3,550 matches
-
mașină sport gri-deschis, este a mea. Împinse un set de chei spre mine: E un pistol În torpedou, În caz că ai nevoie de el. După aceea, doar lași cheile În țeava de eșapament și ai grijă să nu zgârii vopseaua. Am vârât cheile În buzunar și m-am ridicat: — Mi-a făcut plăcere să stăm de vorbă, Roșcovanule. Curioase chestii și ghimpii ăștia, nu observi unul când te Înțeapă prima dată, dar după aceea, pentru o vreme, nimic nu e mai enervant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Pășind Înainte, l-am scos din circuit cu o lovitură de revolver. O lovitură crudă, dată cu destulă forță Încât să-l lase inconștient mult timp. — Mama mea e moartă, am zis. Apoi i-am ridicat de jos arma și vârând ambele pistoale În buzunar, am alergat la mașină. Ochii lui Inge s-au mărit când a văzut praful și uleiul care-mi acopereau costumul. Cel mai bun costum al meu. Liftul nu e destul de bun pentru tine? Ce-ai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
să mă uit la el. Nu trebuia să fii antreprenor de pompe funebre ca să te prinzi că era mort. Sunt și modalități mai Îngrijite de a curăța pe cineva În urechi decât cu ajutorul unui glonț de 9 mm. Mi-am vârât cu neîndemânare o țigară În gura uscată și m-am așezat la masă, așteptându-i pe Haupthändler și pe fată să-și revină În simțiri. Am tras fumul printre dinții Încleștați, afumându-mi plămânii și fără să-l dau afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
grăbește-te! E o problemă de viață și de moarte. Pușcașu’ rânji la auzul acestor cuvinte. Bănuiesc că era obișnuit cu probleme de viață și de moarte, atunci când era vorba de șeful său. Six scoase o țigară și și-o vârî nervos În gură. O scoase din nou repezit fără să o aprindă. — Spune-mi, te rog, i se adresă el tipului cu pușca, aveți pe insulă un cuplu, un bărbat și o femeie? Îi cheamă... ăăă... — Teichmüller, am zis eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Lovind din călcâie, unul dintre gardieni luă poziție regulamentară și Îi spuse ofițerului cine sunt. — Așteptați aici, zise Hauptsturmführerul și se duse la ușa lucioasă din mahon aflată În celălalt capăt al Încăperii, unde ciocăni și așteptă. Auzind un răspuns, vârî capul pe după ușă și spuse ceva, apoi se Întoarse și le făcu un semn din cap paznicilor mei, care mă Împinseră Înainte. Biroul era mare, plușat, cu un tavan Înalt și câteva mobile scumpe din piele, și m-am prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
spre mănăstire, fraților? ceru lămuriri înaltul prelat, a cărui barbă de-abia cărunțise. Preasfinția ta, un mare necaz ne apasă. Vrem să scăpăm satul de arșița neostoită! spuse băiatul cel mare, Vasilică. Vreau și eu, rosti grăbit Ionică, să-mi vîr capul în zăpadă. Am auzit de la bătrâni că este rece! Ce bună ar fi o ceașcă de rachiu, îndulcit cu mere, suspină uncheșul. Toate ar fi bune, fraților, dar știți că satul nostru a fost blestemat! Stămoșii noștri au nesocotit
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
țigară, se rătăcea din loc în loc, cu sticlele în mâini. Pe banca mea, neștiut de nimeni, incapabil să mai suport berea, mă adâncisem iarăși în mine însumi. Trebuia să dispar, îmi era limpede că trebuia să fug undeva, să mă vâr într-o gaură, să nu le mai stau în cale, și totuși umilința asta de dincolo de lacrimi și de cuvinte se lovea în mine, năucitor, de orgoliul celui care știa că adevărul lumii este al său, că tocmai nimicul, moartea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
lase să-i schițez trăsăturile și eu am ieșit să-mi caut în buzunarul uriaș al hanoracului caietul de schițe pe care-l purtam permanent la mine, am mai intrat și la baie, întorcându-mă în cameră ea era deja vârâtă în pat, părul desprins, m-am așezat timid pe marginea patului, cu caietul de schițe pe genunchi, și-am început să-i creionez trăsăturile, Purtând ceva în gură, e-un pui de rândunică, îi văd bine coada prelungă, pisica își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în pat, deși nu mi-e somn, aș deschide fereastra! Îmi spune el și-n timp ce se dezbracă, rămânând aproape gol eu împing în întunericul de afară geamul, Îl lași toată noaptea deschis?! îl întreb eu, el s-a vârât deja în pat, se-acoperă numai cu cearceaful, eu pe marginea patului neputincios a-i spune noapte bună, neîndrăznind să rămân singur cu acea imagine a femeii desenată de creionul lui Theo, mintea mea vrând să-mi aducă înainte puținele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
prin atitudinea vulgară a femeii îmi stăruie încă în minte și, pe lângă realitatea violentă a acestei imagini, desenele lui Theo îmi par, Las caietul la o parte și încep să mă dezbrac, sting lumina din cameră și, înainte de a mă vârî în așternut, mă aplec în genunchi să-mi spun rugăciunea, Tatăl nostru, care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, apăsându-mi ochii cu mâinile II E la tine caietul acela al meu? întreabă Theo, tresar, Care caiet?! cel de schițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Nu ți-au sunat a gol cuvintele pompoase de mai înainte? Nu! și-aș continua eu, m-au emoționat chiar, dar rămân la simpla negație, Din fericire, vorbește amuzat Theo, n-am putut scăpa de acel drăcușor estetic ce-și vâra peste tot coada, stropindu-mă din cap până-n picioare cu apa acidă a replicilor sale ori de câte ori o luam razna pe calea reveriei romantice, Poate acum ți se par false acele cuvinte, încerc eu marea cu degetul, dar atunci, Nu te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
îndoindu-mă de durere, când m-am ridicat de jos era aproape dimineață, fără de pașaport, fără bani, cu genunchii loviți, abia pot să-mi mișc capul și încerc fără să dau de bănuit să revin în mansardă, Mireille mă aștepta vârâtă în patul meu, sperietura ei când dă cu ochii de mine, m-a dus direct la baie și m-a dezbrăcat de hainele prăfuite, buza de jos îmi sângerase până când sângele mi s-a închegat tot pe piele și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pijama de-a mea uscată și-o pun să se dezbrace, dau la o parte pătura de pe pat, îmi schimb și eu hainele și-o las singură pentru câteva clipe cât voi pregăti la bucătărie ceaiul, întors în cameră, ea vârâtă până sub nas în patul meu, tremurând, mi-e frig, glasul ei, vino, mă dezbrac și vin lângă ea, binecuvântată ploaie ce mi-a adus-o în brațe, se strânge la pieptul meu tremurând, pe măsuța de lângă pat ceaiurile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fascicol de lumină și diavolul n-a putut să intre în raza aceea, Faustul tău! Admirabil tablou! Ți l-ai imaginat în toate detaliile, chiar și lumina de-afară cu frunzele galben-aurii ale toamnei, Taci! Nu-ți permit să te vâri cu pliscul tău ascuțit în gândurile mele cele mai intime, Dragul meu, Nu-mi spune dragul meu! De la bun început ți-a spus părintele, leapădă-te de pielea lucioasă a sedimentelor culturale, fii cât mai simplu! În loc să-ți plăsmuiești cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vegetației florale, apoi adormeam, unii copii dorm cu degetul în gură, avea obicei să spună fratele Rafael și Daniel doarme cu degetul în cercul mare scobit din rozeta soarelui de pe spătarul de lemn care mă făcea nevăzut celor ce-și vârau capul în biserică să mă caute, până când părintele Ioan, Nu-ți ascund, Daniel, că visez să integrez mănăstirea noastră și într-un circuit turistic, e bine ca oamenii să vină la noi și să ne ajute, uite, săptămâna viitoare vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Lenei, vorbiți-ne despre Lena! Era o fată, De ce vorbiți la trecut? Cred că inconștient, când începi să povestești ceva pui totul la imperfect, timpul potrivit pentru, Continuați! Era o fată de vreo cincisprezece, șaisprezece ani, asta e? mi se vâră sub nas o fotografie prost făcută a Lenei, față, profil, habar n-are poliția de artă, abia o recunosc, Da, în fotografiile lui Thomas se vedea că cenușăreasa asta va ajunge, Continuați! O fotografia pur și simplu, ca pe orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în retragere. Mă pregăteam de-o luptă de uzură serioasă, când domnul Foc s-a transformat în cel mai drăguț domn Gheață cu putință. În toiul unui schimb de lovituri la corp a făcut un pas înapoi și mi-a vârât o stângă dureroasă sub stomac. Lovitura m-a secat la lingurică și m-am retras, pregătindu-mă să-mi reiau jocul de picioare. Am atins corzile și am ridicat garda, dar înainte de a eschiva în laterală și de-a fugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
care făceau pe arbitrii de pe margine îmi zâmbiră de lângă ring. Le-am răspuns cu salutul lui Bucky Bleichert, dezvelindu-mi dinții de iepuroi. Fisk îmi turnă apă în gură. Mi-am clătit cerul-gurii și am scuipat în găleată. El îmi vâră sub nas un flacon cu amoniac și îmi schimbă proteza, după care se auzi gongul. De acum se trecea la prudență maximă - specialitatea mea. În următoarele patru runde am dansat, am eschivat, am expediat directe de la distanță, profitând de alonja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ajunse din urmă pe verandă și sună la ușă. Dinăuntru se auziră hămăituri furioase. Ușa prevăzută cu un lanț de siguranță se deschise un pic. Hămăiturile se întețiră. Prin crăpătură am zărit o femeie șleampătă. Am strigat: — Poliția! Lee își vârî piciorul între canat și tocul ușii. Eu am băgat mâna înăuntru și am scos lanțul. Lee trânti ușa la perete, iar femeia ieși în fugă pe verandă. Am intrat în casă, întrebându-mă unde-o fi câinele. Mă uitam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
așa că hai să-i scuturăm puțin. Dacă sunt pe felie cu el, scoatem de la ei o adresă, ceva. Am încuviințat din cap. Lee opri brusc mașina în mijlocul străzii. Am coborât și ne-am îndreptat spre ei. Cei patru și-au vârât mâinile în buzunare și și-au încrucișat picioarele, executând mișcările de dans tipice pentru borfașii din lumea întreagă. — Poliția, am spus eu. Pupați peretele frumușel și blând. Au luat poziția pentru percheziție, cu mâinile deasupra capului, lipite de perete, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
în Massachusetts. Poliția din Boston a contactat-o acum o oră. Vine mâine cu avionul să identifice cadavrul. Cei din Boston îi verifică antecedentele pe Coasta de Est. Toate permisiile celor din Birou se anulează. Dacă se plânge cineva, îi vâr sub nas fotografiile astea. Russ, ce-a spus doctorul Newbarr? — A fost torturată vreo două zile, răspunse Millard. Cauza decesului e fie rana de la gură, fie loviturile de la cap. Nu a fost violată. Organele interne i-au fost scoase. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ai încasat cam multe la scăfârlie, fiule. Îți cam filează lampa. Nici Einstein nu și-ar putea aminti toate numele iubiților lui Betty, iar pe mine nu mă cheamă Albert. — Spuneți-ne numele pe care vi le amintiți. Short își vârî degetele mari sub curea și se bâțâi în scaun ca un șmecher de doi bani. — Betty era înnebunită după bărbați - mai bine zis după soldați. Se ducea după filfizoni și după orice alb în uniformă. În loc să aibă grijă de casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
zăcea un teanc de ziare de ieri, deschise la prostia aia de articol despre „crima vârcolacului“, și dintr-odată mi-am dat seama că Linda Martin se ascunde de poliție. M-am lăsat în patru labe pe podea și am vârât mâna pe sub pat. Am dat de un obiect plat și l-am scos la lumină. Era un portofel roșu de plastic. L-am deschis și am găsit două monede de un cent, una de zece cenți și o legitimație de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Madeleine. Un polițist oarecare. Dumnezeule, Emmett, cât de tare mă desconsideri! Am auzit scaune scrâșnind pe podea, genunchi lovind masa, apoi pași îndepărtându-se de sufragerie. Am văzut că mâna mea o strânge pe a lui Madeleine de parcă aș fi vârât-o într-o mănușă de box de 230 de grame. Fetița de bani gata îmi șopti: — Îmi pare rău, Bucky. Îmi pare rău. Apoi mă interpelă o voce veselă: — Domnule Bleichert. Mi-am ridicat privirea, fiindcă vocea aceea suna extrem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
concentrez asupra unui refren tâmpit de la radio. Madeleine mă strânse în brațe mai tare decât orice fată primită de mine ca premiu la meciurile de box. Când m-am mai răcorit, am întins-o ușurel pe spate și m-am vârât în ea. Acum nu mai eram polițistul oarecare și curva bogată. Eram doar noi doi, noi împreună, și ne arcuiam, ne răsuceam, ne dădeam în bărci viguros, ca și cum am fi avut la dispoziție tot timpul din lume. Ne-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]