6,856 matches
-
care atentase la hrana sa. Dreapta țâșni înspre demonul alb, dar Eterna, care strălucea a sânge și a pericol, se opinti în ceva din interiorul vaporilor denși. Fu debusolat pe moment, căci nu se așteptase la așa ceva! Norul prinse forme vagi și din stânga sa fulgerase un tăiș aburind. Încercă să-l întâmpine cu She'le'ri, dar gheara Inamicului fu mai rapidă și îl crestă pe Împărat! Corvium, mirat pentru a doua oară în tot atâtea secunde, se retrase înspre mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ieșire! Ne-am înțeles? Sigur. Și tu? Am mai vorbit despre asta, Cronicare... Eu am treabă cu câțiva... trebuie să distrug niște laboratoare. Din CercG? Da. În special pe ăla care face cercetări asupra cipului de control mental. Am o vagă idee pe unde ar veni. Dacă așa vrei tu... François! "Da, Corvium!" La subsol, al doilea nivel, sub laboratorul de biologie, vei găsi o trapă. Duce la o stație subterană de tren. Ai câteva ore la dispoziție să duci acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
bețe, ca să nu stea deschise. Urmară coridorul și trebuiră să spargă o altă ușă. În încăperea în care ajunseră era mai cald. Din pământ și din pereți ieșeau conducte mari de apă și de încălzire centrală prost izolate. Aveau o vagă idee unde se aflau... Trecură și de această incintă spărgând o altă ușă. Urcară la un cat superior și pe holul acestuia găsiră aragazuri și mașini de spălat care așteptau să fie duse la fiare vechi. Își dibuiră ieșirea după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Nu ești bolnav și te bucuri de o sănătate excepțională, avînd În vedere vîrsta și activitatea. Asta să-ți intre bine În cap o dată pentru totdeauna. Nu mai da importanță cînd te jenează ceva ici și colo sau unor dureri vagi, și nu Începe să urci scările cu precauție. — De unde știi? — Dar tu de unde știi, cînd interoghezi un suspect? ZÎmbiră amîndoi. — SÎntem la sfîrșitul lui iunie. La Paris e caniculă. Așa că vei pleca frumușel În vacanță, fără să lași adresa dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
lila, căreia Îi cunoștea acum numele. Bărbații singuri erau mult mai numeroși, uneori marcați de oboseală sau de boală, și se străduiau să treacă prin mulțime cu demnitate. Totuși, ghiceai după trăsături, din privire, un fel de suferință, de teamă vagă să nu se prăbușească, printre picioarele trecătorilor, Într-un ungher de umbră sau de soare. Hélène Lange era o singuratică, iar atitudinea ei vădea un fel de mîndrie. Nu voia să i se spună fată bătrînă, nu accepta milă, mergea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
sub tricoul cu guler se ghicea un corp de sportiv. Se uita la casă cu o privire lipsită de curiozitate, În timp ce polițistul o conducea pe tînăra femeie În salon. — Comisar Lecoeur. Presupun că sînteți Francine Lange? — Exact. Aruncă o privire vagă spre Maigret, care nu-i fusese prezentat, și se așeză cu spatele În lumină. — Doamnă sau domnișoară? — Nu sînt căsătorită, dacă la asta vă referiți. Prietenul meu, rămas În mașină, e cu mine. Dar cunosc prea bine bărbații ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
dintre vechii mei „clienți” a venit la mine cu mîna Întinsă și puțin a lipsit să nu mă bată ușor cu palma pe spate. — Cred că nu e chiar atît de simplu, spuse Lecoeur, ca și cum ar fi avut un gînd vag. Crezi că m-am ocupat de ea pe cînd locuia la Paris? — Nu-i imposibil, avînd În vedere existența pe care probabil o ducea. Nu! Eu mă gîndesc la ceva mai puțin precis, mai subtil. Pentru ea, eu sînt un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
că cei de la Clermont-Ferrand sînt În stare de ceva? Nu e deloc bine ca Într-un oraș ca al nostru să circule liber un asasin. După cîte am auzit, cîteva femei În vîrstă au și plecat... Maigret avea un zîmbet vag pe buze În timp ce se Îndrepta spre strada Bourbonnais și zări de departe draperia neagră de la ușă, cu o literă mare „L” brodată cu fir de argint. Pe trotuar nu se vedea nici un polițist. Parcă nu mai era nici cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
Bourbonnais, nu se găsise nici o fotografie a lui, nici o scrisoare, nici un bilețel. Nimic! Și nici de la altcineva, doar facturi. Trebuia să te Întorci la Paris, pe strada Notre-Dame-de Lorette, cu doisprezece ani În urmă, ca să afli de un vizitator destul de vag, care venea o dată sau de două ori pe săptămînă să petreacă o oră În apartamentul celei care era Încă o femeie tînără. Dar sora, Francine, care locuia atunci În același oraș, pretindea că nu știa nimic. Citea carte după carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
cărora trebuia să le scoți vorbele din gură cu cleștele. Hai să ne bem apa... În timp ce Trigaud se răcorea probabil cu un pahar mare de bere! — La izvor, pe la unsprezece, sper să fiu acolo. În vocea lui se simțea o vagă agasare. Doamna Maigret se temuse că se va plictisi la Vichy, lipsit de orice activitate, doar În compania ei de dimineață pînă seara. Calmul lui zîmbitor din primele zile n-o liniștise decît pe jumătate și se Întrebase cît timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
mari: Sugrumătorul din Vichy. Și, puțin mai jos, apărea fotografia lui Maigret. Era interesant de cunoscut rezultatele cercetărilor făcute În cîteva dintre orașele unde doamna, sau mai curînd domnișoara În lila, se ducea la date regulate. Totuși, gîndurile lui erau vagi. Citea, cu mintea În altă parte, vedea pe deasupra ziarului siluetele celor care treceau și, curînd, se văzură nevoiți să-și tragă scaunele mai În spate, din cauza soarelui care ajunsese la ei. De asta era bun locul lor, ocupat acum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
care mărginea rîul, terenurile de golf de mici dimensiuni se succedau la fiecare cincizeci de metri. Maigret se surprinse Întorcînd capul după fiecare bărbat mai În vîrstă și solid. Pentru el, asasinul domnișoarei În lila nu mai era o entitate vagă. Începea să se contureze, să aibă o personalitate. Se afla În oraș, pe una dintre acele promenade străbătute atît de conștiincios de soții Maigret. Făcea aproape aceleași gesturi ca ei, vedeau aceleași spectacole, bărcile cu pînze, hidrobicicletele, scaunele galbene din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
mult. Uneori Își trăgea sufletul și, atunci, Între unele momente, din gâtul lui ieșea un șuierat ușor. Nu e rea-voință din partea mea, vă rog să mă credeți. — Așteptați să răspundeți În prezența unui avocat? Îndepărtă această idee cu un gest vag al mâinii. — Va trebui totuși să vă luați unul. — O voi face, pentru că așa cere legea. — Înțelegeți, domnule Pélardeau că sunteți lipsit de libertate chiar din acest moment? Lecoeur avusese tactul să nu spună arestat și Maigret Îi mulțumi În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
a fost acolo. Părea că, personal, nu acorda prea mare importanță acestei indicații. Credeți că da? — N-aș putea să răspund. Pentru ce s-ar fi dus acolo și ce legătură ar putea avea cu evenimentele de la Vichy? — O intuiție vagă..., se scuză Maigret. Când te ia apa, te agăți de orice. Polițistul care stătea de pază era și el tânăr și, În ochii lui, cei doi bărbați care discutau sub marchiză erau personaje prestigioase, care ajunseseră În vârful ierarhiei. — Tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
foarte mult... — Domnule Pélardeau... Cred că Încep să Înțeleg, dar trebuie să lăsăm deoparte, deocamdată, sentimentalismele. Îmi cer scuze că sunt brutal. Faptele sunt fapte, și nu le poate schimba nimeni. Nu văd unde vreți să ajungeți. O Îngrijorare Încă vagă Începea să străbată din spatele siguranței lui aparente. — O cunoșteați pe Francine Lange? — Nu. — N-ați Întâlnit-o niciodată la Paris? — Niciodată. Și nici În altă parte. — Știați că Hélène avea o soră? — Da. Mi-a vorbit despre o soră mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
pe șleau, nu să umble cu fofârlica și să-i dea sfaturi cum să guverneze. Se ridică iritat în picioare. — Idealul tău este să pedepsesc și să dau pieirii, fără milă și fără discernământ, oameni chemați în justiție pentru vina vagă că m-ar fi jignit în vreun fel? O țintuiește din priviri cu asprime. — Crezi că așa voi asigura mai bine securi tatea imperiului... Glasul se înalță: — ...a familiei mele... Ajunge la apogeu: — ...a mea? Femeia se foiește, neliniștită. Își
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Senatului și al poporului roman pentru a-și masca dorința de dominație! Dar atât el, cât și Asinius Pollio au înțeles că substratul războaielor civile era tocmai răsturnarea guvernării poporului și instaurarea haosului. Libertatea este prin ea însăși o noțiune vagă și negativă. Teoretic, echivalează cu spiri tul și exercitarea guvernării republicane. Practic însă, a însemnat vreme de aproape cincizeci de ani că fiecare încerca să răstoarne tirania facțiunii rivale și să-i blocheze ascensiunea. Zâmbește stins. Dacă Roma n-ar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Pacis, apoi la Senat. Zâmbetul lui larg, numai lapte și miere, îl scârbește peste măsură pe Tiberius. Mă ia pe departe, imbecilul. Preferă ca oamenii să-i spună direct, în față, ce vor de la el. Îi îmbrățișează cu un gest vag pe cei prezenți: — N-am terminat încă aici. Silvanus sesizează aluzia. Morocănos, se dă un pas înapoi: Nu te mai rețin. Termină cu calicii ăștia și o să vorbim pe drum. Tiberius Nero ia aminte la aerul lui ofensat. Îl blestemă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
face Sophie. Ce ciudat, eu tocmai citeam despre internet într-una din revistele mele. Știați că o mulțime de oameni își dau întâlnire pe net? Nu, nu știam, și sincer nici nu-mi pasă, dar cel puțin Sophie arată un vag interes, așa că o încurajez. ― Despre ce era articolul? întreb eu. ― Sincer, pare uluitor. Te duci pe site-urile astea de întâlniri, iar acolo găsești poze ale unor persoane disponibile. Poți coresponda cu ele, poți trimite e-mailuri prin computer. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
sentimentul de vină la distanță. ― Sigur că poți, spune Brad. De fapt, în după-amiaza asta este un curs de învârtit, care s-ar putea să-ți placă. ― Curs de învârtit? ― Da, râde el, văzând că n-am nici cea mai vagă idee despre ce vorbește. Bicicletă mecanică, dar la viteze mari. Este destul de epuizant, dar te vei simți foarte bine după aceea. ― Poate, spun eu. Deși chiar sună bine, cred că la acest nivel mai bine aș rămâne la ce știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
toată inima să fi fost el. Am crezut doar că am văzut pe cineva cunoscut, dar m-am înșelat. Capitolul treizeci Ben Williams a dormit ca un prunc noaptea trecută, iar dimineața se trezește și se simte fantastic. Singura pată vagă de la orizont e că Jemima tot nu l-a sunat. Știe că a fost nepăsător în ceea ce privește relația lor, știe c-ar fi trebuit să păstreze legătura. Deși pe de o parte crede că a notat greșit numărul, de cealaltă își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
zăresc în depărtare țara visurilor mele. Păsările dănțuiau deasupra luciului apei. O mulțime de bărci de pescuit prindeau pește printre valurile potopite de lumină în soarele de vară. Curând, dincolo de ape se iviră niște munți lini și domoli și conturul vag al unor insule. Era Japonia. O Japonie care nu semăna mai deloc cu ținutul prigoanei și asupririi pe care mi-l închipuisem. Dar când vasul nostru a intrat în golf, au apărut dintr-o dată câteva luntre. Pe corabie s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe nume Paco nu știuse niciodată cum e cu treburile astea și n-avea să știe nimic despre lucrurile pe care oamenii ăștia le vor face În ziua următoare sau În cele ce vor urma. N-avea nici cea mai vagă idee despre cum trăiseră de fapt, și nici cum or să sfârșească n-avea să știe. Nici nu apucase să realizeze că toți or să sfârșească. Murise, așa cum spun spaniolii, plin de iluzii. Nu avusese când să le piardă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În care mergeau. Când se plimba-n oraș nu-i prea rețineau privirea. Nu-i plăceau când le vedea În cofetăria grecului. Nu le voia așa. Erau prea complicate. Altceva era la mijloc. Dorea o fată Într-un mod destul de vag, dar nu voia să se chinuie ca s-o aibă. I-ar fi plăcut să aibă o prietenă, dar n-avea chef să piardă mult timp până să o cucerească. Nu voia să se bage În toate intrigile și-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
el. — Te cred, Harold. Krebs o sărută pe cap. Ea se-ntoarse spre el. — Sunt mama ta, spuse ea. Când erai micuț te țineam În brațe, la inima mea. Lui Krebs i se făcu rău și-l năpădi o senzație vagă de greață. — Știu, mămico, spuse el. Pentru tine, am să-ncerc să fiu un băiat mai bun. — Vrei, te rog, să-ngenunchem și să ne rugăm Împreună? Îngenuncheară lângă masa din sufragerie și maică-sa Începu să se roage. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]