11,930 matches
-
purtate și de caracterul convențional al gesturilor). Lucrurile se explică prin faptul că această primă „repoziționare” orientată spre artificial (în opoziție cu o a doua, operată în sensul naturalului: fețe nemachiate, limbaj firesc etc.) „este mai apropiată de ținta teatrală urmărită decât cea de-a doua”. Prin urmare, într-un text care formulează ideea definirii teatrului prin tensiunea dintre organic și anorganic, animat și inanimat, natural și artificial, Craig valorizează artificiul în măsura în care acesta izbutește să deplaseze corpul viu spre marionetă și
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
-i readucă la viață. Un grupaj de texte datând din 1963 și cuprinzând descrierea unei serii de Ambalaje 1 pune o dată mai mult în lumină relația actor-sac, temă principală a discursului kantorian, relație intens exploatată în scopul realizării unui ideal urmărit, după cum s-a văzut încă din anii debutului: obținerea corpului-obiect. Preferința pentru sac - figurare a treptei „celei mai de jos” într-o ierarhie virtuală a obiectelor - se explică prin convingerea că inferioritatea obiectului este direct proporțională cu neutralitatea lui neschimbătoare
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
31,65%; - 16-17 ani: primul studiu (1982): 19,20%; al doilea studiu (1985): 27,37%. Autorul explică această diferență prin degradarea condițiilor „macrosociale” din Polonia. Choquet și colab. (1988) într-o anchetă efectuată asupra unui număr de 327 de adolescenți urmăriți de la 16 la 18 ani (trei întâlniri la un an interval fiecare), reprezentativi pentru acest segment de vârstă, studiază itemii următori: deprimare (după cum apreciază adolescentul însuși), melancolie, gânduri de suicid, dorință de a plânge, plictiseală. Nu este deci vorba despre
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
psihoză depresivă monopolară. Trebuie, totuși, să temperăm pesimismul pe care l-ar genera constatările anterioare, cu referire specială la ultimii doi pacienți, în măsura în care cazurile care prezintă tulburările cele mai importante sunt în același timp și cele care sunt în continuare urmărite și/sau tratate: a fost ușor să fie incluse în studiul privind evoluția, dar ele provoacă în același timp probabil o distorsiune a rezultatelor. Este deci foarte dificil să tragem concluzii generale din acest studiu, datorită numărului relativ mic de
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
1990) reia dosarele unui grup de 60 de copii și adolescenți (6-16 ani) spitalizați pentru stare depresivă pe care îl compară cu un grup martor de aceeași vârstă, sex și condiții socio-economice, spitalizat de asemenea la psihiatrie fără sindrom depresiv. Urmăriți timp de 18 ani, pacienții din grupul depresiv au prezentat un risc mult mai ridicat de evoluție depresivă (probabilitate cumulativă de prezență a unui episod depresiv la vârsta adultă în acest grup: 0,6) decât la grupul martor (probabilitate cumulativă
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
studiu făcut pe un grup de zece adolescenți depresivi, au constatat manifestări depresive durabile după 6 ani într-o proporție mai mare decât unu din doi. Mai recent, într-un studiu prospectiv asupra a optzeci de copii și adolescenți deprimați urmăriți timp de 18 ani, Harrington și colab. (1990) evaluează procentul de recidive la 60%, aceste recidive survenind în general la puțin timp după primul episod. Acest risc de recidivare este ridicat, mai ales atunci când primul episod depresiv major survine după
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
acesteia. Evaluarea normativă are în vedere recunoașterea meritelor fiecărui cadru didactic, stabilind etichete și ierarhii în ceea ce privește competența profesională. După cum precizează și autoarea, „o astfel de apreciere comparativă este inevitabil injustă, date fiind diferențele care pot să existe în alegerea obiectivelor urmărite, în caracteristicile personale și în condițiile de muncă” (p.460). Dacă vom aborda problematica evaluării la scară macroși microsistemică, atunci vom sesiza următoarele niveluri de concepere și desfășurare a acțiunii apreciative: - evaluarea activității de învățare în termeni de achiziție. Este
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
și constante. Specificarea obiectivelor și convertirea acestora în criterii de evaluare constituie o operațiune obligatorie ce poate conferi măsurării un grad cât mai înalt de credibilitate. În același timp, și instrumentele de evaluare trebuie să fie calibrate în raport cu natura achizițiilor urmărite. Aprecierea se referă la exprimarea unei judecăți de valoare în raport cu rezultatele măsurării. Aprecierea este o operație mult mai complicată, întrucât ea antrenează palierele valorizante ale profesorilor interiorizate în urma unei experiențe didactice, dar luând în considerație și o serie de cadraje
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
recunoaștere sau certificare a drumului parcurs de elev până într-o anumită etapă. Toate cele trei operații sunt complementare, formează o unitate evaluativă, ele manifestându-se fie relativ distinct (prin raportare la timp), fie relativ concomitent (în funcție de: natura probelor, scopurile urmărite, urgența sau operativitatea manifestate de evaluatori). Întrebare În ce măsură anumite operații anterioare ale „lanțului” evaluativ pot determina decizii prezente, fără măsurări sau interpretări actualizate? Putem „autonomiza” rezultatul unei operații transferând-o la nivelul unei evaluări ulterioare? Componentele actului evaluării (cf. Scallon
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
ciclului de viață al unui proiect, activitățile de evaluare au un caracter preponderent în două faze distincte: după formularea propunerii de proiect, respectiv după finalizarea activităților de implementare a acestuia. Ținând seama de specificul celor două etape, concretizat în obiective urmărite, actori implicați, abordări, dar și criterii, metode, instrumente utilizate etc., vorbim, de fapt, despre două procese diferite. Distingem, așadar, între evaluarea propunerii de proiect (appraisal), proces ce intervine după etapa de formulare a proiectului și al cărui rol principal este
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
ales dacă e derulat în mod participativ, procesul de evaluare a unei propuneri de proiect are rolul de a analiza, de a negocia, de a reconfigura și, ulterior, de a confirma sau „aproba” obiectivele, țintele, rezultatele, indicatorii de performanță etc. urmărite prin proiect, dimensiuni pe care se va fundamenta ulterior procesul de evaluare a rezultatelor proiectului. Pe de altă parte, în cazul proiectelor de dezvoltare comunitară, aspectele „tehnice” specifice oricărui demers de evaluare - ce recurge, adesea, la abordări, metode sau instrumente
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
spre deosebire de un simplu proces de monitorizare, evaluarea nu răspunde la întrebarea „S-a respectat planul inițial?”, ci mai degrabă la „A fost planul, strategia mai bune?”. În timp ce monitorizarea presupune: urmărirea evenimentelor zilnice, acceptarea regulilor și politicilor, acceptarea planurilor și obiectivelor urmărite, verificarea activităților relativ la obiective, accentuarea relația input-output, efectuarea de rapoarte în termeni de progres - evaluarea ar consta în: a privi pe termen lung, a problematiza politicile și regulile existente, a te întreba dacă planurile și obiectivele propuse sunt adecvate, a
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
sau nu, puterea vrea să o preîntâmpine. Cel ce „veghează” îndeplinește o misiune cu conotații materne pe lângă ființa pe care ține să o ocrotească, pe când cel ce „supraveghează” vede în această ființă un potențial inamic, un suspect care trebuie spionat, urmărit, ținut permanent sub control. Pentru un „veghetor”, iminența pericolului va fi întotdeauna mai mică decât pentru un „supraveghetor”, care interiorizează pericolul și acționează în numele unei eventuale „deviații” a „supravegheatului”. Pe un veghetor ni-l putem imagina moțăind, pe un supraveghetor
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
atenți mai cu seamă la toate acele ciudățenii involuntare de comportament sau de vorbire, la tot ceea ce scapă unui autocontrol sever, ciudățenii care, interpretate, ar putea permite mai târziu descoperirea secretului atât de bine ascuns. Metoda? Suspectul trebuie spionat necontenit, urmărit pretutindeni, ținut sub observație, pândit - procedee politice pe care Polonius, maestru al acestor „tehnici”, le erijează în principii de educație și în măsuri preventive pentru evitarea oricărui risc. Preceptele lui Polonius alcătuiesc un întreg program comportamental, pe care prim-ministrul
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
216)! Această supraveghere omniprezentă este însoțită de o pierdere de vizibilitate a puterii, care acționează până la urmă în cel mai deplin anonimat. Greu, dacă nu imposibil de reperat, împăratul își bazează autoritatea pe delațiunea care îi vizează pe apropiații săi, urmăriți pas cu pas, fără ca ei să-și dea seama, fără să-i poată identifica pe informatorii suveranului, fără să poată localiza centrii de comandă ai acestuia. Alain Bézu „concretiza” scenic ideea, punându-l pe Nero să coboare în sală și
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
altă configurație. Determinarea volumului de muncă și delimitarea conținutului concret al funcțiilor și posturilor au În vedere următoarele aspecte: standardizarea procesului: definirea normelor, regulilor și procedurilor privind modul de execuție a muncii (conținutul și desfășurarea activității); definirea standardelor specifice rezultatelor urmărite (produse, obiective, performanță); stabilirea numărului compartimentelor tehnice și al personalului aferent acestora; stabilirea numărului compartimentelor economice și al personalului necesar. Având definite aceste coordonate, determinarea necesarului de personal se poate realiza având ca unitate de măsură productivitatea muncii, care reprezintă
Potențialul uman al firmei. Asigurare și utilizare by Petru Radu () [Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]
-
EMBED Equation.3 (4.8) În care: si = salariul individual; EMBED Equation.3 = salariul minim din Întreprinderea În care se face analiza. Pentru comparabilitate Între Întreprinderi pentru EMBED Equation.3 , poate fi luat salariul pe ramură sau economie. În funcție de obiectivele urmărite, salariul minim poate fi considerat la nivelul unui grup de Întreprinderi pentru care se face analiza. Această formulă de calcul prezintă unele avantaje față de celelalte relații cunoscute și utilizate În determinarea productivității muncii. Între avantajele relației de mai sus, menționăm
Potențialul uman al firmei. Asigurare și utilizare by Petru Radu () [Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]
-
Astfel, o grupă mare de factori legați de Însușirile individuale ale salariaților au o influență semnificativă asupra creșterii productivității muncii. Factorii biologici, cum ar fi: vârsta, sexul, starea de sănătate etc., sau cei de ordin psihologic, ca aptitudinile, motivația, interesele urmărite, voința, atitudinea față de muncă etc., trebuie cunoscuți și stimulați pentru acțiune atunci când prin influența lor se obțin efecte pozitive. Literatura de specialitate recomandă pentru fiecare dintre acești factori modalități specifice de punere În valoare pentru obținerea unor efecte pozitive concretizate
Potențialul uman al firmei. Asigurare și utilizare by Petru Radu () [Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]
-
nesupunere” față de regimul comunist. Acuzațiile se Îndreptau mai ales către maica stareță Veronica și către părintele ieromonah Ioan Iovan, duhovnicul mănăstirii. Organele de Securitate Învinuiau conducerea mănăstirii pentru că ar fi acordat un Însemnat sprijin moral și material mai multor persoane urmărite 26. Sprijinul constant oferit „rezistenței”, precum și spiritul anticomunist ce era Întreținut de conducerea mănăstirii au determinat autoritățile să recurgă, În data de 30 martie 1955, la arestarea stareței Veronica, a duhovnicului Ioan Iovan și a călugăriței Mihaela Iordache 27. În
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
dispune de argumente logice (fapte, cifre, raționamente), argumente emoționale, argumente etice (credibilitate, competență), mituri (credințe străvechi ale persoanelor, proverbe, evocarea unor personalități mitice), pe care le poate folosi, separat sau combinat, în funcție de valorile publicului, de tema discursului sau de scopul urmărit; l) principiul cooperării cu publicul - pentru a spori efectul argumentației sale, vorbitorul are posibilitatea de a atrage publicul în discurs prin întrebări directe, prin adresări directe, solicitând opinia acestuia, flatându-l etc.; m) charisma - acele calități excepționale cu care o
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
același eveniment, situație din circulație. Din cele evidențiate decurge necesitatea că normalitatea să fie definită dinamic în sensul adaptării armonioase în fiecare moment al deplasării cu autovehiculului în funcție de mediu, caracteristicile vehiculului și posibilitățile individuale, inclusiv motivațional-afective, volitive și în funcție de scopul urmărit. Exemplu: Cei care au permis de conducere de mai multă vreme își pot aminti cum procedau că începători și cum procedează acuma, având X ani de conducere, la întâlnirea cu indicatorul „Cedeaza trecerea”. Începătorul oprește, acordă prioritate și nu traversează
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
drum (2); escalada (2); escapadă (2); evitare (2); fugi (2); grăbire (2); hoț (2); iresponsabil (2); iresponsabilitate (2); închisoare (2); joacă (2); neresponsabilitate (2); om (2); poliție (2); raliu (2); retragere (2); rușinoasă (2); scăpa (2); stare (2); tare (2); urmărit (2); de acasă; adevăr; adidași; ager; ageritate; alergă; amenințare; anxietate; ascunde; atleți; bancă; bandă; după bani; baritate; bătaie; bir; cald; căști; a căuta; căzătură; centrală; de ceva; cîmp; colegă; condiție fizică; da; degeaba; deplasare; despărțire; dezaprobare; dezastru; dispariție; dispărut; durere
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
sau viitor Printre emoțiile negative dezadaptative se numără: Frica-Anxietatea Depresia Furia-Mânia Rușinea Gelozia Vinovăția etc. B-CDI (COGNIȚII DISFUNCȚIONALE/IRAȚIONALE) D (RESTRUCTURAREA CDI) B-CFR (COGNIȚII FUNCȚIONALE/ RAȚIONALE) E (NOUL EFECT) Emoții negative sau pozitive funcționale: Comportamente adaptative: Pentru a identifica CD urmăriți: GÂNDURILE AUTOMATE (de pildă, bazate pe: gândirea alb-negru/totul-nimic; generalizarea excesivă; minimizarea informației pozitive și maximizarea informației negative) COGNIȚII INTERMEDIARE (de exemplu, reguli absolutiste, catastrofarea) COGNIȚII CENTRALE (de pildă, evaluarea globală: Eu sau ceilalți/lumea sunt rău, lipsit de valoare
Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale by Daniel David () [Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
Ce efect are această cogniție asupra mea? Mă ajută sau nu? Este cogniția mea logică? Ce trebuie să fac pentru a testa și modifica CDI conștientizabile și/sau prelucrările inconștiente care asociază A și C? Pentru a gândi funcțional/rațional, urmăriți: GÂNDURI AUTOMATE (de exemplu, bazate pe: gândirea nuanțată, generalizarea probabilistică, evaluarea ponderată) COGNIȚII INTERMEDIARE (de exemplu, reguli non-dogmatice, evaluarea ca neplăcere) COGNIȚII CENTRALE (de pildă, evitarea evaluării globale a propriei persoane și focalizarea pe comportamentul contextual) EVALUĂRI (de exemplu, cogniții
Tratat de psihoterapii cognitive și comportamentale by Daniel David () [Corola-publishinghouse/Science/2125_a_3450]
-
informației contabile Utilizatorii de informații contabile sunt reprezentați de orice persoană fizică sau juridică interesată de datele transmise de informația contabilă. Utilizatorii informațiilor contabile pot fi clasificați în funcție de mai multe criterii, astfel: a) din punct de vedere al interesului financiar urmărit, utilizatorii de informații contabile se împart în două categorii: ~ utilizatori cu interes financiar direct: investitorii actuali sau potențiali și creditorii actuali sau potențiali; ~ utilizatori cu interes financiar indirect: organele fiscale, organele de control, organele de planificare și alte grupuri; b
Bazele contabilităţii by Mihaela LESCONI-FRUMUŞANU, Adela BREUER () [Corola-publishinghouse/Science/220_a_427]