4,632 matches
-
niciodată și te rog să faci la fel în privința mea. Al dumitale, Entitatea umană care este cunoascută sub numele de Pavel Pavelovici Virginski fără să recunoască nicio legătură de rudenie cu un alt bărbat purtând același nume (i.e., dumneata). Își ura numele nespus de mult. Desigur, mai era o cale de a pune capăt la toate, care îi stăruia în minte de ceva vreme. Pur și simplu să se așeze acum în zăpadă și să aștepte ca frigul și foame să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
depravare. De când o văzuse pentru prima oară, chiar acolo, în adâncimile stabilimentului lui Fraulein Keller, Virginski nu îi văzuse decât prima față. Acum, însă, el nu mai punea la îndoială existența altei Lilia, cu o altă față, pe care o ura la fel de mult pe cât îi ura pe acești bărbați. Cântărețul fu ridicat în picioare și convins să meargă mai departe, fiindcă tovarășii săi erau fără îndoială nerăbdători să meargă mai departe. Virginski continua să le țină urma în timp ce aceștia o luară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
prima oară, chiar acolo, în adâncimile stabilimentului lui Fraulein Keller, Virginski nu îi văzuse decât prima față. Acum, însă, el nu mai punea la îndoială existența altei Lilia, cu o altă față, pe care o ura la fel de mult pe cât îi ura pe acești bărbați. Cântărețul fu ridicat în picioare și convins să meargă mai departe, fiindcă tovarășii săi erau fără îndoială nerăbdători să meargă mai departe. Virginski continua să le țină urma în timp ce aceștia o luară în sus pe Porspect, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
spun asta, fiindcă nu înseamnă mare lucru. ă Îmi... e dor de el. Virginski nu spuse nimic. ă Mă întreb dacă a vorbit vreodată despre mine cu... căldură? insistă Osip Maximovici. ă Ar avea vreo importanță să știți că vă ura? ă A spus el asta? ă Nu. Dar acestea sunt sentimentele pe care eu le am către tatăl meu. Dacă va fost ca un fiu, ar trebui să vă fi așteptat la fel din partea lui. Osip Maximovici râse abrupt. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
-se la o formă nedefinită plutind la înălțimea umărului. Dă-mi aia! Luă lampa și lăsă lumina să treacă peste forma care se dovedi a fi o cameră pe tripod. Așadar, ăsta e locul unde face fotografiile, mormăi Salitov. Îl ura groaznic pe Govorov în acea clipă, iar dorința sa de a-l prinde și de a-l vedea pedepsit - pentru ceva, indiferent ce - se înteții. Mișcarea sfârâindă a lămpii dezvăluia încăperea ca pe o serie de fragmente disparate: o sofa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
erau adepții neatașării, erau nevoiți să Învețe asta. Era un oraș cu prea multe suflete, unde nimeni nu-și permitea să-i pese cu adevărat de ceilalți. Cu mult timp În urmă, În București, ăsta era lucrul pe care Îl ura cel mai mult: să părăsească oamenii și lucrurile de care Îi păsa. Majoritatea cunoscuților ei aveau aceiași prieteni din liceu și din facultate până la bătrânețe, se Învârteau În aceleași cercuri, se vedeau și făceau aceleași lucruri, În fiecare zi, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
A, și vorbește Încontinuu la două telefoane. Sam Își masa nervos tâmpla stângă și clipea mai des decât de obicei, ca și când i s-ar fi uscat brusc lentilele de contact. Kitty Își dădea seama că În acele momente probabil o ura din toată inima, pe ea și pe toate fetele drăguțe care avuseseră șansa să meargă la cele mai tari petreceri din oraș, cu oameni la care el nu ar avea niciodată acces, poate doar dacă ar vinde vreun scenariu absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
la tine cu norocul Începătorului? Te Întâlnești cu cineva? Nu, răspunse Diane, ușor tristă. Tu? — Nici eu. În ultimul an am ieșit În fiecare lună cu altcineva, dar niciodată nu era bărbatul potrivit. Vreau ceva pur, ceva absolut nou. Îți urez multă baftă. În New York e mai ușor, ai la dispoziție o rezervă inepuizabilă de bărbați. Iar negrii de-acolo sunt mai destupați la minte, mai educați. E mult mai greu În privința asta aici. Nu prea găsești negri de calitate. — Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Întoarse În pat, obsedată să nu adoarmă, tremurând, cu dinții clănțănind, Încercând să-și imagineze o plajă Însorită din Tahiti. Pe la patru dimineața auzi vocea unui bărbat și a unei femei din ce În ce mai aproape de rulotă. Pedro descuie ușa. Desert Rose Îi ură noapte bună și intră, ușor amețită, cu respirația fierbinte duhnind a alcool. — Vino mai aproape, Îi zise Kitty. Am Înghețat, ia-mă În brațe. Desert Rose se urcă În pat lângă Kitty și o Îmbrățișă. — Da’ e frig rău aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Nu sex? — Și asta, zise el, zâmbind. Dar tu ce cauți? Întrebă ea. Cauți noutatea? — Caut autenticitatea. — Deci ești singur pentru că nu Întâlnești decât femei frumoase, dar care nu sunt autentice. — Cam așa ceva. Autentic. Era un cuvânt pe care-l ura. Era prea fals, prea la modă, prea Îl folosea toată lumea. Dar ce Însemna? Cineva care nu e fals. Pus Într-o formă pozitivă, ceva cu valoare intrinsecă. Dar În America valoarea era hotărâtă În funcție de costuri, de bani, de statut. „Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
avea paisprezece ani și Îi era teamă de schi. De la patru ani părinții o duseseră la schi Într-o stațiune montană rece, acoperită mereu de nori negri și străbătută de vânturi care-i biciuiau obrajii. Nu-i plăcuse niciodată schiul - ura să se avânte din capul pârtiei, se speria că o să ia prea multă viteză și o să cadă. Până Într-o primăvară, a paisprezecea ei primăvară, când părinții o trimiseseră Într-o tabără de schi pe un vârf Însorit de munte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
West 54th Street să-mi ridic telefonul și geanta. Au rămas surprinși să vadă că m-au eliberat. Fitzgerald mi-a adus geanta cu un rânjet cretin, victorios, de parcă ar fi fost de partea mea de la Început. Și mi-a urat mult noroc. Presupun c-ai refuzat te aducă ei acasă, nu? — Da, am venit cu metroul. Kitty văzu chipul fragil al prietenei sale Încordându-se. — O să dau În judecată tot departamentul de poliție din New York! Unde a dispărut prezumția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
privea lung și aproape mă înduioșa furia lui neputincioasă. Se congestiona la față, arăta ca un rac fiert, iar buzele căpătau un tremur nervos. Cred că nu l-am iubit niciodată mai mult ca în asemenea momente când el mă ura. Și, în ciuda a tot ce se întâmplase, aș fi găsit poate tăria să mă căiesc dacă mi-ar fi zis pe nume. Dar nu mă striga, de multă vreme, „Daniel”. Evita. De parcă se jurase să nu mai rostească nici un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
soi de dovadă firească chiar dacă chiriile cresc pînă la cer o Nessie Își poate Înălța capul dînd fiori unei perechi de Îndrăgostiți. Asta s-a Întîmplat cînd viziunea unei lumi magice ne vizita tot atît de ușor ca rîsul nu ura și istoria și vechile gîlceve. Wakefield părăsește scena Înainte ca publicul să-și dea seama că Își Încheiase cîntecul de dragoste dulce-amărui. Aude În urma lui un sunet bubuitor, dar dacă sînt aplauze sau huiduieli, asta nu-și poate da seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mecanic. O parte din ei chiar fumează, unul printr-o gaură În gît. Difuzoarele anunță cîștigătorii de la poker și trageri la sorți iminente pentru tot felul de premii și muzica se revarsă din niște boxe ținute În gheare de vulturi urași. Mesele de blackjack și de zaruri sînt supraaglomerate, Înconjurate de oameni care Încearcă să-și plaseze pariurile peste umerii celor din față. Dealerii sînt toți indieni, purtînd veste negre, ștanțate cu vulturi aurii și stau ca niște stane de piatră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Înseamnă nimic. — Trebuie să Însemne și el ceva, spune Wakefield. — Mda, Înseamnă bani. O kachina spune povestea pămîntului, a popoarelor, a dansurilor, ritualelor, cum să aduci ploaia... Vorbește cu afurisitul ăla de șoarece și vezi ce-ți spune. — Ei, Îți urez noroc, spune Wakefield, Întorcîndu-se la lift, În speranța că aspersoarele nu i-au distrus camera. — țin’-te ocupat cu viața, omule, nu cu moartea, strigă puștiul după el. Cu siguranță. Are și un pact pe tema asta. Ce e cultura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ostoiește durerea și durerea e tot șpilul. Și exact cînd par gata să leșine, fetele le coboară și le așează pe un pat acoperit cu flori și toată adunarea le unge cu unsori de leac și le pupă și le urează de bine și se joacă cu ele. Nu-i așa că e frumos? Wakefield nu s-a atins de băutură de cînd Caddy a Început să-și povestească filmul și se uită la ea cu drag. Puștiul a Înțepenit de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
revedere, și simte pentru o clipă trupul ascuns pe care Zamyatin l-a intuit fără greș. Se bucură că, oricare ar fi fost așteptările narative ale lui Margot de la un tată, au fost Îndeplinite, chiar și pentru scurt timp. Îi urează În gînd multe, multe filme Înainte, cu finaluri din ce În ce mai fericite. Cu Margot odată plecată și cu ciocănitul infernal care nu dă nici un semn că s-ar ostoi, Wakefield Începe să fantazeze despre cum ar fi să trăiască undeva, pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de centură. Și acest lucru fusese o realizare a ei și schimbase în bine viețile oamenilor, deși bănuia că la vremea aceea afectase afacerile câtorva firme, atrăgându-i antipatia acestora. La naiba, avea să sfârșească sub un autobuz, cum îi urase sinistrul domn Wadey, dacă nu se aduna. Toată lumea îl saluta pe Ralph pe când mergeau pe High Street, ale cărei case cu fațade de lemn ascundeau discret firme ca Boots și Body Shop, păstrându-și însă farmecul și o neașteptată puritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fapt, pe când i-o trăgea în pat, i-o trăgea totodată și pe plan profesional. Fran se întrebă pentru o clipă dacă faptul că știa acest lucru îi provocase plăcere. Dacă i se păruse o lovitură extrem de rafinată. Doamne, îl ura. După povestea cu compania de autobuze, ar fi trebuit să știe că s-ar preta la orice. — Mulțumesc că m-ai anunțat, Ronnie. Fran fu uimită că nu amuțise cu totul. Luă primul lucru care-i pică în mână de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lăsă în jos și, pentru o clipă, se ivi un chip. Bărbatul din taxi era Laurence. Capitolul 22 Acum că avea dovada înaintea ochilor, totul era atât de limpede. Motivul pentru care Jack îl disprețuia pe Laurence și Laurence îl ura pe Jack. Faptul că Jack cunoștea atât de bine clinica. Cu Laurence avusese Camilla aventura cu atâția ani în urmă. Și, judecând după ceea ce se petrecuse în ei, continua și acum. Cum putuse Laurence să facă așa ceva? Pesemne că lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cu milă și dispreț. „Rău a mai ajuns marele general-locotenent din armata terestră“, gândi Endō, urmărindu-l cu privirea. După două zile de urmărire, pas cu pas, până și lui Endō i se făcu milă de acest om, deși îl ura de moarte. Când a aruncat un ochi în căsuța șubredă a lui Kobayashi, i-a văzut soția, epuizată de treburi, stând în ușa bucătăriei. Spăla niște lucruri care erau toate zdrențe. Lângă ea se juca un băiețel cu stomacul umflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
la Dan. — Ei bine? am Întrebat la rîndul meu. — Ei bine, familia mea s-a mai Îmbogățit cu o fiică? — Da, Linda, am zîmbit. Ei Îi scăpă un țipăt ascuțit și-l chemă pe Michael la telefon. — Felicitări, Ellie, Îmi ură el cu căldură. Ce veste minunată, știu că voi doi veți fi foarte fericiți Împreună. Apoi, Linda luă iarăși receptorul. — SÎnt atît de entuziasmată! exclamă ea. De-abia aștept să m-apuc să pun la cale nunta. O, Doamne, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
În siguranță. Își duce solemn o mînă la inimă și-apoi mă ia iarăși În brațe. 8 Trag cu ochiul prin ușa Întredeschisă a camerei de zi, la grupul de oameni adunați ca să toasteze În cinstea noastră și să ne ureze noroc la nuntă, pînă la care n-au mai rămas decît două zile, și surîd la ideea că Îmi face atîta plăcere să-mi văd apartamentul plin cu lume și voie bună. Am fost, de cînd mă știu, o ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și nepoții ei sînt aici, adormiți În camera de hotel. — Despre asta e vorba, spune Linda cu simplitate, surîzÎnd printre lacrimi și ridicînd paharul ca să ciocnească cu fiecare dintre cei prezenți. Despre familie. Ridicăm și noi paharele, Înainte de a-i ura la mulți ani și de a sorbi Îndelung din ele. — Pentru Familie, toastăm noi din nou, ridicînd iarăși paharele, iar eu zîmbesc, căci știu că am ajuns În sfîrșit acasă. Asta am așteptat Întreaga mea viață. Ian Schrager, născut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]