23,058 matches
-
sergent major Flint Stedman, o să-ți ajungă țâțele ca la vacă... Dup-aia paietele și părul perucilor zboară în toate direcțiile. În noaptea aia au făcut zero bani. Nimeni nu vrea să pocnească o arătare dintr-asta, zgâriată toată și umplută de sânge. Cu ochi injectați și cu fardul întins peste tot de lacrimi. Privind în urmă, bătaia aia de puicuțe aproape le-a compromis întreaga misiune. Țara asta nu poate câștiga nici un război fiindcă tot timpul ne batem între noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
la gheața care se topește în paharul gol și zice: — Unde mergem? Din carlingă, Sheila spune: — Sunt după noi de când am luat spre interior, la Jedda. Își pune din nou căștile pe urechi. Și Flint se apleacă peste interval să umple din nou paharul cu scotch, și zice: — Mecca îți spune ceva, amice? Al-Haram? Zice: Dar Ka’ba? Cu o mână pe cască, Sheila spune: — Au lovit Tabernaculul Mormon... Sediul Convenției Naționale Baptiste... Zidul Plângerii și Domul Stâncii... hotelul Beverly Hills
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sângele închegat în jurul nasului și gurii. Webber zice: — Oricine vrea să facă lumea mai bună. Flint bea din berea lui light și-l privește. Clătinând din cap, zice: — Băi pulă... Zice: Aia nu-i peruca mea? 11 Groaza nu ne umplea chiar toate zilele. Trebii ăsteia Pețitorul îi spune „culesul piersicilor albe”. Tragi două canapele albe pe rotile și le așezi față în față, chiar sub „copac”. Pe insula asta din canapele construiești o „scară” așezând una peste alta măsuțe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
filmează trecerea piersicii din mână în mână. Te poți vedea reflectat în piersicile mai vechi, care s-au înnegrit. Pețitorul spune că din cauza filamentului de tungsten. Care devine incandescent când prin el trece curentul electric. De-aia fiecare piersică e umplută cu un gaz inert. Cele mai multe cu argon. Un gaz irespirabil, care împiedică arderea filamentului. Cele mai vechi nu-s umplute cu nimic. Înăuntru e vid. Pețitorul, cu pistrui roz pe obraji și pe antebrațele dezgolite până la cot, ne spune: — Tungstenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
spune că din cauza filamentului de tungsten. Care devine incandescent când prin el trece curentul electric. De-aia fiecare piersică e umplută cu un gaz inert. Cele mai multe cu argon. Un gaz irespirabil, care împiedică arderea filamentului. Cele mai vechi nu-s umplute cu nimic. Înăuntru e vid. Pețitorul, cu pistrui roz pe obraji și pe antebrațele dezgolite până la cot, ne spune: — Tungstenul se topește la trei mii trei sute de grade Celsius. În mod normal, inima unei piersici e atât de fierbinte încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
întunecată din interior face din becuri niște oglinzi sferice care te arată gras. Chiar și pe slăbănogul de Sfânt Fără-Mațe, cu pantalonii și mânecile cămășilor mereu fluturând în jurul lujerelor subțiri ale picioarelor și brațelor. Nu, crimele și chinurile nu ne umpleau chiar toate zilele. Unele zile erau așa: Tovarășa Lătrău se privește într-o piersică, întorcându-și fața ca s-o vadă din unghiuri diverse în sticla bombată. Cu degetele celeilalte mâini, cu buricele lor trage pielea flască înapoi deasupra urechii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
35-40 °C. Filmele se fixează timp de 3-4 minute la 20 °C, iar capacitatea de fixare este de 9-10 filme. Revelatoarele se oxidează rapid în contact cu aerul. Din această cauză, soluțiile diluate trebuie păstrate în recipiente de sticlă fumurie, umplute până la vârf și închise ermetic. Un revelator diluat rezistă maximum 4 săptămâni. Fixatoarele sunt mai puțin pretențioase, ele putând fi folosite timp de 2 luni, cu condiția să fie păstrate la temperaturi sub 24 °C. Un negativ bine developat constituie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2019_a_3344]
-
să urle de durere pe zidul suferinței! Greșise și primise ceea ce căutase pe tot parcursul zilei. Hotărât lucru, cu Bica nu trebuia să te pui. Aflată la adăpostul pieptului mamei simți că o doare inima de mila bunicii. I se umplu sufletul de o iubire puternică față de ființa darnică și bună care nu-i mai făcuse rău, nu ridicase nici măcar o dată tonul deși numai Dumnezeu știa câte motive avusese să o facă. Se desprinse din strânsoare, se repezi în casa bunicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
miște, voia să se bucure în tihnă de închipuirea clipei. Urletele disperate de afară o făcură să realizeze, într-un târziu, că se rostește necontenit cuvântul bicicletă. Se trezi în curte fără să știe cum au zburat de pe ea săculețele umplute cu puf sub care se ascunsese. Încadrat de cei doi copii, un coleg al mamei ținea sub braț minunea de fier. Luana chiui atât de tare, încât acesta o privi paralizat. Bucuria de neimaginat a fetiței îl lăsă fără grai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ca ai ei, trupul zvelt, elegant în hainele impecabile. Realiză, pentru prima oară, cât de mult îi lipsea prezența acestui părinte. Descoperirea unei astfel de neîmpliniri îi aduse un gol în suflet pe care nu avea să și-l mai umple vreodată. Cu ochii umezi, împinse bicicleta spre grădină. Acolo terenul era denivelat și forma un delușor destul de abrupt. Cocoță bicicleta în vârful colinei, încălecă și își dădu drumul la vale. Copiii începură să țipe. Ema, albă de spaimă, alergă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se bucurau de o împăcare nemărginită. Dar cum nimic nu e veșnic, tihna familiei luă sfârșit într-o zi în care, plictisită de bicicletă, Luana reveni la vechile obiceiuri în forță, dorită și plină de idei. Întoarcerea furiei cârlionțate îi umplu de vervă pe "sfinții" de acasă. Curtea se animă, partidele de fotbal se întoarseră pe strada lor iar Ema, stând rezemată de poartă, într-un moment de inspirată reflectare, se întrebă ce anume putea ascunde inima acestei gâze în lipsa căreia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
eu la curent cu evenimentele prin rugăciunile mele. Copilul, ăla, al ei, cum i-ai spus dumneata atât de frumos, nu știu câte haine are, dar știu că le face pe toate cu o naturalețe și pricepere care, hai să recunoaștem, ne umplu sufletele de invidie. Dacă am înceta să le comparăm pe cele două fetițe din ograda asta, probabil că ne-am simți și noi ceva mai fericiți. Nu e vina Luanei că poate să alerge de dimineață până în seară, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ascuns în cireș și după încă alte minute de zbucium îl dibui pe Silviu pitit în stradă. Fiind deja obișnuit cu ciudățeniile Luanei, o căută în locurile știute după care, negăsind-o, renunță să se mai obosească. Bica făcuse clătite umplute cu dulceață și înfometați copiii dădură buzna la farfuria îmbietoare. Femeia sesiză absența Luanei. Unde-i zvârluga? A intrat în casă, minți Dan cu nasul în clătită, ca nu cumva să fie trimis după ea. Bunica puse deoparte câteva rulouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se omoare pentru un covor! În zilele foarte călduroase, Bica accepta ca uriașa balie de tablă să fie scoasă afară și nepoții să facă baie împreună. Dezbrăcați la chiloței, Ema, Dan și Luana așteptau, chiuind de bucurie, ca Bica să umple "cada" răsturnând în ea cele câteva zeci de găleți cu apă fierbinte, încălzită la toate aragazurile din gospodărie. Cocoșată din pricina greutății și asudată de căldură, Bica le scutura picioarele de praf și îi băga în balie. Începea, astfel, cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și îi băga în balie. Începea, astfel, cel mai îngrozitor coșmar al ei. Întâi, urletele insuportabile la contactul cu apa. Mai apoi, se trezea câte unul că e prea fierbinte. Femeia înhăța gălețile și da fuga la pompă să le umple. În momentul în care le răsturna, urla un altul că apa s-a răcit prea tare. Bătrâna alerga spre aragazuri. Când, în sfârșit, se declarau mulțumiți, începea săpuneala. Una smintită, o nebunie generală al cărei produs, clăbucul, se înălța amenințător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să nu deranjeze nimic din ceea ce ea încerca să pună în ordine. Nepoții o înconjurară și-o asaltară cu întrebări. Ce se întâmplă? De ce e toată lumea atât de agitată? Vecina Scarlat și-a ornat curtea cu hârtie colorată și a umplut-o de mese. Își mărită fata. În seara asta e nunta și pentru că o face acasă veți avea ocazia să vedeți mireasa. Copiii bătură din palme și scoaseră urale de bucurie deși, în fapt, nu prea știau la ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ședinței, după ce-i analizase pe fiecare în parte, Luana trase o concluzie înțeleaptă: sărăcia avea nenumărate forme. Școala generală la care învăța Luana avea repartizați elevi de la Casa de copii. Orfane sau abandonate, aceste suflete lăsate în grija statului te umpleau de milă. Îmbrăcați în uniforme vechi, necălcate, deșirați și slabi, unii dintre acești copii nu vorbeau și nu râdeau aproape niciodată. Pe Luana o impresionă primul contact cu ei. Avea doi căminiști în clasă: Mincaș Gheorghe și Vându Teodor. Mincaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
întreb de la obraz: "Ce ai, nene, de nu vii și la mine?" Bica tare ar fi avut poftă să râdă dacă ar fi putut. Acest zbucium nevinovat o înlăcrima iar îndărătnicia ginerelui de a nu intra în casa Luanei o umplea de ciudă. Disputa absurdă pe tema jucăriilor, între părinții Emei și Sanda, se desfășura, an de an, pe spinarea așteptărilor zadarnice ale fetiței. În a treia zi de Crăciun, Dan și Luana schimbau impresii la gura sobei. Din vorbă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Le studiase, cu o oarecare încântare, dar nu-și schimbase comportamentul și pornirile sufletului pentru ele. Continua să bată mingea, să alerge cu bicicleta, să fie băiat între băieți. Dar ceea ce văzu acum, în camera părtașă la trăirile ei, o umplu de groază. Izbi ușa de perete. Mamă, sunt bolnavă. Am să mor. Când Sanda se dumiri ce se petrece cu fata ei, o pregăti cum se cuvine și-o întinse sub așternut. Ochii negri ai Luanei se zgâiau la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Scârț-Scârț!" În final, își uniră vocile și încheiară: Și-am putea continua Toată noaptea, uite-așa, Animale sunt destule... Dar de ce să plictisim lumea ce s-a adunat? Haideți, spuneți, nu-i păcat? "Scârț-Scârț!" Hohotele de râs și aplauzele le umplură inimile de fericire. Erau în al nouălea cer. Dar surpriza nu se încheia aici. Urma dansul, acel dans a cărui tematică Luana se chinuise, îndelung, s-o găsească, pentru că Dan nu era afon doar la cântat, ci și la dansat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mai intim al ei și n-ar fi știut ce cuvinte să folosească pentru a defini ceea ce simțea. Știa, doar, că atunci când se gândea la nașterea lui Iisus sau la moartea Lui pe lemnul rece al crucii, inima i se umplea de o bucurie ori durere sublimă și-i dădeau lacrimile. Se considera o furnică, din cea mai mică, care încerca să pătrundă adâncurile cerului, să mângâie norii, să atingă perfecțiunea. Darul cel mai de preț moștenit de la bunica acesta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
bicicleta nu-i mai erau accesibile. Se uita la toate filmele difuzate pe post în intervalul, nenorocit, de câteva ore zilnice, pe care îl stabilise "mult iubitul și stimatul", președinte. Programul debuta cu telejurnalul, urma o emisiune obositoare, ce te umplea de scârbă, de ode și sloganuri ceaușiste și în sfârșit începea filmul. De cele mai multe ori românesc, mustind de comuniști iubitori de țară, plin de calități morale specifice momentului, directori de întreprinderi cu familii și conduite impecabile sau țărani simpli dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sufletul. Exasperată, fata ceru ajutorul Marei. Fără să se complice cu discuții savante legate de amor, din care Luana să tragă concluzia greșită că ea ar fi oarece expertă în asta, Mara îi aduse o cărticică a cărei titlu o umplu de o nesfârșită uimire: "Coitul întrerupt". Ascunse cartea cu grijă, cutezând să citească doar noaptea, când era sigură că nu exista pericolul ca Sanda s-o surprindă. Nici dacă, răsfoind foile, ar fi ieșit balauri, n-ar fi fost mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să plece și doamna Escu mai aruncă o săgeată: Fata asta nu va face mulți purici lângă tine, copile. O femeie frumoasă ca ea nu poate iubi un singur bărbat. Știa asta. De ce trebuia să-i amintească? Ieșiți afară, își umplură plămânii cu aer. Ștefan oftă, ușurat. Fii liniștită, îi spuse Luanei, n-are nimic cu tine. La fel mi-ar fi făcut, indiferent cu cine veneam. De când a murit tata e de nerecunoscut. Nu-ți cer să ții la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
strânse cu putere în brațe, fericită să-l aibă aproape și încercă să-l facă să înțeleagă cât de mult suferea așteptându-l, cât se săturase de acele zile goale, pe care nu știa cu ce să și le mai umple. Escu nu putea pricepe de ce se plictisea așa de tare, când avea atât de învățat și infinite posibilități la îndemână de a-și petrece timpul liber. Nu înțelegi, Ștefan. Nu-mi doresc să colind străzile singură ca o femeie fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]