3,889 matches
-
distanța dintre personajul caragialian și antipersonajul ionescian, văzut în esență drept un "clown supralucid care ia în derâdere propria tragedie"52. 5.7. În lipsa comicului Prin cazul lui Anghelache pășim deja în domeniul absurdului care nu mai are nevoie de veșmântul comicului pentru a revela tragicul. O zonă intermediară în care melanjul dintre comic și tragic ia forma absurdului, este cea a nuvelelor de tipul Două loturi și Ion. În ipostaza sa serioasă, nedisimulată prin comic, putem spune că absurdul se
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de-a dreapta și de-a stânga mea. Iar eu sunt la mijloc... (Înțelegând) Atunci... (Strigă.) Eu! (Plângând.) Atunci... Îmi pare rău și de mine (Pauză.) Și mucul ăsta de lumânare...Să văd dacă mai e bun de ceva... (Își aprinde veșmintele.) O să-l las să ardă...până la capăt... Așa, de sufletul meu...97 Transformarea ființei în rug marchează o totală inversiune a obiectului adorației. Pentru că Dumnezeu rămâne mut și invizibil, pentru că, în ceasul din urmă se dovedește inexistent, Omul însuși, singur
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
periferice în raport cu grila centrală și prin aluzia directă la pasiunea gurmandă care identifică decisiv personajul lui Caragiale. 6.1.6. Un catharsis al surprizei Viziunea caricaturală în cazul ambilor artiști poate fi pusă pe seama unei intenționalități satirice. În cazul dramaturgului, veșmântul ambiguității în care și-a învăluit opera, din precauție sau din spirit ludic, enigmatic, precum și contradicțiile conduitei sale care-l califică drept homo duplex 114, deschid calea multiplelor interpretări legate de resorturile intime ale reprezentărilor caricaturale. Dorința de marcare critică
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și bocancilor. Darcey o luă în sus pe Grafton Street și se întrebă cum ar fi să-și cumpere din nou o rochie subțire înflorată. Nu-și mai cumpărase așa ceva de ani buni de zile. În mintea ei, astfel de veșminte se asociau cu seara aceea oribilă când crezuse că avea să se logodească și nu fusese așa. După acea experiență, garderoba ei se schimbase definitiv. Nici înainte nu fusese foarte feminină - întotdeauna preferase blugii și tricourile fustelor -, dar de când cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
poruncea lui Ilie să vină sub umbrarul din fața conacului. Primăvara își intrase în rând, soarele încălzind natura încă adormită. Fire de iarbă răzbăteau, sfioase, din întunecimea caldă a pământului. Cornișorul își îmbrăcă hainele galbene de sărbătoare. Vrăbiile își scuturau, necuviincios, veșmintele, primenindu-se. Slugile, scăpate de straiele groase, viermuiau grăbite să îndeplinească treburile zilnice. Săru” mâna, nene clucere! se hlizi Ilie, scoțându-și alene căciula. Ți-am poruncit să vii degrabă, oropsitule! se răsti, îngăduitor, boierul Iordache. Dar m-a suit
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
suspină visător Grigore Iordache, care-și începuse slujba ca grăjdar la curtea unui han din Galați. Du-te să-ți pregătești hainele, ca să nu mă faci de râs! porunci cu asprime prefăcută clucerul. Pe când Ilie era îmbăiat și îmbrăcat cu veșminte potrivite pentru funcția importantă ce-o primise, iar Iordache prânzea, sorbind, gânditor, din vinul vechi de Cotnar, Domnul Radu Mihnea își întâmpina comoara neprețuită, pe Catrina, fata lui și-a trufașei sale soții Arghira. Era Catrina o zvârlugă de copilă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
târziu, plângând pe fiul ei mort, Cihualcoatl legăna tot un cuțit de sacrificiu. Zeii se întîlnesc (rezum dintr-o legendă) la Teotihuacan, după eșecul celor patru lumi precedente, pentru a crea Soarele și Luna. Un zeu mai important, îmbrăcat în veșminte strălucitoare, și altul umil și disprețuit, îmbrăcat în scoarță de copac, se oferă să îndeplinească această misiune. Au aprins un foc și au făcut pregătiri. Teccuciztecatl, zeul scoicilor marine, aduce ofrande prețioase, aur, pene de quetzal, ace de mărgean roșu
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
fost și zeu și rege la Tula, unde i-a învățat pe tolteci știința, bunele obiceiuri și legile înțelepte. În urma unor intrigi ale rivalului său divin Tezcatlipoca, a trebuit să părăsească Tula și a coborât spre țărmul mării. Acolo, lepădîndu-și veșmintele și podoabele, plângând și făgăduind să se reîntoarcă, s-a îmbarcat pe o plută din piele de șarpe care a fost incendiată de căldura soarelui. Însă inima lui Quetzalcoatl n-a ars în flăcări: ea a zburat spre cer și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
încît ieșea din vedere asemenea curburii pământului. A simțit tremurul pașilor mei și a-ntins instantaneu cele opt picioare, încremenind ca o floare atroce. Era frumos în aceeași măsură în care era abominabil, pentru că oroarea sa era învelită într-un veșmânt feeric, de neuitat. Fiecare segment de la fiecare picior îi era colorat altfel, în cele mai iridiscente, mai carnavalești, mai nebunesc de vesele culori. Toracele îi era de purpură viorie, chelicerii din cel mai scîn-teietor turcoaz, pântecul de culoarea delicioasă a
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de două mari femei goale, de ipsos, sprijinite pe niște urne, o intrare către altă lume. "Să fii cuminte", mi-a mai zis mama, și m-a lăsat, urlând după ea, pe un culoar nesfârșit, în grija unei femei în veșmânt alb. M-am pomenit pe o masă cu cearșaf aspru pe ea, sub o mare farfurie plină de becuri orbitoare. Un cap bărbos s-a aplecat deasupra mea, am mai țipat o dată, cu disperare și n-am mai știut nimic
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
gata să te înghită, O stranie frică mi se strecoară în suflet doar privind, iar trupul, ceea ce-ar fi trebuit să fie trupul portretului, pictat în roșu, roșu de sânge, verdele pus în linii subțiri încercând să reprezinte cutele veșmintelor, niște veșminte care nu există, precum sfinții lui din biserică în veșminte de aer, roșul pe pânză însă numai trup viu, undeva sub buric, buricul imaginar, abia vizibil, sexul, o singură trăsătură de penel, dar apăsată, coborând în oblică, dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
te înghită, O stranie frică mi se strecoară în suflet doar privind, iar trupul, ceea ce-ar fi trebuit să fie trupul portretului, pictat în roșu, roșu de sânge, verdele pus în linii subțiri încercând să reprezinte cutele veșmintelor, niște veșminte care nu există, precum sfinții lui din biserică în veșminte de aer, roșul pe pânză însă numai trup viu, undeva sub buric, buricul imaginar, abia vizibil, sexul, o singură trăsătură de penel, dar apăsată, coborând în oblică, dreaptă și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
doar privind, iar trupul, ceea ce-ar fi trebuit să fie trupul portretului, pictat în roșu, roșu de sânge, verdele pus în linii subțiri încercând să reprezinte cutele veșmintelor, niște veșminte care nu există, precum sfinții lui din biserică în veșminte de aer, roșul pe pânză însă numai trup viu, undeva sub buric, buricul imaginar, abia vizibil, sexul, o singură trăsătură de penel, dar apăsată, coborând în oblică, dreaptă și nu vertical, vertiginos ca celelalte tușe, brațele îi sunt desfăcute, în stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
urechea mea fierbinte, recunoscându-mă, mi-aud buzele atât de încet rostind numele tău, încât nu mai știu dacă, și mâna ta fierbinte și rece se strecoară vie pe sub bluza mea, descheindu-mă, izbutind fără gesturi să mă lepezi de veșminte, invitându-mă, așteptând ca eu la rândul meu, mi-e aproape teamă să te ating ca nu cumva sub atingerea mea arzătoare trupul tău să se prefacă în aer, de-afară doar pâlpâirea slabă a stelelor și-năuntru atâta lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
s-au văzut ultima oară, știam că Theo îi interzisese să-l mai caute până nu termină biserica, Parabola orbilor, pe peretele din sufragerie în casa Aidei, aceeași compoziție ca la Bruegel cel Bătrân, numai că orbii lui Theo poartă veșminte moderne, poartă ochelari de soare, și mișcarea de cădere spre care îi antrenează cel dintâi prăvălit în prăpastie îi scufundă într-o groapă plină de ziare, cărți, în fundal, Theo a dăruit acest tablou părinților mei, ne întrerupe Aida contemplarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
neîncercuită, îi spunea Theo, halou de lumină pe fondul mai întunecat al peretelui, Și cei doi îngeri, unul în dreapta și celălalt în stânga Preacuratei Fecioare nu stau drepți ca îngerii și parcă nu-s ființe vii, așa lungiți și ondulați în veșminte ce nu-s veșminte de îngeri! Dar cum arată veșmintele de îngeri? îmi vine să-l întreb pe părinte, dacă a văzut vreodată cu ochiul lui cunoscător veșminte de îngeri, Și rândurile astea de apostolic și îngeri?! E împărtășirea apostolilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
halou de lumină pe fondul mai întunecat al peretelui, Și cei doi îngeri, unul în dreapta și celălalt în stânga Preacuratei Fecioare nu stau drepți ca îngerii și parcă nu-s ființe vii, așa lungiți și ondulați în veșminte ce nu-s veșminte de îngeri! Dar cum arată veșmintele de îngeri? îmi vine să-l întreb pe părinte, dacă a văzut vreodată cu ochiul lui cunoscător veșminte de îngeri, Și rândurile astea de apostolic și îngeri?! E împărtășirea apostolilor și liturghia îngerească, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
întunecat al peretelui, Și cei doi îngeri, unul în dreapta și celălalt în stânga Preacuratei Fecioare nu stau drepți ca îngerii și parcă nu-s ființe vii, așa lungiți și ondulați în veșminte ce nu-s veșminte de îngeri! Dar cum arată veșmintele de îngeri? îmi vine să-l întreb pe părinte, dacă a văzut vreodată cu ochiul lui cunoscător veșminte de îngeri, Și rândurile astea de apostolic și îngeri?! E împărtășirea apostolilor și liturghia îngerească, îi explic eu părintelui, De ce i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
îngerii și parcă nu-s ființe vii, așa lungiți și ondulați în veșminte ce nu-s veșminte de îngeri! Dar cum arată veșmintele de îngeri? îmi vine să-l întreb pe părinte, dacă a văzut vreodată cu ochiul lui cunoscător veșminte de îngeri, Și rândurile astea de apostolic și îngeri?! E împărtășirea apostolilor și liturghia îngerească, îi explic eu părintelui, De ce i-a făcut așa simplu?! Apostolii au de obicei veșminte bogate, frumos colorate, în tradiție bizantină! Să-ți bucure ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe părinte, dacă a văzut vreodată cu ochiul lui cunoscător veșminte de îngeri, Și rândurile astea de apostolic și îngeri?! E împărtășirea apostolilor și liturghia îngerească, îi explic eu părintelui, De ce i-a făcut așa simplu?! Apostolii au de obicei veșminte bogate, frumos colorate, în tradiție bizantină! Să-ți bucure ochiul și sufletul, nu să te încrunte, Nu-mi place deloc ceea ce văd, Daniel! Eu nu voi putea niciodată în biserica asta săruta picioarele acestor sfinți, nu-mi inspiră deloc încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
meșteri, eu aștept nerăbdător povestea, a venit cu fundu’ ei mare că abia dacă a intrat pe ușa bisericii și a început să inspecteze pictura, De ce ai pus acolo roșul ăla? Și meșterul îmi îndreaptă privirea spre roșul puternic din veșmântul Fecioarei în scena Închinării magilor, scenă alăturată Nașterii, având în partea superioară îngerii, Maria stând în centru lângă ieslea lui Cristos, ciobanii, Iosif deoparte și magii închinându-se cu daruri pruncului sfânt, roșu în veșmântul Mariei, Și preoteasa mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
privirea spre roșul puternic din veșmântul Fecioarei în scena Închinării magilor, scenă alăturată Nașterii, având în partea superioară îngerii, Maria stând în centru lângă ieslea lui Cristos, ciobanii, Iosif deoparte și magii închinându-se cu daruri pruncului sfânt, roșu în veșmântul Mariei, Și preoteasa mi-a spus că roșul nu se potrivește deloc cu auriul stelelor de pe umerii Mariei, meșterii izbucnesc din nou în râs, Și despre sfânt, ce ți-a spus despre sfânt? îl îmboldește pe meșterul Duma un altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
absidei sau calotă, cum i se mai spune, tradiția a pus aici întotdeauna pe Maria stând pe tron și pe pruncul Cristos, pictată în toată slava ei ca regină, după cuvintele liturghiei, Regina a stat de-a dreapta ta îmbrăcată în veșmânt de aur, îl ține pe Iisus fie pe brațul stâng, fie pe dreptul sau cu amândouă mâinile, de fiecare dată semnificația gestului se schimbă, mie îmi place să-l pictez pe Iisus pe brațul ei drept, când e dat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de meșterul Luca, împrăștiate prin încăpere, caietul cu însemnări al meșterului Vasile din Fălticeni lăsat moștenire ucenicului său, despre amestecul culorilor, despre pigmenți, despre straturile de culoare, sfaturi practice care pentru mine n-au înțeles lipsindu-mi, pentru culoarea de veșmânt albastră, primul strat fă cu linău, Linău?! Stratul al doilea cu lazur la părțile umbrite, nu-i voie să folosești albul de var, în părțile luminoase pentru albastru pune amestec de lazur și alb de tencuială veche, verde-deschis, roșu, chinovar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ea, ochii ei alunecă de la mine și o pierd, Un aer de mare praznic în biserică, meșterul Duma cu ucenicii lui și-a încheiat misiunea, au terminat biserica, frumos colorată, roșu, albastru, mov, verde, bordo, alb, nu lipsește nicio culoare, veșminte bogat ornamentate pe trupurile zvelte ale sfinților, Ai lumânare? se-ntoarce tata la mine, îmi duc mâna la buzunar, la batista dată de mama, mi-a înfășurat în ea lumânarea, Da! vom ieși să înconjurăm biserica și de aceea am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]