2,817 matches
-
este cel care o suplinește și, finalmente, o validează în datele ei cît de cît pertinente. Două lucruri ar fi însă de precizat de la început: a. nu voi avea în vedere din multiple motive (unul din ele, privind raportarea la universalitate) pictura autohtonă; b. nu mă voi referi din, iarăși, multiple motive la grafică, sculptură,arte alternative. Am notat doar numele (nu și prenumele) celor zece, oricare din capodoperele acestora fiind valabile în clasament, odată ce poartă augusta semnătură. Să încep, așadar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
același comportament. Reprezintă prototipurile, situate în afara oricărui cadru istoric; ancorarea lor în spațiu trimite la marile areale de civilizație și de spiritualitate, deși, comparate, paradigmele pe care le compun se pot reduce ele însele la o matrice unică. Dată fiind universalitatea lui, dat fiind că este punctul de joncțiune între imaginar și rațiune (Durand 53), arhetipul este precum un "modul" al acestor paradigme (este valoarea absolută a unui model real), cu o identitate imuabilă, dar generator al unei întregi linii descendente
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
-ul de-naturat și trecut în logică, activ, cum observăm deja, în "ființa" jocului și în cea a jucătorului supuși reglementărilor logos-ului formal. La astfel de întrebări nu poate răspunde hermeneutica filosofică, așa cum este ea acum croită, acceptând chiar și "universalitatea" ei, dacă rămâne solidară cu actul suspendării despre care tocmai a fost vorba. De aceea este necesară o hermeneutică radicală 4, care să pună sub interogație "jocul" public la care participăm, adică regulile raportării la tradiție, dar nu la tradiția
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
forma logică aflată în "administrarea" rațiunii (intelectul are "grijă" de principii), prezentat și de logica-organon drept formă a gândirii cu o proprie identitate, apare la Kant ca fiind, în ultimă instanță, tot judecată: "Funcția rațiunii, în raționamentele ei, constă în universalitatea cunoașterii prin concepte, și raționamentul însuși este o judecată care e determinată a priori în întreaga sferă a condiției ei."129 Și nu reprezintă aceste fapte o dovadă suficientă pentru încadrarea funcțională a analiticii transcendentale și a dialecticii transcendentale în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
din perspectivă existențială, atâta vreme cât termenul "existențial" are în conținutul său ideea de finit (omului este "ființă finită"), iar Heidegger accentuează această idee, condiționând absolut adevărul de Dasein. Ceea ce nu mai poate fi admis, din perspectivă existențială, este un sens de universalitate a stării de descoperire a ființării. În fapt, dacă Dasein-ul este numai în măsura în care își constituie locul-de-deschidere, înseamnă că fiecare "umplere" a acesteia datorită unei sincronii cu starea de descoperire a unei ființări este un eveniment. Prin urmare, legile lui Newton
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
constituirii intențional-factice a Dasein-ului. Dar adevărul este, așa cum îl înfățișează Heidegger, un existențial originar (fără o legătură originară cu enunțul, cu judecata), iar prin operatorul "ca", timpul apare și el cu acest sens. De fapt, și în cazul său constatăm universalitatea și originaritatea sa, cum constatăm și în cazul adevărului. Dar legătura acestora reprezintă un aspect fundamental al judicativului constitutiv. Iar la nivelul judecății, cuplul adevăr-timp reprezintă aspectul alethic al acesteia. Dacă luăm enunțul (judecata) în sensul strict heideggerian, atunci adevărul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în viața sau istoria acesteia; de aceea trecutul poate fi încărcat cu fel de fel de fapte, care implică, într-o modalitate secundă de constituire, memoria, și tot de aceea viitorul își are sensul autentic în Celălalt. Dar, dată fiind universalitatea principiului, care cuprinde nu doar ființarea conștientă și timpul ei, ci, cuprinzându-l pe acesta din urmă, cuprinde întreaga ființare, prezentuirea universală se referă la ființare, în genere, având, totuși, ca "subiect" (substrat), ființarea conștientă. De aici urmează anumite consecințe
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
acestui aspect, faptul de a fi posibil și statutul de variabilă, confirmă unitatea sa "semantică". Iar unitatea de sens a acestui aspect face posibil aspectul formal, pentru că acesta "universalizează" valabilitatea sensului alethic, de negândit desigur, și de neoperat fără această universalitate a sa. De asemenea, pozițiile implicate de judecată, anume cea de subiect și cea de predicat, sunt unite, temporal, datorită unor caracteristici: faptul de a fi posibil și statutul de variabilă; ambele poziții preiau aceste sensuri, confirmând astfel unitatea "semantică
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Înțeles despre visul american este că a fost Înțeles Încă de la Început ca fiind exclusiv american. Nu s-a intenționat niciodată să fie un vis Împărtășit cu (sau exportat către) restul lumii. Puterea lui stă În singularitatea lui, nu În universalitatea lui. Visul american poate fi urmărit și Împlinit numai În America. Unicitatea visului În contextul american este ceea ce l-a făcut atât de atractiv, iar America - un succes. Exclusivitatea sa este ceea ce Îl face acum să fie din ce În ce mai suspect și
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
o comunitate a suferinței”. Ideile sale pot fi privite drept o secularizare a istoriei lui Hristos 7. După opinia lui Turner, oamenii au nevoie de instituții politice, deoarece sunt expuși și vulnerabili, iar nu vicleni și agresivi 8. Rearanjând astfel universalitatea condiției umane, Turner deschide posibilitatea avansării unei noi viziuni pe care rasa umană să o Îmbrățișeze. În lumea creștină medievală, natura decăzută a umanității era considerată o condiție universală, iar salvarea eternă era oferită drept un vis care să unească
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
indispensabilă mântuirii, deoarece prin intermediul ei putem dobândi știința lucrurilor dumnezeiești și lumești, prin ea putem accede la înțelepciune și dobândi priceperea premergătoare faptei. În domeniul moralei, Sfântul Clement Alexandrinul opune caracterului practic al comportamentelor etice, promovat de filosofii greci, principiul universalității moralei creștine. Identificând în bună măsură credința cu înțelepciunea, el a ajuns să considere că aceasta de pe urmă este necesară pentru atingerea idealului perfecțiunii umane în lumea pământeană. El recomandă purificarea ființei umane, prin suprimarea pasiunilor și pacticarea consecventă a
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
fi să considerăm că existau mai multe religii concurente cu potențe universaliste. În acest caz, selectarea creștinismului nu mai poate fi considerată că a fost inevitabilă. Mai degrabă putem accepta că un complex de accidente istorice, deci nu valoarea de universalitate în sine a acestei religii explică de ce tocmai creștinismul a fost selectat, și nu o altă religie concurentă. Nivelul de cunoaștere și consecințele pe termen scurt sau lung. Putem presupune că, la un nivel scăzut de cunoaștere, consecințele pe termen
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
posibile. Această caracteristică generală dă explicației teoretice o independență completă în raport cu timpul. Structura dacă..., atunci...” este din această cauză absolut specifică. Ea include tocmai ideea de posibil, excluzând orice referire la existent. Faptul că sunt științe ale posibilului le conferă universalitate. Ori de câte ori vom avea p, vom avea q. Toate sferele realității sunt acoperite de asemenea științe teoretice. Formularea de caracteristici generale ale lucrurilor și ale relațiilor dintre ele reprezintă o sarcină fundamentală a cunoașterii. Întrebarea care se poate pune este însă
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
era ideea unui singur model de științificitate pentru întreaga cunoaștere. Cunoașterea umanului, în măsura în care vrea să se constituie în știință, trebuie să adopte modelul științelor naturii. Raționalismul caracteristic filosofiei acestei epoci reprezenta un puternic sprijin pentru acest program. Rațiunea reprezintă izvorul universalității, al generalului din comportamentul uman. În măsura în care este rațional, omul va promova propria sa natură, universală și constantă, în variatele situații ale vieții. Și în sfera umanului știința este o cunoaștere a generalului. De aici și dezinteresul pentru istorie al filosofiei
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
nu cunoaștem legea de funcționare a acestei cutii. O soluție este modelarea sistemului pe un alt sistem pe care îl cunoaștem mai bine. Istoricul însuși este o „cutie neagră”, presupusă a fi similară cu agentul. Este firește inclusă aici presupoziția universalității naturii umane. Toți oamenii, mai mult sau mai puțin, sunt la fel, adică, în situații similare, vor tinde să acționeze într-un mod similar. Istoricul însă nici nu există în situația agentului și nici nu a acționat în maniera acestuia
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pe legătura afectivă, legătura de filiație transcende relația părinte-copil și se Întemeiază pe fundamentele sale instituționale. Prin filiație, individul este Înscris Într-un lanț al generațiilor, filiația legând „Într-un tot biologicul, socialul și inconștientul” (Legendre, 1985). Antropologia a statornicit universalitatea nevoilor strămoșilor. „Recunoașterea filiației unește pe cei vii cu cei morți și le conferă legitimitate. Prin intermediul cunoașterii străbunilor și a descendenței, grupul se reafirmă prin reputația și prin teritoriul proprii.” (Segalen, 1996, 202). Această funcție a filiației nu a dispărut
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
așa a învățat; apostolii au propovăduit, părinții au păstrat, mucenicii au întărit”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, omilia a XXIV-a, VI, în PSB, vol. 17, p. 595) 99 Biserica este sobornicească, adică desăvârșită, caracterizată prin deplinătate și universalitate (καθολικη înseamnă în grecește deplinătate și universalitate); ea păstrează întreagă învățătura Mântuitorului Hristos, a Sfinților Apostoli și a Sfinților Părinți de la cele șapte Sinoade (Soboare) Ecumenice - n.n. 100 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: În vremea sfântului Atanasie se știa care e tradiția
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
au păstrat, mucenicii au întărit”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, omilia a XXIV-a, VI, în PSB, vol. 17, p. 595) 99 Biserica este sobornicească, adică desăvârșită, caracterizată prin deplinătate și universalitate (καθολικη înseamnă în grecește deplinătate și universalitate); ea păstrează întreagă învățătura Mântuitorului Hristos, a Sfinților Apostoli și a Sfinților Părinți de la cele șapte Sinoade (Soboare) Ecumenice - n.n. 100 Tâlcuirea Pr. Stăniloae: În vremea sfântului Atanasie se știa care e tradiția ce vine de la Domnul prin apostoli și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
ea va putea fi intelectual integratoare, realizînd din ce în ce mai intens concordanța modurilor religioase autentice. Se va diminua atunci ispita expansiunii, credința că e de datoria unei religii să impună celorlalți propriul mod. în loc să să se manifeste ca expansiune a propriului mod, universalitatea unei religii se va putea exercita drept comprehensiune, ca înțelegere a Aceluiași descoperit în celelalte moduri religioase. Iată un posibil exercițiu de a te distanța de particularitățile propriului mod religios, ale oricărui mod, pentru a înainta spre Cel fără mod
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
acest ultim înțeles, universalul nu mai revine nici măcar la noțiunea de general, nu se mai referă nici măcar la trăsăturile calitative care definesc umanul, ci la o globalitate de subiecți definiți aproape numeric ; se reduce la categoria colectivului. De cîtăva vreme, universalitatea ia, pentru noi, chipul globalizării, care, cel puțin pentru moment, constituie mai degrabă o victorie a uniformității pigmentate multicultural : comportament identic în afaceri, consumul acelorași produse, ideal comun de bunăstare, informație supraabundentă, dar deliberat neselectată, neierarhizată. Dacă revenim la criteriul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
XXI poate avea, în această privință, o influență colaterală pozitivă. Ca să li se opună în mod avizat, societățile europene sînt îndemnate să devină mai atente la propriile tradiții religioase, la adîncimea lor culturală, pe de o parte, la orizontul de universalitate spre care ele 98 STILUL RELIGIEI îN MODERNITATEA TÎRZIE deschid, pe de alta. într-o țară atît de dominată de laicitate precum Franța, guvernul a decis să introducă în învățămîntul public studiul religiilor și al contribuției lor la civilizația occidentală
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
națiuni. însă, în trecerea de la vîrsta premodernă la modernitate, raportul dintre religie și identitate s-a răsturnat. Biserica a fost etatizată, iar ortodoxia a fost naționalizată. Odinioară garant spiritual al identităților etnice, pe care le învăluia și le depășea prin universalitatea lui, creștinismul răsăritean s a instalat odată cu survenirea modernității în limitele diverselor națiuni, a fost subordonat categoriei naționalului. Mai mult, prin ceea ce Paschalis Kitromilides numește unul dintre cele mai mari anacronisme ale istoriografiei balcanice, această răsturnare a fost proiectată asupra
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
oferă spectacolul diversității paradoxul intelectual al unui divin care se revelează în logica riguroasă a fiecărei doctrine și, totodată, în libertatea de dincolo de discurs a misterului său? Nu e diversitatea religioasă un foarte bun suport pentru a ne confrunta cu universalitatea și totodată cu apofatismul transcendenței? A asuma spiritual diversitatea nu înseamnă automat cădere în relativism. Poate însemna, dimpotrivă, efort de a cerceta doctrinele religioase în transparența lor, ca vehicule spre Adevărul incircumscriptibil. A-ți asuma propria credință considerînd-o convergentă cu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
înseamnă automat cădere în relativism. Poate însemna, dimpotrivă, efort de a cerceta doctrinele religioase în transparența lor, ca vehicule spre Adevărul incircumscriptibil. A-ți asuma propria credință considerînd-o convergentă cu celelalte nu înseamnă relativizarea ei, ci o bună dovadă a universalității ei, a faptului că ea conduce efectiv spre acel Pol din care decurg toate credințele. Pentru André Scrima, a concepe religiile în convergență polară obligă la rigoare și, în același timp, la creativitate teologică : a descoperi din interiorul propriului meu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ar fi un unicat gastronomic românesc, dar ea este percepută ca atare de către foarte mulți români, și de aceea o pomenește doamna Nițescu. Titlul acestei cărți naște de fapt o altă întrebare, în afara aceleia care ne cere să optăm între universalitatea farfuriei globaliste și tradiția băștinașă: există, de fapt, o bucătărie românească? Adică, revenind la dilema Sandei Nițescu, avem posibilitatea unei reale opțiuni, sau ne amăgim vorbind despre gastronomia „noastră“? Totul este împrumut în cratița românilor, sau avem un patrimoniu culinar
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]