semnele alfabetului grecesc, Dar Theo nu știa atunci de ce învățam eu greaca, el nu știa că voiam să citesc din Cartea părintelui Ioan, că voiam să descifrez misterioasa scriitură, de aceea învățam greaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
De fapt, ce ar fi dacă am pune și punctul ei de vedere alături de al lui? Un articol de genul „ea și el“. Jack ridică o sprânceană către Lisa, suspicios. Este un subiect epuizat, spuse Lisa scurt. — Da? spuse Ashling umilă. OK. — Suntem în data de 12 mai astăzi, încheie Jack ședința. Consiliul vrea ca primul număr să apară pe piață la sfârșitul lui august. ăsta poate părea un termen lung pentru cei care vin de la publicații săptămânale, dar de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
înăuntru pentru că își exploatează angajații, furându-le țigările. Jack Devine, eroul clasei muncitoare. —Eroul autoproclamat al clasei muncitoare ar fi mai corect, comentă Trix. —Cum adică? spuse Ashling, neputând să își ascundă curiozitatea. I-ar plăcea să fie văzut ca umil și să fie și el în stare să facă munca pe care trebuie să o facă pentru banii pe care îi primește. Nemulțumirea lui Trix față de lucrurile astea era aproape tangibilă. Problema e, reluă Kelvin, că s-a născut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
drumul către sala de recepții. Nu lăsăm niciodată jacheta. Trebuie să le lași impresia că ești foarte ocupată, că doar treci pe aici pentru câteva minute, că ai o viață mult mai interesantă undeva în altă parte. —Scuze, spuse Ashling umilă. Nu mi-am dat seama. În sala de petrecere, o femeie slabă, îmbrăcată din cap până în picioare cu produse din colecția de vară Morocco, le-a întâmpinat și le-a întrebat cine erau, după care le-a cerut să semneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
toate bufnițele alea? Deși majoritatea celor prezenți râdeau, Lisa îl citise imediat pe Ted. Știu că este prietenul vostru, dar ăsta e un caz evident de Noul-Costum-Hugo-Boss-al-Împăratului, spuse ea sarcastic. —Face asta doar ca să își găsească o prietenă, explică Ashling umil. Poate că e în regulă atunci. Lisa știa foarte bine ce însemna expresia scopul scuză mijloacele. Au mai urmat doi comici după Ted, apoi era rândul lui Marcus Valentine. Atmosfera a început să se schimbe, părând să se umple de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
de ce a trebuit să porți pantaloni? întrebă când, peste câteva secunde, trecu și Ashling peste el. Când Lisa a apreciat că sunt destul de departe de hotel, a încetinit. Ashling a prins-o din urmă și i-a aruncat o privire umilă și neliniștită. Depinde ce e înăuntru, spuse Lisa cu buzele strânse. Tocmai își amintise de ce îi plăcea să lucreze singură. Când nu se poate, trebuie să împarți - machiaj, laude, lucruri. Deschizând geanta de doctor, spuse: Poți lua fardul de ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mână, a invitat-o să inspecteze niște jaluzele verticale de birou hidoase. Ea dădu violent din mână. — Dar nu le vreau pe astea! Vreau unele din lemn și te asigur că mi le pot permite! Îmi cer scuze, spuse bărbatul umil. Nu voiam să crezi că te păcălesc să dai tot bănetul ăla. Dar dacă zici că îți permiți... Lisa oftă disperată. Ce țară imbecilă. Am făcut economii, încercă ea să îl liniștească. Te asigur că e în regulă. —Ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
râdă. Te cred, ai o figură sinceră. Ashling strâmbă din nas. —Dumnezeule, ce grozăvie, spuse ea, arătând către halba lui goală de bere. Mai vreți ceai, părinte? —Ce? Nu, Ashling, trebuie să te rog ceva, spuse el pe un ton umil. Te superi dacă trecem pe la un număr de comedie? Doar pentru jumătate de oră? Este cineva pe care chiar vreau să îl văd. Sigur, de ce nu? Asta nu urma să fie genul de ieșire la o cină scumpă și simandicoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în care îi stă părul observatorului în timpul observației. Ce muncă plină de însemnătate facem noi aici! Ashling căzu pe gânduri, întrebându-se dacă ar trebui să se supere, dar Jack i-a luat-o înainte: —Scuze, spuse el, dintr-odată umil. Râdeam și eu. Asta e cel mai îngrijorător, îi șopti Trix lui Ashling la ureche. —Ai terminat de scris materialul despre Jasper Ffrench? se răsti Lisa la Trix. — Da. Lisa se apropie pentru a se uita peste umărul lui Trix
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să se poată asigura, el a împăturit hârtia. A doua zi, telefonul lui Ashling a sunat la opt și un sfert. Ora matinală însemna că este Clodagh, disperată. Și chiar ea era. —Sunt trează de la șase și jumătate, spuse ea, umilă. Vreau doar să spun că îmi pare rău pentru aseară. Îmi pare foarte, foarte rău. M-am făcut rău de râs? Cred că problema este că am doi copii și nu prea ies... —Ai fost bine, spuse Ashling adormită. Toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
spun ceva amuzant. Ashling abia aștepta să spună povestea cu pipi și Oui, când Marcus replică: —Ascultă, eu sunt cel amuzant, da? Uimită, Ashling se uită urât la el. — Ce este în neregulă cu tine? — Nimic, spuse Marcus, dintr-odată umil. Îmi pare rău. —E din cauză că muncesc atât de mult, nu? Ashling se săturase. Se certaseră de mult prea multe ori pentru că el se simțea ignorat. —Marcus, dacă te consolează cu ceva, tu ești singura persoană cu care mă văd. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mai bună, spuse Ashling intrând în bucătărie. Te-ai gândit și la mine câtuși de puțin când i-o trăgeai prietenului meu? Clodagh era în agonie. Cum să explice vinovăția, tortura? — Chiar m-am gândit la tine, Ashling, spuse ea, umilă. M-am gândit, a fost atît de greu. Dar te gândești că doar personajele din telenovele au aventuri. Dar și oamenii obișnuiți au, se întâmplă. —Dar mie. Cum ai putut să îmi faci mie asta? — Nu știu. Dar nu ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
aici a doua zi. — Când a făcut mai mult decât să spele căni? Nu avem conversația asta. Am halucinații. Clodagh dădu din cap, cu ochii în pământ. —Te-ai dus la Edinburgh cu el? Din nou, Clodagh dădu din cap umilă. Nu aș fi spus că este genul tău, o acuză Ashling, conștientă de faptul că fața ei era contorsionată și urâțită de durere. Cât și-ar fi dorit să aibă o mină calmă și plină de demnitate. —Nici eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
doar pentru că așa voia ea. Dylan i-a acordat tot timpul tandrețe și dragoste și îi venea greu să creadă că astea se transformaseră în duritate, chiar dacă ea era responsabilă pentru asta. Voi primi custodia, repetă el. —Bine, spuse ea umilă. Dar, deși fața îi era speriată, în minte i se agitau cuvintele: Nu îmi va lua copiii, în nici un caz! — Da, voi vorbi cu ei. Dylan se duse în camera în care Craig și Molly se uitau la televizor. Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
sugeră Joy. Poate a mințit-o. Sau poate te ținea pe tine ca avantaj pentru a o obliga pe ea să îl părăsească pe Dylan. Mult prea târziu, Joy a realizat cât de dură fusese afirmația asta. Scuze, spuse ea umilă. Nu mă gândeam...Și Clodagh? Dacă ar trebui să aleg eu între Marcus și Dylan, știu pe cine aș alege. Iisuse! Scuze din nou. Auzi, nu vrei niște chipsuri? Ashling dădu din cap. Vrei ceva de mâncare? Ciocolată? Floricele? Ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
știa și copilul; tânărul dux își făcu îndată apariția, înconjurat de alți tribuni. Văzu grupurile dezordonate și nu scoase o vorbă. Surâsul îi dispăruse. Germanicus trăia în sintonie cu oamenii săi, indiferent dacă aveau un grad înalt sau o poziție umilă, o cultură rafinată sau o simplitate grosolană. „Civile ingenium, mira comitas“ avea să scrie scurt, însă cu părere de rău, un istoric puțin înclinat spre laude cum era Cornelius Tacitus. Pentru unii dintre cei aflați la Roma, aceste calități erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a victimei, nu a ucigașului? izbucni Drusus. Cremutius, care era modest și blând, nu îndrăzni să-i explice că, în analiza lui obstinată de istoric, simțea pătrunzând uneori în mintea sa proiectele obscure ale lui Tiberius, că aproape le anticipa. Umil și sceptic, credea că totul era scris în vechile istorii și că era de-ajuns să le citești cu atenție, fiindcă veacurile trec, dar inima oamenilor rămâne mereu aceeași. Bătrânul Zaleucos îl privi și se gândi că acea clarviziune se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
degetul spre intrare: — E interzis să ieși de aici fără permisiunea împăratului, îl avertiză. Așadar era o închisoare, ca și acele domus ale Liviei sau Antoniei. O recluziune ce dura de mai bine de trei ani. Gajus răspunse cu glas umil: — Mă voi supune. În fundul atriului, între două statui ale Dioscurilor călare, pornea o rampă acoperită, într-un urcuș ușor. Pavajul era grosolan, potrivit pentru călărie. Nu se vedea unde duce, era pustie; doar de o parte și de alta, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Caesar - fiul marelui Germanicus, cel ce fusese trădat și ucis, nepotul lui Octavianus Augustus și al lui Marcus Antonius, singurul supraviețuitor de parte bărbătească din familia imperială -, cu ajutorul armat al pretorienilor, al flotei, al legiunilor lui Germanicus și cu aprobarea umilă a Senatului, cucerise imperiul. Pe neașteptate, Tiberius vru să plece de la Capri. În ciuda lecticii capitonate, a sclavilor și medicilor, coborârea de la Villa Jovis până în port fu obositoare, iar îmbarcarea și navigarea se dovediră și mai dificile. Toți își amintiră - iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se putea găsi din operele gândite și scrise în cei patru mii de ani dinainte de ei, care acum se fărâmițau în nisipul deșertului. Vom construi centrul gândirii noi, spuse. Manlius, care, cu toate că era bogat, trăia pe șantiere, asemenea celor mai umili muncitori, împărțind cu ei fiertura de grâu, carnea de oaie și vinul îndoit cu apă, înțelese din acel discurs că edificiul trebuia să fie imens. Nesiguranța lui dispăru. Despre Aegyptus știa doar că se afla de cealaltă parte a nesigurei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de licență, mă Întreabă ce vreau să fac după facultate. „Același lucru!“, Îi răspund puțin ambiguu și schimb subiectul. În același timp, urcă din sens invers poetul A.P., ce se umflă cât un brontozaur, ca să mă oblige să mă dau umil la o parte. Citind recent Oedip, am fost Încăpățânat și nu i-am făcut loc; a trebuit să se dea el la o parte ca să mă lase să trec. Poetul A.P. se supără vizibil și mă privește cu ochii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
teatrală de fotomodel — cu un șold în afară și buzele țuguiate — și zise: — Spune-mi tu. Cum crezi că mănânc și cum dorm? Ca dracu’, răspunse Leigh fără nicio ezitare. Jesse începu să râdă și deschise ușa. — Bun venit în umila mea locuință. Leigh privi în jur. Măsură cu privirea podelele care scârțâiau, masa rustică imensă și veche, cuvertura croșetată aruncată la întâmplare pe sofa și, deși se îndrăgostise deja de toată casă doar văzând prima cameră, suspină impresionată și spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
murmură femeia. Tenul unui înger. Ei da, așa mai mergea. Adriana se pomeni că afișează pentru a doua oară în seara aceea zâmbetul ei de premiantă. — Mulțumesc! Ce drăguț din partea ta! Încerca să facă pe rușinata sau cel puțin pe umila, dar nu era sigură că-i reușește. — Catherine... , o avertiză Toby. — Scuze, știu...fără afaceri la petrecere. Promit să nu o mai deranjez în seara asta, dar de luni nu mai garantez. Femeia ridică privirea deoarece zărise încă doi oaspeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]