2,852 matches
-
creștinismului, era de negândit ca Licinius, care își dăduse acordul în promulgarea rescriptului de la Milano (313), deși era de credință păgână convinsă, să se fi ridicat împotriva creștinilor și a religiei lor. De fapt, persecutând creștinii, Licinius voia să-l umilească pe Constantin, care la prima vedere nu era în măsură să intervină în ajutorul celor prigoniți, provocând o confruntare armată. Analizând atitudinea constantiniană tot mai progresivă în favoarea creștinismului occidental și privind cu invidie întorsura lucrurilor în favoarea lui Constantin, Licinius a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
își făcuse din creștinism platforma politicii sale guvernante. Această atitudine liciniană este reflectată de Eusebiu în Istoria Bisericească (cartea a X-a) și în Viața lui Constantin (cărțile I-II), care ne spune fără echivoc că Licinius a vrut să umilească, să lovească și să pedepsească lumea străină lui și regimului său, revărsând cu furie asupra creștinilor toată ura și invidia pe care o nutrea față de Constantin și față de Dumnezeul acestuia, care îl ocrotea. Cât timp a fost în alianță cu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ai Bisericii, alungați din funcțiile lor au pătimit foamea și au trebuit să trăiască din pomeni; corectitudinea morală și demnitatea lor de oameni precum și râvna lor de suferi pentru o cauză dreaptă devenise o mustrare adusă tiraniei isterice a împăratului, umilindu-i puterea. Răbdarea creștinilor depășea așteptările împăratului. Creștinii, cunoscând atitudinea și îndemnul episcopului Atanasiu (295-373), în fața acceselor de furie convulsive ale Apostatului, îmbarcându-se la Alexandria Egiptului pentru exil îi întărea pe creștinii înlăcrimați spunându-le: Nu vă fie teamă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sau sperat că trecuse. Istoricul marxist Eric Hobsbawm a observat că "elementul de bază pentru a înțelege situația prezentă este că atentatele de la 11 Septembrie nu au amenințat în mod real SUA. A fost o tragedie umană teribilă care a umilit Statele Unite, dar nu le-a slăbit în niciun fel. Trei, patru sau cinci atacuri nu vor modifica poziția Statelor Unite sau puterea lor în lume" (Hobsbawm 2002). Acest punct de vedere este similar cu teza lui Waltz conform căreia problema terorismului
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
cuvine, de aceea, ca Întâlnirea voastră În templul nevăzut să fie numai pentru starea de extaz și dulce comuniune, Fiindcă dacă veți intra În acest templu doar pentru a cere, nu veți primi nimic, Iar dacă doar spre a vă umili, nu vă veți Înălța; Sau chiar dacă veți intra spre a implora fericirea pentru semenii voștri, nu veți fi auziți. E destul numai să intrați În acest templu nevăzut”. Aroganță, obrăznicie, batjocură - bun-simț, bună creștere, bună-cuviințătc "Aroganță, obrăznicie, batjocură - bun‑simț
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
spate pentru a-și realiza interesele.) „Un om cinstit este respectat chiar și de cei necinstiți.” (D. Diderot) Măgarul Îngenuncheat e de două ori Încălecat. (Cel căzut este mai tare lovit; cel aflat În lipsuri/nevoi, dacă se mai și umilește, va suporta În plus și Înjosiri: „Cu capul plecat nu ajungi la țintă”.) „Răbdând o insultă veche, atragi una nouă.” (Publilius Syrus) Un câine viu face mai mult decât un leu mort. Mai bine un măgar viu, decât un leu
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de emfază, de rutină sau de obligație: „Te copleșește darul, dacă ți se dă cu un zâmbet”.) „Sunt unii care dau puțin din belșugul pe care Îl au, și aceasta pentru a li se recunoaște dărnicia, Însă această dorință ascunsă umilește darul făcut. Sunt, apoi, alții care, puțin având, dau totul. Aceștia cred În viață și În mărinimia vieții, iar sacul lor niciodată nu-i gol. Ei sunt cei ce dau cu bucurie, iar bucuria le este răsplata cea mare. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
cultura, acest joc mizează pe exhibarea inculturii. N-am putea ști să zicem În ce măsură cultura și demonstrațiile pe care le facem În societate instalează o senzație arhaică de rușine, confruntându-ne cu imaginea celorlalți. Jocul constă deci În a te umili cât mai mult posibil, șansele de câștig fiind cu atât mai mari cu cât te umilești mai mult. Însă jocul are și o altă particularitate care bazează pe sinceritate. Ca să câștigi nu trebuie numai să numești o carte cunoscută, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
demonstrațiile pe care le facem În societate instalează o senzație arhaică de rușine, confruntându-ne cu imaginea celorlalți. Jocul constă deci În a te umili cât mai mult posibil, șansele de câștig fiind cu atât mai mari cu cât te umilești mai mult. Însă jocul are și o altă particularitate care bazează pe sinceritate. Ca să câștigi nu trebuie numai să numești o carte cunoscută, ci trebuie să și reușești să-i convingi pe ceilalți că ai zis adevărul. Dacă amintești o
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
ei să se joace Umilirea. Or, unul dintre profesorii prezenți, Howard Ringbaum, suportă cu greu situația imposibilă În care Îi pune jocul pe participanți, aceea de a nu reuși decât pierzând și de a nu se pune În valoare decât umilindu-se. „Îl știi pe Howard, este stăpânit de o nevoie patologică de a se impune, dublată de o frică patologică de a fi considerat necultivat; jocul ăsta a dus la ciocnirea violentă a celor două obsesii ale sale, deoarece nu
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
octombrie./ Așteaptă să treacă/ tulburea fugă de moarte,/ Ascunsă în fruct,/ Neroada furie a creșterii/ Și coacerea oarbă,/ Așteaptă până creanga/ se leapădă de fructe/ și fiara își uită/ Puiul crescut./ Rămâi în cer,/ Până când ziua/ Are curajul să se umilească,/ Punându-se cu noaptea,/ Spate-n spate,/ Să vadă cine-i mai înalt/ Și noaptea gingașă se-apleacă/ Spre a părea/ Egale și surori./ Nu te-apropia,/ Până te cheamă/ Sânge stângaci,/ ca să cobori./ Tu vino numai când răsare/ Înlăcrimatul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
este cum trecerea dintre toamnă și iarnă este realizată prin intermediul zborului, dar cu care sunt investite păsările: "O țară e făcută și din păsări,/ Din V-urile mari căzând spre sud/ Rănite, alungate de frig/ Și de trădare,/ Venind înapoi/ Umilite de dor,/ Lunecând pe toboganul cerului/ Recunoscătoare/ Streașinei că nu s-a mutat/ De pe vechiul pridvor./ O țară e făcută și din păsări,/ Cum o biserică e făcută/ Și din viața de apoi". (O țară e făcută și din păsări
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ce-am fost ieri... Gh. P. unu: Și vrei să afli din dosarele securității...! Niște hîrțoage adunate cu grijă, păstrate cu grijă și scoase la iveală tot cu grijă..., să-ți dea cu ele peste bot, peste suflet, să te umilească, să te înfricoșeze... ca și-atuncea... Și acum tot frica e mama, și învățătoarea, și stăpîna noastră... Gh. P. doi: Ai dreptate, așa e, dar eu nu te oblig să te uiți în dosare... Gh. P. unu: Păi nici n-
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
morts este și ea o revoltată, pe Natură de astă-dată. La 83 de ani, după un simulacru de viață cu un soț tăcut și bizar, după o adolescență petrecută la mănăstire, după o tinerețe pierdută prin spitale cu părinții bolnavi, umilită de diformitățile fizice, onanistă (!) de aceea, mamă a unei fetițe pe care a lepădat-o Într-o pubelă de groaza de a nu lăsa urmași, Renée Emperaire se Îndrăgostește, rămînÎnd totodată perfect lucidă asupra propriei persoane, de un preot care
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o cere. Supravegherea este odioasă tocmai din pricina acestei perturbări proprii modului în care funcționează: un om își vede intimitatea agresată fără să poată replica, fără să poată avea satisfacția unei reciprocități. E nevoie de doi pentru a iubi, pentru a umili, pentru a pedepsi, dar, de fiecare dată, cei doi au, ca prezență, același statut, indiferent de natura relației lor. Stau față în față, obraz lîngă obraz, trup lîngă trup... la bine și la rău. Orice îndrăgostit e fericit să-și
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
clopot" ("Rond"). Peste tot este o negare, un sfârșit, parcă simțim atmosfera din "Marea trecere" a lui L. Blaga. Omul nu se mai poate sustrage unei vieți pustii până la jertfa definitivă. Viața este o pândă permanentă, care pe care se umilesc, se devorează, se ucid. Sicriele se înmulțesc halucinant, astfel că nu mai distingi cine este mort și cine este viu. Universul este în dezagregare, nici răul nu mai poate triumfa, pentru că cetățile sunt obosite, neamurile sufocate, memoria va rătăci în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
clădit numai din mușchi: cu asta mi-a atras atenția. Era un tip voluntar, pe care ți l-ai dori alături atunci când mergi la cumpărături: cu asta m-a agățat. Iar ca amant făcea toți banii: cu asta mi-am umilit din nou colegele, care încă nu-l uitaseră pe numărul trei. De cucerit însă, m-a cucerit cu altceva. Veți afla când ajung cu povestea la el. Tratăm cele patru întrebări fundamentale pe rând. 5.1. cum se numesc alimentele
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
un devoire. 4. Tortura Tortura este rezultatul chinurilor fizice aplicate unei persoane. A tortura semnifică a produce dureri fizice, a chinui. Este o practică corporală care urmărește, prin producerea durerii și a suferinței, efecte În planul sufletesc și moral. Ea umilește prin suferință, producând o regresiune psihologică profundă, În scopul obținerii din partea unei persoane a acceptării unor situații impuse din afară și contrare voinței sale. Chinul torturii este pedeapsa metodică, aplicată continuu corpului uman al unei persoane, urmărind de a o
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Însuți, conform voinței sale. Dar aceasta se realizează numai printr-o putere constantă și solidă a individului. Cei slabi nu pot fi liberi. Libertatea este o trăsătură a celor tari și puternici. Cei slabi, cu o forță sufletească redusă, sunt umili, ipocriți, șovăitori, intriganți, bolnavi, abulici. Ei nu pot fi liberi și, din acest motiv, suplinesc „libertatea ca virtute” printr-o conduită de dependență, de factură servilă față de ceilalți. Un aspect conex privind libertatea este legat de responsabilitate, asupra căreia vom
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de alteritate care i se pare pe măsură: cea radicală. Anticipată de unele propoziții apoftegmatice, întunecate ori cinice, incluse în Plimbarea prin flăcări ("marele arhitect dumnezeu era bătrânul din/ azilul de noapte"), Preludii pentru trompetă și patru pereți ("Profeții își umilesc umbra./ Acolo înăuntru orbita și ochiul atoatestăpânitor./ Psalmii negri își caută ferestre. Așa!") sau Documentele haosului ("Templele au ars. Cei care căutau urmele lui Dumnezeu prin deșert/ se-ncălzesc și azi la micul foc al înfrângerii"), confruntarea temerară cu paradigma
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și veghe-ngroșată la barierele spaimei). Sau: "Trebuie să-mi învăț moartea câte ceva despre mine/ în nopțile tulburi când scriu/ cu aceeași încrâncenare cu care aș urca muntele/ fericit ca mirii aceia care făceau dragoste în cimitir/ pe iarbă verde ca să umilească moartea (Alt poem care și-ar fi dorit un final optimist). Martirajul scriptural idee modernă, instrumentată însă postmodern constituie, de altfel, Blazonul de arhonte și marea obsesie a lui Daniel Corbu. O dovedește, cu asupra de măsură, cultivarea excesivă a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
din fiecare generație puterea asupra întregului pămînt și autoritatea asupra tuturor urmașilor lui Israel. De optsprezece secole durează războiul lui Israel cu această putere care fusese promisă lui Abraham, dar care i-a fost furată de Cruce. Călcat în picioare, umilit de dușmani, mereu sub amenințarea morții, a persecuției, a răpirilor și violurilor, poporul lui Israel a fost strivit; și s-a risipit pe tot pămîntul, de aceea tot pămîntul trebuie să fie al său... Originea acestei povestiri trebuie căutată într-
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
niciodată, strigă ducele de Richelieu în exil. Să fiți neîncetat în memoria noastră și atunci falsa măreție a secolului al XVIII-lea se va eclipsa în fața adevăratei voastre glorii; acest secol superb, al Luminii și al crimelor, trebuie să se umilească în fața virtuților voastre modeste și a prețioasei simplități a obiceiurilor, simplitate pe care a avut îndrăzneala insuportabilă să o numească barbarie..." "Secole ale cavalerilor, continuă Richelieu, în fericita voastră nevinovăție, religia, onoarea și virtutea au fost flăcările sacre care v-
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
două încercări antagonice menite a-l reunifica, a papei și a împăratului (sec. XI-XII). "Lupta pentru învestitură" ia sfîrșit odată cu Concordatul din Worms, care instituie principiul separării dintre puterile spirituală și temporală (1122). Filip cel Frumos nu ezită să îl umilească și să îl surghiunească pe papă, iar apoi să anihileze cel mai puternic ordin creștin (lichidarea Templierilor, 1321). Ca o ultimă și profundă diviziune, a avut loc pentru o vreme o dedublare antagonistă a papilor (Marea Schismă a Occidentului, 1378-1418
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
de precizie și relevanță. Cuvintele scrise de venerabila Cella Delavrancea, curând după revoluție, despre tinerii pe care aceasta i-a jertfit ar trebui să rămână un motto pentru orice efort recuperator: "Plâng pierderea atâtor vieți. Sângele lor limpezește pământul patriei, umilit de distrugerea onoarei și credinței. Mă rog Domnului să pot citi noile manuale de istorie din școli." Noile manuale de istorie! Când le vom avea? Și cum ar putea ele să dea seama despre marea jertfă colectivă pe care românii
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]