6,525 matches
-
seduceți femeile frumoase așa ca mine, dar bag seamă că ești impotent! Dracul, deranjat la culme de idioțeniile muierii, își ieși din fire și suflă foc pe gură aprinzându-i hainele și părul. Femeia cuprinsă de flăcări fugii pe ușă urlând de groază și usturime. În disperarea sa alergă inconștientă spre gârlă. - Nu trebuia s-o pedepsești. Cui îi mai predau ștafeta? - se supără Buha. - Ai timp suficient să-ți pregătești altă ucenică. Alerg să-i dau o mănă de ajutor
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
lui Mandache își duse gâștele la apă, dar, cu cât se apropia, cu atât i se deslușea mai clar un trup într-un colț noroios al gârlei. Înspăimântată de ce-i văzură ochii, își puse mâinile în cap și începu să urle disperată: - Aoleu, săriți, oameni buni! Săriți, nenorocire mare! Câțiva săteni ieșiră la poartă nedumeriți de țipetele femeii. - Dar ce pățiși, fă, întrebă Bebe Nastasiu ieșindu-i în întâmpinare. - Jale mare, Bebe! Jale mare! - Spune odată, să jelim și noi, o
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
-l cu speranță, șterge-i imensul dor. Spune-mi de mintea-ți zburdă pe ale noastre câmpuri, Pe-unde treceam de mână, sărind peste-orice dâmburi. Spune-mi de-ți mai sunt dragă, ori poate m-ai uitat, Căci adâncu-mi tot urlă, de când tu ai plecat. Spune-mi de-am rămas prințesa din sufletu-ți de gheață, Să știu de în castel mi-e locu'-n astă viață. Spune-mi de ce mă lași, cu sufletul în țăndări, Uitând că ți-am fost
SPUNE-MI de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377993_a_379322]
-
precum sardelele, pentru a savură și respiră un moment de libertate - care la acea vreme era muzică folk- dar și să se defuleze emoțional de frustrările și interdicțiile acelor vremuri. Ne călcam pur și simplu pe picioare și cântam și urlam ca niște posedați la auzul unor piese că „și totuși există iubirea”, „puștoaica”, „doar o cană cu vin” sau „căciulă”, ca să enumăr doar câteva care imi vin acum în minte. Era o atmosferă efervescenta, pur și simplu scria pe tine
A FOST ODATA...CENACLUL FLACARA de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377979_a_379308]
-
Dumneavoastră le-ați spus să nu raporteze decât peste zece la sută concentrația de metan în abataj, pe când normele prevăd doi la sută cel mult. Ziceați că vă toacă ăia de sus dacă nu dați cât cărbune ați promis. - Barbule, urlă directorul cu glasul tremurând , ești tâmpit ? Vrei să mă bagi la bulău ? Taci dracului, că te mai aude careva ! Presa unde-i ? - Deocamdată jandarmii pe care i-ați cerut i-au oprit la poarta minei ! Greu este însă cu familiile
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]
-
s-a dus dracului concediul meu. Ce bine m-aș fi odihnit pe plaja însorită din Palm Beach ! Doamne, ce ghinion ! Mama lor de prostănaci ... Tânăra femeie ieși în grabă. Directorul se răzgândi și se întoarse către ușa capitonată. - Frăguța ! urlă el. Secretara reveni, își aranjă fustița scurtă care făcuse o cută deasupra genunchiului stâng și gunguri suav: - Da șefu’ ! - Dăm și noi un comunicat, spuse ceva mai calm directorul exploatării miniere. Scrie : datorită incompetenței celor trei gazatori, le dăm și
NOROC BUN ORTACUL MEU ! (PARTEA A ȘASEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377965_a_379294]
-
cărămidă pe generalul oștirilor și puțin nisip pe umărul Împăratului. - Să nu se mai închine gigantul! țipă Împărăteasa, cu obrajii îmbujorați. Destul, destul! - Să fie jupuit de viu! ordonă un boier. - Să fie jupuit de viu și spânzurat de limbă! urlară alți nobili. - Să fie jupuit de viu, spânzurat de limbă și bătut pe față cu o mie de biciuituri! născociră alți dregători de pe-acolo. Atunci se auzi glasul subțire al zgârcitului de Împărat, țipând: -Ho, no gata! Și se
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377968_a_379297]
-
dacă vei traversa mări și țări pe spate, c-o tonă de lucruri în sac! Nici dacă te vei bate cu zmeul zmeilor nu mă vei face fericit, ci doar dacă-mi vei aduce un fir de iarbă a fierii! urlă Împăratul. Și mai repede! Fierarul scoase din buzunar un fir de iarbă, și-l aruncă în cer, de pluti încet, încet, până-n palmele hoțului. Și începu alaiul să râdă de discursul Împăratului ce nu ajuta la nimic și Împăratul se
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377968_a_379297]
-
descui. Răspunse fierarul calm. - Cum nu poți?! De ce?! - Mi-ai zis să nu fac chei pentru lacăte, ca să nu pierd vremea. - Ce-ai spus, pârlitule?! Gâdea, treci încoa’! ordonă Împăratul din toată puterea sa. - Așa mă răsplătești pentru lacăte, zgârcitule?! urlă Marcel furios, și-și zvâcni barosul în pieptul Împăratului, de-l aruncă în ceruri și căzu peste vreo două săptămâni în magazia cu praf, de-o făcu bucăți. Și așa, fraților, se făcu vorba: “praf și pulbere”! Tot satul veni
MENTIUNE LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1706 din 02 septembrie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377968_a_379297]
-
Autorului O LUNĂ DE CÂND AI URCAT LA CERURI ȘI PARCĂ O VEȘNICIE! ?? IUBITUL MEU FĂRĂ PRIVIRE Iubitul meu fără privire, Eu te iubesc la fel de mult; Te rog, trimite-mi doar o știre Prin nopți când umbletu-ți ascult. Când noaptea-mi urlă printre lacrimi Și mă sugrumă-n groaza sa, Atunci te strig de dor și-n patimi Sărut prin casă urma ta. Îmi este mult prea dor, iubite, De chipul tău și de-al tău glas Și te jelesc cu dulci
IUBITUL MEU FĂRĂ PRIVIRE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378020_a_379349]
-
-o pe loc. La un moment dat, după aproape o oră de căutare, când a ieșit la suprafață scuturând din cap și vărsând apa din gură, militarul a spus: “Fusei cu piciorele pe el”. Toată lumea a început să țipe, să urle, să chirăie ... Mărin s-a scufundat din nou și a ieșit la margine cu el pe brațe. Era vânăt. Numai tălpile picioarelor erau de culoarea labei de rață galbene. L-a așezat pe nisip, lângă haine. Țipetele mai accentuate se
MARE PEDEAPSĂ PENTRU UN ÎNECAT!!! DE ION PĂRĂIANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1340 din 01 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376270_a_377599]
-
iesle Cei patru magi Lumea cadou să îți ofere în desagi Strigătul tău să răsfrângă spre noi biruință Al său ecou să ne curgă prin vene Rupt și răsfrânt Râuri curgând peste turle Mesajul cel sfânt Către oameni puternic să urle Cald să renaști Steaua de sus să o revezi tot mereu Sunete line Suferința cea mare să aline ... Copilul meu Mare minune Prin suflul tău Vine la noi Dumnezeu! Referință Bibliografică: Dulce copil / Maria Teodorescu Băhnăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DULCE COPIL de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1356 din 17 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376387_a_377716]
-
Pe obrazul nopții stele, Cântă cocoșul la ele, Și cu apă să se spele Pistruii ce ies din piele. In patru colțuri și vântoase Nucile cad viermănoase Sub a cerului cunună In această zi și tună. Haita lupilor nebună! Care urlă și la Lună Și atacă și mioare Se vor-mblânzi, azi, oare? Când se mijește răsăritul În fiecare zi de post Dorințele și -mplinitul Toate vor veni cu rost Și femeia dacă coase Sau lucrează și descoase, Trupul femeii strâmbând
SÂNPETRU... de ELENA BULDUM în ediţia nr. 2007 din 29 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376436_a_377765]
-
Nu, nu sunt capcane puse de hoți, sunt lacăte puse pe gură la toți. De ce nu ai voie să cauți dreptate? că ești un captiv în cea libertate. Și nici nu ești singur atunci când tu crezi, n-ai voie să urli n-ai voie să vezi. Că tot ei au grijă, să vadă ce faci au grijă de tine să mori și să taci. Referință Bibliografica: Captiv în libertate / Anișoara Gurău : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2071, Anul VI, 01
CAPTIV IN LIBERTATE de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376453_a_377782]
-
printre ei s-a numărat și Iancovici! - Nu se poate, murmuram noi, e imposibil. Cel mai bun muncitor!? - Chiar așa i-au spus când s-a dus să protesteze la conducere. „Vrei să-l dăm afară pe Abutbul și să urle presa și comitetul de sindicat că facem discriminare față de comunitățile orientale? Sau să-l concediem pe Shmitd și să ni să reproșeze că aruncăm banii pe fereastră, după ce l-am trimis special în schimbul de experiență? Pe cine vrei să dăm
SCHIŢE UMORISTICE (86) – LA PRIMA OCAZIE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376467_a_377796]
-
din rezervația cuvintelor poemul, mă tot uitam după el prin păduri și pe câmp era parcă un animal scăpat din lanțuri și fugea fugea spre alte oaze de liniște pe partea cealaltă a timpului și pe fața cealaltă a lunii urlând după hrană până acolo unde au început centaurii să se audă și să se bată între ei după un ochi de singurătate dorul de foneme vine apăsat pe silabe pe cuvinte de altar prin pădurea albastră peste stepe și fire
REZERVAŢIA CUVINTELOR de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376481_a_377810]
-
casa ei, Hestia le răspundea tuturor, râzând că încă nu-i vremea trecută și că o să facă și pasul acesta atunci când vor hotărî zeii. ** Era o iarnă cumplită. Crivățul sufla cu putere troienind nămeții. Stejarii trosneau sub greutatea zăpezii. Lupii, urlau prin desișuri. Bătrânii spuneau că nu văzuseră în viața lor o iarna mai câinoasă ca asta. Sufereau de frig și animalele, nu numai oamenii! Ca să se mai încălzească, dar să le și ferească de atacul lupilor, care pe o astfel
HESTIA DE ILIE FÎRTAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1331 din 23 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376471_a_377800]
-
Fecioara, vrem praz de azi. Soldatul Șapcă , strănepotul vestitului popă se închină pe ascuns. Lavoisier savura o savarină de la cantină. Pe o tăblie scria- Shaorma de la Taorma. Dar nu o citea nimeni, era cu litere pruneiforme. LANGOȚII, LANGOȘII, LANGOȘII CABARET, urla radioul. Cine se prostituează nu stă de pază, obișnuia să spună politrucul Polikarp Polikarpovici Știuka. Înainte de război îl chema Stukas. Avea accent groenlandez, adică era mut. Aveai impresia că pe figura lui aleargă o mâță după șoareci. Ne îndreptăm spre
CONFLUENŢE LITERARE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376491_a_377820]
-
pentru speculații. Dacă omul este doar o mână de elemente strict definibile științific, unde era sufletul, conștiința, sensibilitatea, rațiunea, sau alte tâmpenii cu care-și bătuseră capul tot felul de primitivi începând cu gânditorii vechiului Egipt? Aiureli! Totul este materie, urlară fericiți materialiștii vulgari acum când aceasta era perfect demonstrabilă. Idealiștii deveniră un fel de sectă ocultă însă nu pentru prea multă vreme. Odată descoperiți sau doar bănuiți de idei retrograde erau trimiși să cunoască realitatea în mod nemijlocit. Și, într-
DULUŢONUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376486_a_377815]
-
tu pe mine în loc?! Uite, până și neamurile tale s-au dat de partea mea! Și osteneala nu le e în zadar, îi cinstesc pe toți la crâșmă până la sfârșitul secerișului... se lăudă el. Oamenii, pesemne aghezmuiți bine, începură să urle ca la comandă și să-și agite mai abitir torțele și furcile. - Hai să vedem ce-ai să faci, cum ai să scapi, că dacă încerci să te apropii de hotarul meu, care te-nconjoară, după cum bine ți-am zis
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
este un dialog între vânător și sălbăticiune, ceva dureros și...totuși dulce. Hmm, în clipa aceea am zărit un lup care ne privea cu ochi sticloși. Jur că era căpetenia, Lupul Sur. Amirosind carnea încă proaspătă, lupul a început să urle prelung, chemând, astfel, haita înfometată. O mulțime de lupi s-a adunat la rădăcina tufanului bătrân și au început să schelălăie, scoțând sunete înfricoșătoare, nepământene...mi se părea că purtai un dialog cu ei, vorbindu-le în limba lor. Deja
LUPUL SUR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375777_a_377106]
-
de veacuri, să dezvăluie impudice secretele adâncurilor, păzite cu strășnicie de neînduplecatul Neptun. Din depărtări, sosesc călare pe crestele înspumate, ostașii nevăzuți ai apelor, înarmați cu harapnice de foc, ce pocnesc crunt telegarii înaripați ai regatului alb, făcându-i să urle înnebuniți. Peste lume se năpustește viscolul slobozit de perfida regină a ghețurilor, care a plecat cu oaste năprasnică, să cotropească ținuturile ce i-au fost interzise de către ... Citește mai mult Printre fluturii sprințari ce se ridică din dezolarea străzii, în
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
de veacuri, să dezvăluie impudice secretele adâncurilor, păzite cu strășnicie de neînduplecatul Neptun. Din depărtări, sosesc călare pe crestele înspumate, ostașii nevăzuți ai apelor, înarmați cu harapnice de foc, ce pocnesc crunt telegarii înaripați ai regatului alb, făcându-i să urle înnebuniți. Peste lume se năpustește viscolul slobozit de perfida regină a ghețurilor, care a plecat cu oaste năprasnică, să cotropească ținuturile ce i-au fost interzise de către ... XXIII. DILEME ( FRAGMENT 24), de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2206 din
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
Acasa > Poeme > Devotament > SUNT DAC ! Autor: Maria Bălăcianu Publicat în: Ediția nr. 2283 din 01 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Sub cetină de brad mugeau regește cerbii Iar păsări zgribulite plângeau în gerul iernii Din miazănoapte vântul urla clădind troiene Și iepurii spre scorburi fugeau de prin poiene. Zăpada ce căzuse le astupase urma Și-n văgăuni ascunse mai lumina doar luna Trona pe-ntreaga fire o liniște eternă Pe-o mare de ninsoare, o noapte efemeră. Dar
SUNT DAC ! de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375868_a_377197]
-
lup Ei vin din amintire, născuți din chip de lut. Un lup venit de veacuri să apere pădurea Pe nimeni să nu lase s-o curme cu securea Stătu o clipă numai din urmă să-l ajungă Frumoasa lui pereche urlând sub clar de lună. Și au plecat alături să urce peste creste El, fiu de lup puternic, ea, mamă de poveste I-aud ades pe seară cum își adună "turma" Zăpada albă încă le mai păstrează urma. Azi știu de ce
SUNT DAC ! de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375868_a_377197]