17,506 matches
-
lor, de a pătrunde, modificator, în gena personajului colectiv românesc. Folosesc acest termen pentru că alții, precum patrie, națiune, popor, au fost deformați până la grotesc de rromâni verzi ca Nicolae Ceaușescu ori Corneliu Vadim Tudor - doi ,patrioți" des întâlniți în Libertatea urii. Spre deosebire de mulți, prea mulți literatori disprețuitori ai ,vulgului", artiști a căror măreție nu poate fi reflectată în oglinzile prea mici ale contemporanilor, Cristian Tudor Popescu a înțeles că adevărata partidă cu posteritatea se joacă și aici, pe terenul social ignorat
Pagini electrice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11031_a_12356]
-
răcorească liniștitor somnul zbuciumat al eroilor de alături. Păuliș Scriu lângă Monumentul de la Păuliș. și nu știu cum se face că, din când în când, cerneala prinde culoare roșie și are gust de sânge. Scriu cu sufletul, cu inima, cu conștiința, cu ura, cu dragostea, cu îndârjirea și înțelegerea de care se cuprinde orice român aflat în preajma acestor memorabile locuri. îmi ridic privirea și cercetez domoalele coline transilvane: Păuliș, Ghioroc, Cuvin - care, într-o altă pagină din istoria neamului, se numesc Mărăști, Oituz
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
și cu Molotov în opina sa, agenta Ana Pauker care a orchestrat decimarea românilor trimiși cu milioanele după gratii (v. Monumentul victimelor comunismului ridicat în Elveția la Thone Chene Bourg) ar fi fost din familia “monștrilor celor mai limitați la ură și distrugere pe care i-a fătat acest secol darnic în teratologii” (v. scrisoarea lui Vintilă Horia către M. Eliade din 23 ian. 1969). La data când făcea aceste observații, laureatul Premiului Goncourt al Academiei Franceze nu avea de unde să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
opoziția lui Andrei Pleșu, îngrijorat nevoie mare ca nu cumva să fie “statutate” niște “noi chermeze” (v. scrisoarea lui S. Ilieșiu către Radu Filipescu, 1 febr. 2012). Vintită Horia observa cum în România uneltele ocupantului sovietic “au mânjit lumea cu ură și sânge”. Un cioban din Salvarea de ostrogoți (v. V. Horia, Persecutez Boece!, Lausanne, 1983, trad. românească, 1993) spunea că ar trebui să-i urască, dar el a izbutit să nu-i urască și că: “Ei sunt cei care ne urăsc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
de către ea. Câte ar mai fi făcut el pentru noi, dacă nu l-ar fi stricat anturajul! Și ce multe lucruri a realizat, chiar și așa, cel mai iubit fiu al poporului, prin comparație cu bicisnicii care i-au urmat!... Ura enormă și limpede din decembrie 1989, fluxul ei canalizat social și direcționat către o țintă precisă s-au pulverizat în milioane de firicele și vălurele, o spumă albă, de apă mică. Printre necazurile și lamentațiile prezentului, trecutul deloc îndepărtat începe
Covorul roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11049_a_12374]
-
ucid și cei care urăsc. Noi, soldații, suntem soiul nedăruit care ucide, pleava ordinară față de cei dăruiți și puternici care se pricep să urască. Poți învăța un om cum să se slujească mai iute de sabie decît de furculiță. Dar ura e o treabă care se învață vreme de generații. E un dar. Ca o voce frumoasă. Un dar mai periculos decît orice sabie. Dacă l-aș avea n-aș fi soldat, ci turnător de clopote de cealaltă parte a fluviului
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
de fier de pe acoperișul turnătoriei dumitale. Aș ședea frumușel în barca mea, aș trage la pești înțelepți și poate aș urî și eu pe cineva taman de la Paris pînă ce i-ar cădea urechile. Doar că eu nu sunt dăruit urii și de aceea trebuie să-mi ucid vrăjmașii. Dar asta e o poveste tristă iar azi e o zi veselă. Mă găsesc iar în familia mea după atîția ani, și aș vrea să beau acest pahar în sănătatea celor dragi
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
referi la celebra formulă a lui William Carlos Williams, conform căreia poetul nu se cuvine a aborda "ideile" ci de-a dreptul "lucrurile": "not ideas, but things": "Cineva zice că textul e negru. Dar negru!?/ Negru sînt plictisul, prostia și ura. Negru e lipsa de imaginație./ Negre sînt mineralele care zac în mine și se răzvrătesc/ împotriva petalei rătăcită în pale de vînt și apoi oiprită între/ liniile unei stampe japoneze.// Pentru că negrul are nuanțe.// întunericul umblă pe o mie de
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
care autobiograficul este înălțat în filosofic și simbolic. Devenirea întru rău a estului, prin care acesta a ajuns o etichetă spălăcită, ilizibilă pentru căutătorii adevărului, este cauzată de îndepărtarea oamenilor de divin: ei au maculat "oglinda văzătoare", prin ideologie, prin ură. Așa cum întunericul creează premisele căutării luminii, poeta se înverșunează, cu patos enorm, să reconstituie integralitatea, ca "martoră mută a acestei pierderi de armonie" (p. 94), să militeze pentru reconstituirea purității originare, să anihileze acel "dumnezeu toxic", fiindcă este "dedus", adică
între blândețe și rigoare by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/10841_a_12166]
-
așa spusese!), care cred că binele și frumosul conduc Lumea și că habar nu au de cuceririle științelor fizice și naturale ce-i așteaptă, precum că legile sacre ale Universului întreg ar fi, în primul rând, agresiunea, violența, atacul, lupta, ura semenilor între ei și a speciilor, conform dictonului ce spune că peștele cel mare îl înghite pe cel mic și că numai așa răul, împins la maximum, ar ajunge, eventual, să te facă să cunoști și drumul binelui. Exact ce
Eros ori Ura (5) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10847_a_12172]
-
să cunoști și drumul binelui. Exact ce spun și Socrate, Eriximah, Fedru; dar asta doar provizoriu; pe când ei, acolo, în lumea lor, unde or fi, nu văd în rânduirea generală decât, repet, agresiune, luptă pe viață și pe moarte, și ură, ură și iar ură! țipă în gura mare Alcibiade... - na, că s-a întrerupt legătura! exclamase el, tălmăcind ce spusese Zoon, acel tânăr guraliv și decadent ce pretindea că stă de vorbă cu Zeii...
Eros ori Ura (5) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10847_a_12172]
-
cunoști și drumul binelui. Exact ce spun și Socrate, Eriximah, Fedru; dar asta doar provizoriu; pe când ei, acolo, în lumea lor, unde or fi, nu văd în rânduirea generală decât, repet, agresiune, luptă pe viață și pe moarte, și ură, ură și iar ură! țipă în gura mare Alcibiade... - na, că s-a întrerupt legătura! exclamase el, tălmăcind ce spusese Zoon, acel tânăr guraliv și decadent ce pretindea că stă de vorbă cu Zeii...
Eros ori Ura (5) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10847_a_12172]
-
binelui. Exact ce spun și Socrate, Eriximah, Fedru; dar asta doar provizoriu; pe când ei, acolo, în lumea lor, unde or fi, nu văd în rânduirea generală decât, repet, agresiune, luptă pe viață și pe moarte, și ură, ură și iar ură! țipă în gura mare Alcibiade... - na, că s-a întrerupt legătura! exclamase el, tălmăcind ce spusese Zoon, acel tânăr guraliv și decadent ce pretindea că stă de vorbă cu Zeii...
Eros ori Ura (5) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10847_a_12172]
-
scria prietenului în 1936, nu fără maliție: "în ianuarie am avut aici mare bucluc cu bărbosul apostol al neamului, N. Iorga. Acest important filosof și inspirat poet a citit articolele mele despre D-ta și, unindu-se în aceeași năpraznică ură, a pornit război împotriva amândurora." N. Iorga îi punea numele lui Blaga în legătură cu "blague", îi contesta aptitudinile metafizice și B. Munteanu încheia, răcorindu-se cu o înjurătură: "Eu zic să-l dăm dracului." Blaga, la rândul lui, repeta înjurătura pe
Edite și inedite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10829_a_12154]
-
Ahmadinejad, figură complet necunoscută în Irak în urmă cu doi ani și jumătate, când a devenit primarul Teheranului, reușește să capteze, astăzi, atenția întregii planete, înseamnă că n-am înțeles încă nu prima lecție, dar nici măcar primele litere ale alfabetului urii, intoleranței și resentimentului. Adică ale monștrilor care guvernează lumea de azi.
Șobolani în bibliotecă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10877_a_12202]
-
cei nevoiași. Oferea burse în străinătate (pe scriitoarea noastră, a ajutat-o să întreprindă o călătorie în Italia), se interesa de artiștii bolnavi, cum a fost cântăreața Hariclea Darclée. în anii instalării dictaturilor și ai războiului, când se legiferează inumana ură rasială, Lucia Demetrius, având mama evreică, trăiește și ea cu teama, devenită un fel de obsesie a "sângelui amestecat". I-a fost într-adevăr scos numele de pe afiș teatral, unde figura ca traducătoare, dar nu i s-a interzis ca să
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10888_a_12213]
-
obrăznicia și lipsa de caractar i se potrivesc de minune autorului însuși. Din ce i s-a tras domnului Gheorghe mînia? A fost criticat public de Adrian Cioroianu. Or, Andrei Gheorghe pe care Cronicarul l-a auzit îndemnînd tinerii la ură împotriva bătrînilor și dînd la întîmplare în oricine are nenorocul să-i intre în vizor, e mimoză cînd vine vorba de el însuși. Cine are curajul să-l atingă și cu umbra unui gînd critic, își primește pedeapsa în rubrica
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10149_a_11474]
-
rețetele răului sau un al doilea marchiz de Sade, pe care alții l-au asemuit cu doctorul Mengele. De fapt, el nu era decît încarnarea nefardată a "omului nou", care țintea a lua locul Demiurgului, impostorul demonizat avînd ca tehnică ura, ce se voia lider suprem asupra ansamblului Creației. Se poate pune întrebarea cum ar putea fi definită figura torționarului: este acesta un individ monstruos, o cumplită excrescență a Răului, sau e doar un instrument abrutizat, un ins obedient fără nici o
In Infernul cu prelungire (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10157_a_11482]
-
Măniuțiu mi-a spus acum mai bine de un an că ar vrea să pună în scenă Iubirea Fedrei de Sarah Kane, nu m-am mirat. Cred că, mai ales după Woyzeck, modul acesta de a vorbi despre iubire și ură, despre sexualitate și senzualitate, despre noi, despre clișee de tot felul, modul acesta care, din text, încorporează ironia și autoironia este cel mai nimerit, mai firesc pentru simțul estetic, puternic și expresiv în zona asta acum, a lui Măniuțiu. Pentru
Iubirea și Fedra by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10182_a_11507]
-
Căderea în lumea păcatului originar se face în timp și în trepte mici, dar la Pitești a fost o prăbușire totală și bestială în cele mai adînci caverne ale iadului". Sau: "Pumnul aruncat în față este buretele îmbibat cu oțetul urii de Dumnezeu. Antrenamentele de zi cu zi, de la genuflexiuni și flotări la statul într-un picior, de la săritura ca broasca la cățăratul pe pereți ne pregătesc să ajungem cît mai grabnic atleți ai lui Belzebut. Duhnim a groază de toți
în Infernul cu prelungire by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10174_a_11499]
-
a cam fanat, pe ici, pe colo, prin părțile esențiale, în șaizeci de ani furt al căciulii și de minciună privind excepționalismul nostru? Acum e momentul să arătăm cât suntem de excepționali! Din nefericire, interesele de grup, reaua-credință maladivă și ura dintre indivizi ne-au orbit cu totul. A fi parte a Europei înseamnă, desigur, un enorm risc. Regulile balcanismului care ne domină, de-atâta vreme, existența, s-ar putea să primească, mai repede decât ne așteptăm, lovituri mortale. În Europa
Lecția de optimism metodic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10191_a_11516]
-
un singur ochi, un ciclop, cu o lumină roșie care mă anihilează, nu mai pot gândi. Pe jos numai cioburi din vasele mele, bucăți din pătura ruptă, și bucăți din conștiința mea, care a primit pentru prima dată În ea ura. Da, și totul se petrece În mine cu Încetinitorul, eu parcă plutesc, iar el dispare ca și când niciodată nu ar fi fost, dar rămâne În mine parcă veșnic. Am rămas leșinată În nisip, dar am Încercat să scriu cu degetul pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
să scriu cu degetul pe nisip, desenam În cercuri, asemeni privirii mele care se Învârtea În gol, asemeni gândurilor mele cere se Învârteau Întrun cerc haotic. Nu mă puteam scula de jos, deliram. Trăiam acest gest care este unul al urii, o muțenie a cuvântului meu lăuntric, iar o trecere atât de bruscă de la bine la rău, nu poate fi decât ceva demonic. Tot ce atinge el cu privirile sale murdărește, distruge, tocmai pentru că gesturile lui, gândurile lui sunt demonice. Egoismul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
același. Dar eu nu mai sunt aceeași, mâncarea nu mai este aceeași. Nu mai este aceeași nici farfuria și nici covorul pe care stăteam. Acum sunt cioburi pe jos. Eu sunt flămândă, aproape să leșin și am În mine culoarea urii. Da, Dumnezeul meu, urăsc!!!!! IMAGINEA A TREIA Leșin și visez o scară pe care trebuie să urc. Simt că dacă o pot urca, ajung la prima imagine și voi putea schimba această trăire a dezastrului și a foamei. O scară
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
imagine și voi putea schimba această trăire a dezastrului și a foamei. O scară pe care eu o văd cu multe trepte și eu chiar urc pe ea, urc. Dar cine Îmi dă putere să urc, cine? Fiecare bucată de ură pe care o rup și o las să cadă În jos, În neant, acest efort al rupturii, mă Înalță pe o noua treapta. Eu parcă aș fi Încadrată Într-un paralelipiped de piatră și piatra aceasta gri și murdară Înseamnă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]