3,476 matches
-
beciului. Și... mai stăm de vorbă. Altfel... O rog pe Didina să-i ardă colea și un cuptor de plăcinte, de să-ți lingi degetele. Încolo... Sănătate! Atunci treaba-i ca și făcută. Mâine seară ai musafiri, Petrache! Sunteți bine veniți. Numai să nu te văd că o faci iar pe mutul, că nu te speli cu toată apa din iazul de la Mesteacăn! - a pus Petrache piciorul în prag. Când îi ordin, cu plăcere. Parcă așa se răspunde în armată. Nu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
umbră... „Nu-i gardianul. E un deținut” - a gândit Costăchel. Cu o boccea în mână, omul privea descumpănit în toate părțile... Deși adus de umeri, părea totuși înalt. „Ce-o fi cu omul ista? O fi unul din cei nou veniți repartizat la mine în formație?” Cu aceste întrebări în minte, Costăchel a pornit într-acolo. Pe măsură ce înainta, ceva din înfățișarea omului îi spunea că l-a mai văzut undeva... „Unde? Când? Cine-i?... Roiul de întrebări i se învârtea în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
că nu e nimic mai amuzant decât să Încerci să scapi de o codiță care se ține după tine, mai ales dacă există posibilitatea să se dovedească a fi cineva de la Gestapo. 15 Nu erau decât două plicuri În corespondența venită dimineață, și ambele fuseseră aduse prin mesager. Le-am deschis departe de privirea Înfometată, inchizitorială, a lui Gruber, și am decoperit că plicul cel mai mic dintre cele două conținea un singur cartonaș pătrat, care reprezenta un bilet de intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
clipă a secolelor devenite piatră. Dăltuiți amintirea ororii În calendarele voastre diurne și nocturne, superbele zile și nopți ale incertitudinii, și repetați-le fiilor voștri și fiilor dușmanilor voștri. Dacă acesta este un om Întreabă acum pribeagul ascultând, alături, umbra venită, și ea, În cetatea Cărții Eterne, să repete vechea Întrebare. Captivul efemer al incertitudinilor și, lângă el, emisarul Eternității ascultă, Împreună, tăcerea pietrei care fusese om. Criptică și Înșelătoare și absolută era liniștea În cimitirul Ghivat Shaul. Liniștea ultimă, certitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
tentativă a naturii de a se autocunoaște și a se autoconserva. În loc de asta însă, singurul animal conștient al creației arsese totul din temelii. — Le înghesuim, făcând din ele unul dintre cele mai grandioase spectacole. De-aia a explodat numărul turiștilor veniți să vadă cocorii. Acum e o mare industrie, iar în fiecare primăvară consumăm tot mai multă apă. Așa că reprezentația va fi și mai spectaculoasă la anul. Daniel vorbea aproape compătimitor, străduindu-se să înțeleagă. Dar capacitatea sa de a descifra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vă trebuie ceva, nu știu ce, orice, am niște lame Gillette extra, le dau ieftin. Vând și eu să mai scot un ban de benzină, ce, nu-i voie? Gillette extra. Se moare de foame, domnule, se moare de foame! Și voi veniți să vă bateți joc de mine, behăiților! Repar și eu la nenorocita asta de motocicletă ca să mai ies dumineca la pădure. Auzi, aveam un prieten, Severică, așa-i spuneam, se lăuda la toți că a fost legionar, a fost pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
puțin adâncă de lângă cherhana, pentru ca să-și Încaseze asigurarea pe vechitura lui plutitoare. Dar pentru Petru Evanghelia nu era o epavă, pentru el era o corabie, Întruchiparea unei posibile plecări spre țărmuri necunoscute. Era ca un soi de crăiasă a mărilor, venită să se odihnească lângă un țărm solitar. Nu, nu fusese niciodată fericit la mare, marea Îl Întrista cu desăvârșire. Singura bucurie era nemărginirea care i se deschidea În fața ochilor și neputința de a descifra dacă În fumuriul zării orizontul desprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pe loc veți fi tunse. Apoi, privind-o în ochi pe doamna Maria, șopti: — Numai eu știu cine l-a omorât pe vodă. — Cine? țipă isteric femeia. — Mai încet, că zidurile au urechi. Cine i-a furat lui vodă scrisorile venite acu’ o lună de la Viena, acela l-a ucis. Acum mergeți să-l privegheați. O luă pe Casandra pe după umeri și o îmbărbătă: Ține te tare, Casandro. Eu mă duc acasă, să-i spun mamei să vină și ea, că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de fier și al obezilor care întăreau poarta pe dinăuntru depăși dangătul într-o dungă al clopotelor. Brâncoveanu făcu semn dorobanțului că poate pleca și coborî din șa, încredințând calul unui argat. Răspunse printr-un semn reținut temenelelor de bun venit ale lui Hamie și-i ceru o clipă de sfat. Acesta îl conduse într-o tainiță de lângă cuhnie. Era cald și bine acolo. Printr-un meșteșug inventat de fostul ienicer, peretele despărțitor de cuhnie era un fel de hogeag imens
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Brâncoveni, de hăulituri pe deal și de miros de busuioc... — Măria ta are friguri! — Nu, Pylarino, doar așa, un fel de lehamite și aș vrea să le spui boierilor că nu pot primi în seara asta pe nimeni din negustorii veniți, că am... Ei, știe domnia ta ce să le spună. Am înțeles, măria ta, o să încerc să-i împac pe toți, dar vreau să te vindec cu un cuvânt, doar cu o vorbă. Se spune că țarul Petru își face un
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de fel de mirodenii orientale; de fapt îi fusese până acum frică de molime, dar când simți mirosurile îmbietoare, văzu cantitățile de mâncăruri pregătite și mulțimea tipsiilor de aramă și de argint aurit gata să fie puse pline în fața celor veniți, se înspăimântă și se duse repede în chilioara ce-i fusese rezervată ca să-și pregătească ierburile de leac pentru indigestiile ce vor urma ospățului din seara aceea. Valahii ăștia mănâncă prea mult, lucruri prea... grele, își termină gândul doctorul înghițindu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de știre. — De la Stambul? De la Vlah serai? — Nu, de la patriarhie. Ștefan simți cum îi năvălește sângele în obraz, era perfect treaz, tinerețea învinsese toată oboseala acumulată cu boala Stancăi și apoi cu toate celelalte griji în ultimele două săptămâni. — Sunteți veniți călări? Da, răspunseră deodată oștenii. — Să-mi înșeuieze până mă îmbrac un cal, vin la curte cu voi, hotărî prințul. În timp ce se îmbrăca, Ștefan aprecie că mesajul venit de la Istanbul trebuie să fie important. Știa că între voievodul Valahiei și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ca să nu te văd tîrîtă în păcat, prefer să te sortesc, neprihănită, morții! (O spintecă și pe ea.) Zeul acesta Eros ar trebui să fie al dreptății. Ce limpede am început să judec de cînd mă aflu în puterea lui! Veniți, supuși ai mei, spre a vedea. (Scena se umple de curteni) Aceste hoituri de care ne împiedicăm azi mi-au fost rude și iubită! Dacă e cineva care să-i fi iubit mai mult ca mine, să spună, căci l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
într-un țigaret scurt, din lemn. Râdea la Petrișor, ținut de maică-sa cu fața la ea, ca la fotograf și parcă îndemnându-l să zâmbească, să ia o mină veselă și binevoitoare, și copilul chiar asta făcea. Gângurea la doamna avocată, venită special pentru el. Trăsăturile și surâsul buzelor ei groase păreau să se spulbere odată cu fumul, în timp ce întreba, parcă într-o doară, ca și cum ar fi conversat să-și treacă timpul, ce vârstă are Petrișor, ce mănâncă, dacă l-a înțărcat, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ies pe gură odată cu un bâzâit constant al nărilor. Zgribulit, își ridică peste urechi gulerul lat al mantalei lungi, din postav negru, încinsă cu o curea de piele. Da' ce să facem, c-așa-i rânduiala de la Dumnezeu. De departe veniți? Bătrânul e pus pe taifas, dar văzând că nu primește nici un răspuns, intră și el într-o muțenie deplină, cu gândurile la ale lui. Așezat comod, Marius privește cu nesaț orașul după care tânjise atâta timp. Ca viitor arhitect judecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
domnișoară. Bună ziua, domnule Solomovici. Vă mulțumesc că ați venit așa repede. Cât de grav este accidentul? Destul, dar fiți fără nici o grijă, printr-o îngrijire atentă pacientul își va reveni complet, fără alte complicații. Aveți promisiunea mea. Doamna nu este venită? Nu, e la Ploiești, la rafinărie. Dar sosește după amiază. Ce-ar fi dacă, după ce terminați la spital, am lua împreună prânzul? Onorat de invitație domnișoară. Mulțumesc, așa voi face. Foarte bine. În felul acesta vom putea afla mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
privirea amuzată a lui Marius. Folosim uneori camera pentru întâlniri mai speciale. Madam Aneta, patroana bordelului, e pe statul nostru de plată. După câteva minute, coboară amândoi din mașină și se îndreaptă către bordel în pas domol, ca niște oameni veniți să caute un scurt moment de relaxare. Ocolesc reflex un individ negricios care se interesează dacă nu vând dolari. Merg și lirele englezești. "Fără mărci, te ștergi la cur cu ele." Pătrund în gangul care duce către curtea din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
merse la București să vorbească cu avocatul care i-a spus că va fi bine. Așa că... Eh, procesul...Doi ani te chemară la tribunale și pare să mai dureze încă. Și apoi, poți crede într-o sentință dreaptă când comisia venită să cerceteze a chefuit toată noaptea la conac cu boierul? Asa e, că nădejdea noastră-i numai la Dumnezeu. Dreptu-i că nici vremea n-o fost prea bună acasă. În vară n-o plouat, acu' zăpadă cam puțină și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
fără urmă de nori, și așteptau să vadă primele stele răsărind. Un stejar bătrân își întindea protector crengile înfrunzite deasupra lor și pădurea umplea aerul cu miresme vii, de primăvară. Locurile respirau acum liniște și pace. Vilegiaturiștii agitați și zgomotoși, veniți să petreacă la iarbă verde ca pe vremuri se răriseră, iar muzica de la cabana cu restaurant din apropiere încetase. De dincolo de lac, dinspre mănăstire, răsunau când mai tare, când mai încet, toaca și clopotele, care le chemau pe călugărițe la
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
metru de mine. Zgomote, la răstimpuri, produse de saltarele scrinului, de ușa garderobei, anunțau etapele toaletei. O vedeam, prin auz, îmbrăcîndu-se. A apărut peste un sfert de oră. - Ah, ce leneșă sunt! Aștepți de mult? - Da... Nu, de câteva minute. Venită de-a dreptul din odaia de culcare și cu fața ușor boțită de somnul neîmplinit, părea că aduce cu dânsa ceva din viața ei intimă: i-am sărutat mâna cu sentimentul unui act prea îndrăzneț. În descumpănirea sufletului se închegă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
recruți, veniți din Iași și din toate colțurile județului. Eram ca într-un țarc mare, împrejmuit de garduri și clădiri înalte, și cu o poartă de fier, bine închuiată, prin grilajul căreia ne priveau ochii triști ai rubedeniilor și prietenilor veniți să ne conducă „pe ultimul drum”, căci pe atunci, era în ziua de 7 noiembrie 1957, plecarea în armată părea o aventură în necunoscut, de unde doar o minune te mai putea aduce teafăr pe locurile natale. Ziua se anunțase încă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
hol mare; în față, acoperișul de la cerdac se sprijinea pe niște deregi; casa era dispusă perpendicular pe stradă; apoi, paralel cu strada, din colțul casei pornea un cat de vreo cinci odăițe în care soții Ionescu țineau în gazdă studenți veniți la studii la facultățile din Iași. În fața casei și a catului de odăițe se afla o fântână cu colac de piatră cu o apă rece și limpede, din care am băut și eu de nenumărate ori. La stradă, era gardul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu toporul ? îmi dau socoteală că în casă n-am putut întra cu el. Zic să știi c-aici e treabă de meșter și altul decât Ghervan nu poate fi. Dezgăț fânarul și văd pe pospai urmă proaspătă, dusă și venită, de la poartă până la ușa șurii. Pe loc m-am luat după sania popii, că mai avea o casă în vecini și gătea coada aceea de sat. Popa era acuma în casa omului și intrase și Ghervan. La sanie nu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
noi dar experimentați în cele ale muzicii și explorării. Ca peste tot însă, găsești și aici lume fără vreo treabă cu jazzul, care iese la aer curat și la un vin fiert, dar care îi deranjează de obicei pe cei veniți exclusiv pentru interpretarea artiștilor. De aceea, luăm aminte și respectăm preferințele altora în tăcere. La fel au făcut probabil și cei care au stat pe deal, în cimitir, la lungit urechile și timpanele pe timpul concertului, pentru a nu plăti cei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
erau pline de ofițeri de marină și de diplomați; acum cheiul era ca un grajd. Primii refugiați veniseră cu fotolii și covoare, cu radiouri, patefoane, lămpi cu picior, mese de toaletă, Împrăștiindu-le În zona portului, sub cerul liber. Cei veniți mai recent aveau doar câte-un sac sau un geamantan. În toată bulibășeala asta, hamalii se repezeau Încolo și-ncoace, Încărcând vapoarele cu tutun, smochine, tămâie, mătase și mohair. Depozitele erau golite Înainte de sosirea turcilor. Doctorul Philobosian zări un refugiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]