3,203 matches
-
refuzul, respingerea, renunțarea. ▪ Degetele - Cel mare (policele) semnifică forța de dominare a personalității. Indivizii cu voință slabă și o bună parte din copii îl ascund în podul palmei. Ridicarea sa exprimă satisfacția și poate fi un semn de încurajare, o urare de success. Degetul arătător funcționează ca un substitut de săgeată. El se îndreapta amenințător spre un adversar sau amenință atunci când sugerează printr-o mișcare repetată o acțiune de lovire. Ridicat în sus și balansat dintr-o parte în alta
Mimica ?i gestualitatea by Coca Marlena Vasiliu,Ady Cristian Mihailov () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84347_a_85672]
-
Wan Chai, centrul Hong Kong-ului. Aici ne-a întâmpinat patronul cu o sală ornată sărbătorește în stil specific, cu accesorii de carnaval, cu o mulțime de baloane colorate, cu jocuri de lumini și cu fețele zâmbitoare însoțite de salutul și urările de petrecere plăcută ale personalului. Ne-am simțit excelent printre germani, englezi, filipinezi, chinezi veniți cu tot cu copii să prindă fericiți trecerea dintre ani. Atmosfera de sărbătoare a fost întreținută de muzică plină de antren interpretată de o mică orchestră și
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
levănțică, semn că bătrânul schimbase așternutul. În scurtă vreme pluteam deja pe aripile moi ale somnului... Visul nu s-a lăsat așteptat... Urcam parcă dealul Copoului înmiresmat de floarea teilor. Crengile se plecau sub povara florilor, făcându-mi temenele cu urarea de bun venit. Un soare primenit de roua dimineții îmi trimitea binețe dinspre soare-răsare și îmi mângâia fața cu o căldură binefăcătoare. Pluteam parcă... În această stare de beatitudine, am ajuns în parc. De undeva din stânga îmi făcea semne disperate
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de cât „luminat”, Încep prin a dori tuturor, buni și răi, văzuți și nevăzuți, știuți și neștiuți tradiționalul „La mulți ani cu sănătate, minte și noroc!” Așa am Învățat de la bunica ; când eram mică nu Înțelegeam logica acestor cuvinte În urare, apoi „m-am deșteptat” și dacă analizați bine lucrurile, vedeți că sunt necesare toate, Împreună, pentru că degeaba ai noroc dacă nu ești sănătos sau nu ști ce să faci cu el, degeaba ai minte și noroc dacă nu ești sănătos
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
Cristos al mâniei și al puterii de pedeapsă, cel denumit de ruși „cu ochi de foc“, care nu are reproș în priviri, ci o necruțătoare amenințare adresată mai ales acelora care adaugă clipei supreme în care părăsim viața vorbe și urări despre necunoscutul în care intră viața, „prezentat“ ca o situație socială plină de medalii și recunoștințe, ca o veșnicie pavoazată folcloric și indecent. Și să nu uităm acest adevăr, care contrazice dogma, cum că dacă proslăvim slava învierii sale, victoria
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
comun, ceva care transpare în expresia feței, în gesturi, în mișcări și în apucături - ei își sunt contemporani și au aerul, adică spiritul, acestei apartenențe comune care prezidează în ansamblu asupra aspectului de civilizație al acestei contemporaneități: educație, politețe, saluturi, urări, interjecții, în general un mod de a vorbi, care merge chiar până la un mod comun de a codifica vulgaritatea. La români, deseori și la alte popoare, gusturile și expresia nu atestă însă o fiziologie de ritualuri comune: sunt încă reziduuri
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
vorba de „câte “ idei poate stabili gândirea, ci că e vorba, în schimb, de o lume a ideii, la care, odată ajuns, prin înălțarea spiritului la forma lui supremă de manifestare, totul capătă altă înfățișare; și te întâmpină cu o urare de bun venit la un țărm fericit, acolo unde spumele mării pot face să se nască făpturi divine care ne înalță deasupra lumii.
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Slavă Domnului ! Se apleacă, ia albumul și îl pune ușurată la loc. Pe covor a rămas doar un cartonaș, puțin mai mare decât o carte de vizită. Un cartonaș alb-gălbui - îngălbenit. Se apleacă iar și îl ridică : CELE MAI SINCERE URĂRI DE NOUL AN 1914 Sophie și... A doua iscălitură neclară... Un scris cu cerneală neagră, litere ascuțite, totuși un scris bărbătesc : și, în aceeași secundă în care se întreabă al cui e, a și recunoscut iscălitura. A recunoscut iscălitura prea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
anumitor părți ale feței, fără să le deformeze. Mihai se uită să vadă ce bani mai are, apoi cere două bucăți (pentru Ana și pentru Liliana), ambalate separat, în cutii de plastic, pe care stau scrise, în mai multe limbi, urări prilejuite de Ziua Femeii. În drumul lui spre ieșire, purtînd încă cele două cutii în mînă, înainte de-a le băga în sacoșă, se observă în oglinda înaltă, pe lîngă care tocmai trece: o privire calmă, pe un chip senin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
nu te reprezintă?! Cinemaul e un domeniu lunecos, plin de vanitoși; regizorii sunt o categorie specială, mult mai rea decît voi, prozatorii... Credeam că-mi urezi succes la realizarea filtrelor, înveselește Mihai discuția. Sigur că vreau să-ți reușească, dar urarea mea ar echivala cu o chemare și nu știu dacă mai am dreptul. Sigur că ai! Chiar și pentru motivul că vreau să văd cît ai mai scris. După ce lasă receptorul jos, Mihai întinde mîna în stînga și trage una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
trenul de la ora douăzeci și unu. Atunci, am să te aștept la gară! a hotărît Liliana. La ora patru și jumătate?! s-a neliniștit Mihai, vrînd să insiste să n-o facă. Dar în receptor a auzit rîsul domol al femeii, apoi urarea ei de drum bun. Cînd s-a întors în camera alăturată, unde se purta discuția, l-a găsit pe regizor plimbîndu-se radios: Ei na! Amîndoi sîntem fericiți. Dumneavoastră, că nu s-a supărat soția de întîrziere; eu, c-am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
stai tu în București atîtea zile și să nu dai un telefon... Măcar veneai la noi să mănînci, sau trăgeam eu o fugă să-ți aduc ceva... Nevastă-mea zice că nici nu mai știe cum arăți... Își transmit reciproc urările cuvenite de sărbători. Apoi, după ce închide telefonul, Mihai începe să bată pasul pe loc, în jurul bagajului, să nu-l ia frigul. Pînă pleacă trenul mai are de așteptat o oră. Vede în biroul de informații ecranul unui televizor, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
ce bine că mi-am amintit! Apoi mai stăm de vorbă puțin, te rog! Chiar vreau să-ți spun ceva. Ceva important! Luat așa repede, Mihai închide. N-a apucat să-i spună nimic. De fapt, a adus în discuție urarea de sărbători. Ar putea să nu-i mai telefoneze. Se gîndește chiar să-și ia bagajele și să plece spre linia unde va trage trenul. Dar acolo suflă vîntul și mai are de așteptat încă patruzeci de minute. În sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Am auzit în telefon difuzoarele gării și-am înțeles unde te afli. Ca să mai stai lîngă telefon, l-am lăsat pe-al meu deschis. Ziceai că vrei să-mi spui ceva... Da! Sărbători fericite! Mihai mulțumește, făcînd, la rîndu-i, aceeași urare. Înainte de-a trage mănușa pe mîna cu care a manevrat telefonul, suflă spre vîrful degetelor, să și le încălzească. Doris îi prinde degetele înfrigurate. Le ține o clipă și, desfăcînd puțin paltonul de blană, îi bagă mîna la piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Dinspre poartă, prin troianul pînă peste genunchi, înaintează o femeie îmbrăcată gros, ca pentru drum. E sora din orașul apropiat. A venit să-l vadă. A vorbit la telefon cu Ana: și ea și copiii sînt bine și-i transmit urări de sănătate. Au primit carnea și slănina cumpărate de el de la nașul Ion și puse la cursa de Valea Brândușelor. I-ar fi plăcut s-o revadă pe fiica lui nașul Ion, frumoasa Violeta Vlădeanu, dar nu era acasă cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
plan real, chemarea a fost mai puternică; l-a adus în plină iarnă aici, într-o casă pustie și i-a dăruit fericirea gîndului că va cîștiga pariul cu sine însuși. Restul afară de cei dragi cu adevărat, care-i transmit urări de sănătate contează prea puțin. Și-o dorește, e drept, pe Doris alături, dar altfel, așa cum au fost multe alte relații din viața lui, de care nu s-a legat sufletește și nici nu i-au perturbat existența doar visele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
că acum, la prima oră a dimineții, Mihai traversează Gara de Nord cu pachetul de cărți într-o sacoșă de plastic, singurul său bagaj. Despărțirea de Ana a fost rece, ca de obicei. Poate cu o notă de reținere în plus. Doar urarea ei de drum bun a avut în ea o undă de căldură. La revedere! Nu? a încercat Ana o glumă cînd el trecuse deja dincolo de prag. Sărut mîinile! a murmurat Mihai și a pornit să coboare scările. Acum îi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
dar pentru că o vede pe Simona în încurcătură, precizează, oarecum ironic: Romanul pe care-l trăiesc eu acum, Simona, nu? Cînd te hotărăști s-o revezi pe Ina, spune-mi, vine răspunsul sec al femeii, ca un punct pus întrevederii. Urări de bine Anei și sărutări copiilor! Îmi pare rău pentru ieșirea de-adineaori! oftează Mihai, învins de calmul femeii din fața sa. Asta m-a făcut să înțeleg că personajul feminin din ultima-ți carte, pe care am răsfoit-o deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
are o afecțiune reală pentru Bud, care altfel un fraier a fost toată viața lui. Fraier ca el Însuși. Preotul rosti cuvintele necesare. Ei răspunseră așa cum se cuvenea. Jack sărută mireasa. Îmbrățișări, bătăi pe umăr - cei dornici să le facă urări de bine Îi despărțiră. Parker se căzni să i se adreseze cu oarecare căldură. Ed Exley se strecură prin mulțime. Nici urmă de mexicanca lui. Porecle căpătate: „Ed Pușcociu’“, „Eddie Trăgaci“. „Cel mai mare erou din L.A.“ zîmbește la nunta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să Împrumut dosarul cazului Loren Atherton? Și, te rog, fără știrea lui Preston sau a lui Ed. Nu vreau ca ei să-și Închipuie că m-am ramolit la bătrînețe. Sper că această scurtă completare Îți va fi de folos. Urările mele cele mai bune lui Helen și mulțumesc că mi-ai oferit ocazia de a mai fi o dată polițist. Al tău, cu prietenie, Art De Spain NOTE DE TRANSFER LAPD 1. Polițistul Wendell A. White de la Divizia Omucideri la brigada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe ea. — Ați... găsit ceva acolo? — Nimic. Doar niște șobolani. Dar vreau să stai cuminte. O să aduc niște fotografii ca să te uiți la ele. Aș putea primi ultimul cec...? Plicul - mînjit cu rahat de șobolan. — Poftim. Cu cele mai bune urări din partea căpitanului Ed Exley. CAPITOLUL 47 O cameră de interogatorii drăguță - fără scaune țintuite de podea, fără miros de pișat. Jack se uită la Ed Exley. — Știam eu c-am făcut-o de oaie, dar nu credeam c-o să intru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
ieri textul despre Majestatea Sa, principesa îi apasă din nou principelui mâna cu podul palmei când acesta revine pe sofa, Regele spune din nou cele două propoziții despre sărbătorirea în exces a aniversării sale și le adresează celor de față urările de Crăciun. Mă aplec către Sfinția Sa și îl întreb dacă nu dorește să spună ceva din partea Bisericii. Nu m-am pregătit, domnule profesor, dar dacă e nevoie..." Consilierul primăriei îi dă cuvântul și totul merge bine, în afară de faptul că reginei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
pentru femei. Era un coșmar absolut. —Trebuie să plec, spuse ea către o duzină de femei care lucraseră ca subalternele ei timp de doi ani de zile. Trebuie să termin de împachetat. — Sigur, sigur, aprobară ele la unison, bâlbâind amețite urări de bine. Păi, mult noroc, să te distrezi, să te bucuri de Irlanda, să ai grijă, nu munci prea mult... Exact când Lisa a ajuns la ușă, Ally scrâșni: — Ne va fi dor de tine. Lisa dădu din cap și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
trebuia să facă? Să-și scrie cartea, chiar de-ar fi să moară? Ceea ce-l interesa pe el În această chestiune era folosirea conjunctivului, mai degrabă decît verbul „a muri“. Folosim Într-adevăr conjunctivul În frazele În care exprimăm o urare sau o dorință. „Chiar de-ar fi să moară“ era o Întorsătură eliptică. Trebuia să se citească: chiar dacă soarta ar vrea ca el să trebuiască să moară... În timp ce se străduia să-i explice Catrionei cîteva subtilități ale limbii franceze, avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
an mai bun decît cel care se Încheie, ceea ce n-ar trebui să fie prea greu“. Să-mi scrie și el! Nu era mare lucru. Aș aștepta chiar și pînă la sfîrșitul lui ianuarie. Regulile de politețe Îngăduie să trimiți urări pînă pe data de 31. Oare chiar nu ghicise tot ce datora romanul meu ceasurilor petrecute În librăria lui, filmelor pe care le priviserăm așezați unul lîngă altul, discuțiilor noastre pe autostrăzile dintre Stuttgart și Salzburg, dintre Brescia și Padova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]