3,120 matches
-
un râs. Apoi, gesticulă brusc spre partea din spate a taberei, cerând, nerăbdător, să-i fie adus calul. Mitsuhide își trimisese majoritatea trupelor pe front, însă ar fi trebuit ca în tabără să rămână cel puțin două mii de oameni, împreună cu vasalii săi superiori. În fruntea acestei forțe, Mitsuhide era gata să se alăture resturilor unității lui Sanzaemon, pentru o ultimă bătălie. Încălecând, strigă ordinele de atac cu un glas care răsună prin toată Onbozuka. Apoi, fără a aștepta soldații să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de câțiva samurai călări. — Cine ești? întrebă, deodată, Mitsuhide, oprindu-și calul. Cineva ieșise în goană din tabără, coborâse panta și se oprise, tăindu-i calea, cu brațele larg deschise. — Tatewaki, de ce mă oprești? se răsti Mitsuhide. Era unul dintre vasalii săi superiori, Hida Tatewaki, care apucă grăbit frâul calului. Animalul, nervos, începu să bată cu copitele în pământ, neputându-se stăpâni. — Yojiro! Sanjuro! De ce nu l-ați oprit? Descălecați, stăpâne! spuse Hoda Tatewaki, mustrându-i pe vasalii lui Mitsuhide; apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Era unul dintre vasalii săi superiori, Hida Tatewaki, care apucă grăbit frâul calului. Animalul, nervos, începu să bată cu copitele în pământ, neputându-se stăpâni. — Yojiro! Sanjuro! De ce nu l-ați oprit? Descălecați, stăpâne! spuse Hoda Tatewaki, mustrându-i pe vasalii lui Mitsuhide; apoi, înclinându-se spre el, continuă: omul din fața mea nu e Seniorul Mitsuhide cel pe care-l servesc eu. Războiul nu e pierdut după o singură înfrângere. Nu vă stă în fire să vă gândiți a vă lepăda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în acest loc. Ar trebui să dăm pinteni cailor și să pornim spre Shroyuji, cât putem de repede. Tatewaki nu mai întreba ce intenții avea stăpânul său. Suflase din corn și ordonase, imediat, retragerea spre miazănoapte. Yojiro și încă un vasal își abandonară caii și o luară pe jos, trăgând fiecare de căpăstru calul stăpânului lor. Ceilalți soldați și comandanți de pe colină îi urmară. Dar, întocmai cum spusese Tatewaki, nu depășeau cinci sute de oameni. Miyake Tobei era comandantul Castelului Shoryuji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
soldați îi rămăseseră credincioși și luptau cu furie, demonstrându-și pe deplin loialitatea. Într-un sens, era paradoxal că, în clanul Akechi - clanul care-și ucisese propriul stăpân - mai existau oameni care nici acum nu rupeau legătura dintre senior și vasal. Negreșit, Mitsuhide era un om virtuos, iar acei oameni arătau legea de fier a samuraiului. Din acest motiv, numărul morților și al răniților era neobișnuit de mare, chiar dacă lupta nu durase mai mult de trei ore. Mai târziu, avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
săi își potoleau, în grabă, caii. După îngrozitoarea înfrângere, fugiseră la Castelul Shoryuji și se odihniseră. Mai târziu, discutaseră ceea ce aveau de făcut, dar, în cele din urmă, singurul plan viabil rămăsese acela de a se retrage la Sakamoto. Toți vasalii insistaseră ca Mitsuhide să aibă răbdare. Lăsând castelul în sarcina lui Miyake Tobei, Mitsuhide se strecurase afară, la apusul soarelui. Forța care-l urmase până la plecarea din Shoryuji încă mai număra cam patru-cinci sute de oameni. Dar, când intrară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
în sarcina lui Miyake Tobei, Mitsuhide se strecurase afară, la apusul soarelui. Forța care-l urmase până la plecarea din Shoryuji încă mai număra cam patru-cinci sute de oameni. Dar, când intrară în satul Fushimi, majoritatea dezertaseră. Cei câțiva rămași erau vasalii de cea mai mare încredere și care nu depășeau treisprezece oameni. — Un mare număr dintre noi ar ține piept inamicului și toți cei care nu s-au hotărât să-l însoțească pe stăpânul nostru fie în viață, fie în moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
n-ar face decât să ne stânjenească. Seniorul Mitsuharu este în Sakamoto, cu trei mii de soldați. Nu vreau decât să ajungem acolo în siguranță. Mă rog zeilor să-l ajute pe bietul nostru stăpân. Astfel se încurajau între ei vasalii fideli care mai rămăseseră. Deși regiunea era deluroasă, nu erau pante foarte abrupte. Se vedea luna, dar, din cauza ploii, pământul de sub copaci era noroios, iar drumul, plin de băltoace. În plus, Mitsuhide și vasalii săi erau epuizați. Ajunseseră deja aproape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
stăpân. Astfel se încurajau între ei vasalii fideli care mai rămăseseră. Deși regiunea era deluroasă, nu erau pante foarte abrupte. Se vedea luna, dar, din cauza ploii, pământul de sub copaci era noroios, iar drumul, plin de băltoace. În plus, Mitsuhide și vasalii săi erau epuizați. Ajunseseră deja aproape de Yamashima și, de-ar fi putut numai să ajungă la Otsu, aveau să fie în siguranță. Și continuau să se îmbărbăteze astfel, dar, pentru oamenii frânți de oboseală, distanța părea să aibă peste o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
În același moment, Mitsuhide își scoase sabia scurtă și-și tăie beregata. Sakuzaemon și Tatewaki alergară înapoi, șocați, pentru a vedea ce se întâmplase. În timp ce apropiau de trupul neînsuflețit al stăpânului lor, fiecare căzu de propria-i sabie. Încă patru vasali, apoi șase, apoi opt, înconjurară trupul lui Mitsuhide, în același fel, urmându-l în moarte. Cât ai bate din palme, trupurile lor fără viață alcătuiră pe pământ petalele și inima unei flori de sânge. Yojiro se năpustise în desișul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
gesticulând și strigând din răsputeri. Cu asta, soldații începură să coboare versantul, ca niște pietre rostogolindu-se într-o prăpastie. Foarte curând, un ofițer cu un steag fixat pe spate alergă în jos, spre ei. Hideyoshi îl recunoscu drept un vasal de la Nagahama. Daikichi nu era decât un mic templu de munte. Când ploua, prin acoperiș intra apa. Când sufla vântul, pereții și grinzile se zguduiau. Nene locuia și-și slujea soacra în templul principal, cu doamnele de onoare cazate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Daikichi nu era decât un mic templu de munte. Când ploua, prin acoperiș intra apa. Când sufla vântul, pereții și grinzile se zguduiau. Nene locuia și-și slujea soacra în templul principal, cu doamnele de onoare cazate în odăile preoților. Vasalii veniți ulterior din Nagahama clădiseră în zonă mici colibe sau se încartiruiseră în casele sătenilor. Prin urmare, în aceste condiții mizere trăise timp de peste două săptămâni o familie de peste două sute de persoane. Când ajunsese la ei vestea asasinării lui Nobunaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
spre un grup de copii care stăteau în capătul șirului de oameni, la dreapta lui. — Trebuie că în munți sunt multe locuri de joacă, spuse el. Apoi, bătu prietenește pe umăr băieții și fetițele din apropiere. Toți erau copii ai vasalilor lui, iar mamele, bunicile și bunicii lor erau și ei acolo. Hideyoshi îi zâmbi fiecăruia în parte, pe când mergea spre treptele de piatră ale porții. — Ei, ei. Văd că toată lumea o duce bine. Sunt ușurat. După aceea, se întoarse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
războinicii clanului său. Ridică puțin glasul: — M-am întors. Cunosc greutățile pe care le-ați suferit în absența mea. A trebuit să munciți din greu. Luptătorii aliniați se plecară adânc. Sub poarta templului, în capul scării, așteptau să-l salute vasalii principali, precum și membrii tineri și mai bătrâni ai familiei imediat apropiate. Hideyoshi nu făcu decât să se uite la stânga și la dreapta, demonstrând cu un zâmbet că era sănătos și nevătămat. Soției sale, Nene, îi aruncă o singură privire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui continuă: — Mă întreb dacă știi că lucrul care a îngrijorat-o pe bătrâna ta mamă, zi de zi, nu a fost gândul dacă erai viu sau mort. Mă frământam întrebându-mă dacă te purtai ca marele General Hideyoshi, un vasal al Seniorului Nobunaga. Chiar în timp ce mă întrebam cum aveai să te descurci după moartea stăpânului nostru, am aflat despre marșul tău spre Amagasaki și Yamazaki. Dar, după aceea, n-am mai auzit nimic. — Am întârziat eu cu trimisul veștilor. Cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
e un lucru de cea mai mare importanță și trebuie să-l fac bine.“ Din acest motiv, acțiunile lui s-au lăsat așteptate. Atât de circumspect era. Mintea lui, însă, alerga spre Kyoto ca o vijelie. Era cel mai sus-pus vasal al clanului Oda și guvernatorul militar al provinciilor din miazănoapte. Acum, echipat cu o viață întreagă de înțelepciune și de putere, își miza întreaga carieră pe o singură mișcare. Abandonând câmpul de luptă din nord, se grăbi spre capitală. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
necontestat era acela că, pe măsură ce îmbătrânea, puterile păreau să-i slăbească tot mai mult. Katsutoshi frecă mai apăsat, așa cum i se spusese, până când din pielea lui Katsuie începu să se prelingă sânge roșu și gras. Sosiră doi mesageri. Unul era vasalul lui Hideyoshi, celălalt un vasal al lui Nobutaka. Fiecare aducea câte o scrisoare de la stăpânul său și, împreună, îi prezentară scrisorile lui Katsuie. Nobutaka și Hideyoshi, care-și făcuseră amândoi tabăra la Templul Mii din Otsu, scriseseră personal epistolele. Ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îmbătrânea, puterile păreau să-i slăbească tot mai mult. Katsutoshi frecă mai apăsat, așa cum i se spusese, până când din pielea lui Katsuie începu să se prelingă sânge roșu și gras. Sosiră doi mesageri. Unul era vasalul lui Hideyoshi, celălalt un vasal al lui Nobutaka. Fiecare aducea câte o scrisoare de la stăpânul său și, împreună, îi prezentară scrisorile lui Katsuie. Nobutaka și Hideyoshi, care-și făcuseră amândoi tabăra la Templul Mii din Otsu, scriseseră personal epistolele. Ambele erau datate în ziua a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
paisprezecea din lună. În mesajul lui Hideyoshi scria: Azi am inspectat capul generalului rebel Akechi Mitsuhide. În acest mod, recviemul pentru regretatul nostru senior s-a încheiat cu rezultatele cuvenite. Am dorit să aducem repede acest lucru la cunoștința tuturor vasalilor clanului Oda aflați în provinciile de la miazănoapte și să trimitem imediat un rezumat. Nu mai este nevoie să spun că, deși decesul Domniei Sale ne-a pricinuit tuturor o durere insuportabilă, capul generalului răzvrătit a fost expus și trupele rebele au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu câteva zile în urmă. Dacă trebuise ca altcineva să se înfrunte cu armata lui Mitsuhide într-o „bătălie recviem“, înaintea lui Katsuie însuși, s-ar fi cuvenit ca acesta să fie Nobutaka sau Niwa Nagahide, ori chiar unul dintre vasalii clanului Oda din capitală, care și-ar fi putut uni forțele cu Tokugawa Ieyasu, aflat în acest timp, la urma urmei, în Sakai. Și, în acest caz, victoria n-ar fi fost câștigată într-o zi și o noapte. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ce avea de făcut în continuare. Era copleșit de rușine. Își adusese armata atâta drum tocmai din miazănoapte și nu suporta să stea pe margine, în timp ce Hideyoshi se avânta în miezul acțiunii. Ce era de făcut? Responsabilitatea firească a principalului vasal al clanului Oda ar fi fost aceea de a ataca armata clanului Akechi, dar această problemă fusese lichidată de Hideyoshi. Prin urmare, în condițiile existente, care ar fi fost cea mai mare și mai urgentă necesitate? Și ce strategie avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai mare și mai urgentă necesitate? Și ce strategie avea să folosească în fața actualei superiorități a lui Hideyoshi? Katsuie era obsedat de Hideyoshi. Mai mult, gândurile îi erau dominate cu tărie de o antipatie ce friza ura curată. Convocându-și vasalii superiori, discută cu ei până după miezul nopții. A doua zi, de la cartierul general al statului major începură să pornească grăbiți, în toate direcțiile, curieri cu mesaje. În același timp, Katsuie însuși îi adresă o scrisoare deosebit de prietenoasă direct lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
însuși îi adresă o scrisoare deosebit de prietenoasă direct lui Takigawa Kazumasu. Deși îl trimisese deja pe mesagerul lui Nobutaka înapoi la stăpânul său, cu un răspuns special, acum scrie și expedie încă o scrisoare pentru fiul lui Nobunaga. Alese un vasal superior ca mesager și mai trimise cu el încă doi vasali iscusiți, indicând importanța misiunii. În privința contactelor cu ceilalți vasali apropiați, doi scribi notară cuvintele lui Katsuie, după care, petrecură jumătate de zi redactând peste douăzeci de epistole. Esența scrisorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Deși îl trimisese deja pe mesagerul lui Nobutaka înapoi la stăpânul său, cu un răspuns special, acum scrie și expedie încă o scrisoare pentru fiul lui Nobunaga. Alese un vasal superior ca mesager și mai trimise cu el încă doi vasali iscusiți, indicând importanța misiunii. În privința contactelor cu ceilalți vasali apropiați, doi scribi notară cuvintele lui Katsuie, după care, petrecură jumătate de zi redactând peste douăzeci de epistole. Esența scrisorilor era ca, în prima zi din Luna a Șaptea, să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la stăpânul său, cu un răspuns special, acum scrie și expedie încă o scrisoare pentru fiul lui Nobunaga. Alese un vasal superior ca mesager și mai trimise cu el încă doi vasali iscusiți, indicând importanța misiunii. În privința contactelor cu ceilalți vasali apropiați, doi scribi notară cuvintele lui Katsuie, după care, petrecură jumătate de zi redactând peste douăzeci de epistole. Esența scrisorilor era ca, în prima zi din Luna a Șaptea, să se întâlnească la Kiyosu pentru a dezbate probleme importante cu privire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]