3,215 matches
-
și alți polițiști În ajutor. În odăile de la etaj, luminile erau aprinse și stinse fără Încetare. — Dac-am găsi măcar o amprentă! exclamă la un moment dat domnul Prentice. Dar nu găsiră nimic. O dată, În cursul acestei lungi nopți de veghe, Rowe se pomeni În camera care fusese a lui Digby. Acum se gîndea la Digby ca la un străin - un soi de parazit vulgar și Îngîmfat, a cărui fericire se Întemeiase pe o nesfîrșită ignoranță. Or, fericirea trebuia să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Încerca să aprindă un felinar de vînt. Zărindu-l pe Rowe, Îi spuse: — S-au aprins și semnalele galbene. Chibriturile se tot stingeau - omul nu era obișnuit să aprindă un felinar. Părea cam nervos - pesemne din pricina prea multor nopți de veghe pe străzile pustii - și avea chef de vorbă. Rowe, Însă, se grăbea și n-avea vreme de pierdut. La celălalt capăt al podului era o stație de taxiuri, cu un singur taxi. Unde doriți să mergeți? Îl Întrebă șoferul, cercetînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
odată cu accesul la condiția umană, pentru G. au Început problemele. Mai Întâi, cele de ordin birocratic. Ca să poată trăi În continuare În spital, trebuia să se Încadreze Într-una dintre următoarele categorii: 1. pacient; 2. rudă a unui bolnav, de veghe la căpătâiul acestuia; 3. membru al corpului medical permanent. Pacient nu putea fi, deoarece beneficia de-o sănătate excelentă, lucru demonstrabil prin analizele de sânge care-i ieșeau de fiecare dată perfecte. De când mama sa Îl născuse și-l abandonase
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
oboi. Ceva clipocește dedesubt și mă descalț discret, pipăind podeaua cu vârfurile degetelor. E udă. Lanternele supraveghetorilor Încep din nou să se-agite și cei doi se Îndepărtează, astfel că sala rămâne cufundată În lumina difuză, gălbuie, a lămpilor de veghe. Privesc În jos. Pe podea, firele de apă subțiri și tremurătoare se unesc Într-un pârâiaș. Mă uit la Édouard. Aidoma celorlalți, plânge. În sală, câțiva oameni au sărit În picioare și, asemenea mie, trag de câte cineva, Încercând să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un tren. E frig, murdărie și ceață, ținta este mereu amânată, deviată, obscură, ca un blestem. Întâmplările se tot destramă, norii bubuie înfundat, sub o subțire și fragilă peliculă, încărcată la extrem, gata să se spargă. Stăpânesc doar locul de veghe din capătul culoarului. Mânerul ușii se va roti lent, apăsat de cine știe ce mână necunoscută. Incapabil să clipesc, de teamă că genele nu se vor desprinde la timp și vor rămâne așa, lipite, toată viața. Ușa abia se desprinde : nimeni nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
THOMAS WOLFE De la moarte pînă În zori Stranie veghe ținutam pe cîmp Într-o noapte Traducere din limba engleză de ANCA-GABRIELA SÎRBU Thomas Clayton Wolfe (1900-1938) este considerat unul dintre cei mai importanți scriitori ai secolului trecut. La vîrsta de șaisprezece ani, a fost admis la Universitatea din North
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
este necunoscut. Copil fiind, Împărțeam ziarele de dimineață și i-am văzut pe străzile unui orășel - familia ciudată și singuratică a celor care se furișează În noapte. Uneori erau singuri, alteori umblau În grupuri de doi sau trei - veșnic de veghe la miezul nopții În orașe, măsurînd de la un capăt la altul trotuarele goale ale străzilor mohorîte, trecînd prin fața palidelor manechine de ceară din vitrinele magazinelor de confecții, trecînd pe sub ciorchinii de lumină albă, dură, trecînd prin fața a sute de magazine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
prevestire ciudată și amară de dragoste și moarte. Căci există viață pe tărîmul nopții. Un val Întunecat se unduiește În inimile oamenilor. Sălbatic, ciudat și triumfător, străbătînd pămîntul nesfîrșit cufundat În somn, mi-a vorbit În mii de nopți de veghe, iar cuvintele rostite de toate graiurile Întunecate și necunoscute sînt scrise În inima mea. A trecut peste mine În bătaia ritmică a aripilor sale puternice, a țîșnit În șuierul de glonț al bucuriei demonice purtate de vîrtejul iute al vîntului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mea, și noaptea, În Întuneric, În tăcerea cufundată În somn a pămîntului, am privit de mii de ori chipurile Somnului și am ascultat tropotul armăsarilor negri ce se apropiau. Și mi-am văzut tatăl și fratele murind În timp ce stam de veghe În Întuneric, la miezul nopții, și am cunoscut și iubit chipul Morții celei mîndre, cînd mi-a ieșit În cale. Văzusem deja de trei ori chipul morții În oraș, iar acum, primăvara, aveam să-l văd din nou. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cît am fost cu tine, prietena mea, n-am cunoscut gloria, bucuria și victoria pe acest pămînt - și oare nu mă voi simți din nou ca odinioară, dacă ai să te Întorci la mine? Vino, sora mea, În ceasurile de veghe ale nopții, vino În miezul tainic și tăcut al Întunericului, vino așa cum ai venit mereu și adu-mi iarăși acea putere de neînvins, nădejdea veșnică, bucuria triumfătoare și Încrederea ce va zdrobi iarăși tăriile pămîntului. Vino, pășind peste cîmpiile nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
am zis. Așa că am pornit-o toți În jos pe scări și-am Întrebat-o dacă a trecut careva pe la el. „Nu“ - a zis - „n-a călcat picior de om În casa asta de cînd ați plecat. Am stat de veghe anume ca sa văd dacă nu se-ntîmplă așa ceva“ - a zis - „și, dacă intra cineva, știam.“ „Aici se ascunde o treabă tare necurată“- am zis - „dar am s-o descurc eu. Ia veniți cu mine, copii“ - le-am zis lui Luke și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
posibilă dimensiune ezoterică a personalității leonești, era întărită de un al doilea fragment, mult mai credibil, primit pe mail de la Șerban, fostul coleg de facultate al celui pe care-l căuta Cosmin. Părea un exercițiu de visare în stare de veghe și era plin de speculații simbolice și trimiteri inițiatice: Desenatorul deschide ușa - nu-i spune nimeni să n-o facă - scârțâitul se întinde de-a lungul coridoarelor, izbindu-se de ușile albe, tari. Dintr-o privire cuprinde totul: alunecă, frecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ceasul, se asigură că mai are timp și trage adânc aerul rece În piept. Aerul nu este suficient de rece sau poate tocmai de aia se simte În el mirosul de W.C.-uri descărcate direct pe terasamentul căii ferate. Prin veghea și visul lui mult prea amestecat mirosea ba a gudron, ba a praf Încins, ba a tămâine, ba a frig pur și simplu și deodată... o capră traversează șinele căii ferate la două peroane mai În față. Zare se ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
golului de aripă /Reminiscență / Telepatică a / Treimii de zeu / Acest ceva cineva / Care prin poem / Te resoarbe / Pulsatorie / Mușcătură / Sublimă-n / Sărut / Din sâmbure / De sălbăticie - / Din rut, / Orb, divin anacolut (Orgasmul), aducând, pe alocuri, a barbianism: Levitează somn în veghe / De memorie clătinată / Sub nirvanica lor zeghe / Toate au mai fost odată. La fel: Latentul viu, inseminat cum Oul / Și-n vegetal de-asemenea prin semințe / Cuvântul este Număr iar ecoul / Etern în clipa-i numără-n Ființe / Eterna Lumii
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de lumină stinse / iar după ferestre bănuiam sigur / bărbați jinduindu-le, fiindcă imaginarul creat de Ovidiu Genaru e amestec de real și fantasmagoric, punându-se laolaltă o pasăre cu patru sâni, râsul felinarelor roșii, poemele fiind, de fapt, dezvăluiri între veghe și vis, în care sânul e - la nivelul întregului volum - laitmotiv, poetul imaginând o livadă de sâni, o incursiune la cules de sâni sau un Ierusalim de sâni, prin care se perpetuează acea amintire a suptului / celestului sfârc. Implicarea sacrului
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
românului și a tot ce-i românesc. Ardealul, nume dat de celți în secolul V î.H., a fost nume preferat de ocupantul ungur, deoarece el poate fi tradus și maghiarizat, Erdely. Azi, Transilvania fierbe. Ni se cere luciditate și veghe pentru a nu deveni iarăși victime, ca în anul 1940. Un popor care percepe primejdia nu va pieri în veci. Să luptăm împotriva decadenței naționale și mentalității antiromânești. S.O.S. Transilvania! Bisericuțele din lemn de pe colinele Transilvaniei arse în
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
ce acoperea marele mormânt. Reflectoare puternice au înlesnit munca neobosită a legionarilor. Ici, în stânga gropii, cum cobori dâmbul, străjuiește crucea de curând pusă. Pe ea, patrusprezece nume scumpe: Corneliu Zelea Codreanu, Ion Caratănase, Doru Belimace... De jur împrejurul ei licăresc nenumărate lumânări. Veghea lor împrăștie creștineasca rugă pentru cei morți, înmormântați fără mărturia sfântă de ceară și lăsați acolo în hrăpărețul pământ fără nici o rugă, fără să fi îngenunchiat cineva, fără ca vreo lacrimă să fi putut ajunge să mângâie țărâna sfântă. Plânsetele de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
sfârșit... Cum de au mai avut putere să vină până aici? Ce forță le-a împins pașii până la groapa din curtea Jilavei? Durerea e generală... Pretutindeni, se aude un plâns, din fiecare colț au lăcrimat ochii. Se instalează gărzi de veghe... Ionel Trandafir Iată, la capătul din miază-noapte e recunoscut Ionel Trandafir. Se găsește și un prosop îmbibat în sânge... Au fost ștrangulați sau împușcați... De unde e sângele?... Este adus și el pe lespede. Tatăl lui Trandafir e alături de fiu... Părul
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
vindecă în spirit creștin toate rănile neamului provocate de demonii, viclenii cei fără de lege, înveșmântați în minciuni încântătoare. Prigoana neîntreruptă și ținerea noastră în afara legii înseamnă distrugerea resurselor viitoarelor împliniri, bastionul de viitor, flacăra luminii, îngeri păzitori și turn de veghe. Mulți legionari sunt gropniță ascunsă, fără cimitir, precum cea a Căpitanului, Nicadorilor și Decemvirilor și mulți alții, morți iubiți, vegheați de stele și lună, prohodiți de aroma frunzelor codrilor și plasma caldă a sângelui legionar care în murmur lin, ca
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
somnifere. Aproape nu mai pot adormi fără, iar după două, trei ore mă trezesc. Omul care doarme e un om diminuat, zicea Rivarol. Eu cred că lucrurile stau exact pe dos. În somn, suntem mai adevărați decât în stare de veghe. Și, oricum, diminuat sau nu, prefer să nu mă trezesc în mijlocul nopții transpirat și cu pulsul mărit. 6. Se înnorează. Poate, va ploua. O cioară a zburat de pe zid și trece prin dreptul ferestrei. Gata, a dispărut. Bate și vântul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
familie, școală etc. Înainte de a muri dorea să afle, în fine, cine este el, cel adevărat, fidel naturii sale profunde, de care nu a avut timp să se ocupe. În mod sigur, preocuparea aceasta secretă debutase ceva mai devreme: în veghea lungilor și geroaselor nopți siberiene, după ce încerca să se încălzească cu supa aceea din coji de cartofi adunate de la groapa de gunoi a comandamentului lagărului. Dus la un moment în biroul comandantului, pentru un interogatoriu, P.H.L. a găsit camera acestuia
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
mult la ea? Mai precis, care ipostază a persoanei: - Femeia tânără și frumoasă, în ochii căreia i se pare că se ascunde un mesaj secret... Dar care? - Mama grijulie și iubitoare, pe al cărui chip se ghicesc urmele nopților de veghe, dar și lumina bucuriei de a avea alături două vlăstare pe cale să înflorească, să rodească... - Soția decentă, care evită (cel puțin pentru o vreme), să amestece pe cineva străin în viața ei, să-l facă martor la posibile necazuri sau
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
vechile mitologii, la acea vârstă imaginară considerată de mitografi „copilăria omenirii”. În ce-l privește, Profesorul nu-și amintește cu precizie. S-a visat zburând „de când se știe”. Altfel-zis, de când a început să facă diferența între vis și starea de veghe. De aceea, poate, fericirea din vis îl făcea să caute argumente, tot în vis, că ceea ce trăiește este chiar realitatea, refuzând adevărul (trist!) al vieții conștiente. Și acum câteva nopți dorea cu același patos să se convingă singur că nu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
un singur sunet ce alina oboseala lui Valerius. Dacă vrei să dormi... Bărbatul făcu semn spre o grămadă de paie aflată în partea opusă a încăperii. Valerius nu se mișcă. Nu dormea niciodată după ce acorda îngrijiri cuiva, fiindcă știa că veghea lui înlesnea calea spre vindecare a celuilalt. Dacă veghea, putea convinge Moartea să plece în altă parte. Își aminti cuvintele lui Proculus, maestrul său: numai cine știe să împartă cu bolnavul energiile sale vitale și știe să se dăruiască într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vrei să dormi... Bărbatul făcu semn spre o grămadă de paie aflată în partea opusă a încăperii. Valerius nu se mișcă. Nu dormea niciodată după ce acorda îngrijiri cuiva, fiindcă știa că veghea lui înlesnea calea spre vindecare a celuilalt. Dacă veghea, putea convinge Moartea să plece în altă parte. Își aminti cuvintele lui Proculus, maestrul său: numai cine știe să împartă cu bolnavul energiile sale vitale și știe să se dăruiască într-atât încât să simtă suferința celuilalt poate vindeca. Orele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]