3,798 matches
-
acest sens, cercetarea referitoare la fața umană și la emoție este de-abia la început"87. Stările care pot fi cel mai bine exprimate prin intermediul expresiilor faciale sunt: râsul, concentrarea, milă, dorința, dezgustul, excitarea, teama, fericirea, confuzia, tristețea, surpriză, încruntarea, veselia, șocul, zâmbetul, deșertăciunea, "strălucirea", îmbufnarea, superioritatea, disprețul, nemulțumirea. 2.3. Contactul vizual Capacitatea ochiului uman de a transmite mesaje diferite este, așa cum constatăm zilnic fiecare dintre noi, deosebit de mare. Ochii se vor mișca în moduri diferite, înregistrând fluctuații specifice în
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
specifice: două familii. O subcategorie la care prezenta zâmbetului adevărat (Duchenne's smile) a constituit notă dominantă a interacțiunii, fapt valabil deopotrivă în cazul adolescenților, și în cel al părinților. Era evidență bună relație pe care o aveau, atât prin veselia care însoțea dialogul, dar și prin întrebarea pe care ne-au adresat-o după ce au citit conținutul propus: "Dacă nu ne regăsim în nici una din teme, despre ce să discutăm?" Sigur că întrebarea a avut un caracter retoric (fiind însoțită
Semiotica limbajului nonverbal în relația părinte adolescent by Livia Durac () [Corola-publishinghouse/Science/1054_a_2562]
-
și celelalte forme ușoare ale comicului, taxate, invariabil, drept superficiale. Nu avea organ pentru râs, pe care-l accepta doar în maniera îmblânzită a surâsului melancolic sau a zâmbetului amar. Era, cum se zice, un agelast, înclinat să vadă în veselie o formă de tristețe mascată și să aprecieze în comedie numai substratul tragic, la fel ca ilustrul său predecesor și model, Titu Maiorescu. De aceea, nu chiar fără motiv a fost trecut Lovinescu printre detractorii lui Caragiale, și nu întâmplător
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Isvorul și nourul, obiectul pedepsei morale (din perspectiva filosofiei practice și a "bunului simț" burghez) să îl reprezinte însuși sentimentul estetic, gratuitatea artei, la fel ca în Greierele și furnica. Pe scurt: izvorul se bucură de lumina soarelui și de veselia din jur, dar bucuria îi este umbrită de apariția unui nor pe care, supărat, îl roagă să nu tulbure fericirea undelor sale. Nourul îl ascultă și izvorul își primește pedeapsa, evaporându-se de parcă nici n-ar fi fost în splendoarea
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
pentru că nu aparține mitologiei, ci liricii de natură, specie poetică structurată pe mici dimensiuni și adaptată unei mentalități mult diferențiate în timp și în spațiu. Ca și Hator-Tefnut, Primăvara se înfățișează ca un mesager ce vine de departe să aducă veselie și bună stare. Ea este venerată și așteptată ca o veritabilă divinitate. Apariția nu produce numai bucurie în suflete, dar și transformarea și renașterea întregului univers vegetal, animalier, uman. Ambele texte, cel românesc și cel egiptean, diferă ca informație strictă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
exclus să fie actualizată o imagerie mai veche. Divinitățile pămîntului și ale vegetației apăreau împodobite, înzorzonate. „Maica bătrînă” le urmează, cu anume restricții, dictate de situația dramatică. Și aici identificăm o regulă îndătinată, premioritică. Vestimentația bogată e semnul bunei dispoziții, veseliei, frumuseții și rodniciei. Cînd Inanna-Iștar coboară în infern, „Spre țara depărtată, fără margini,/ De unde nimeni încă nu s-a-ntors”, își pune podoabe scumpe și grele, cunună strălucitoare în păr, cercei în urechi, colan, pietre prețioase în cingătoare, pieptar, brățări la mîini
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cu cel hitit, ca expunere de motive, găsim în Rig-Veda, unde Yama îndeplinește rolul lui Telepinus: „Cei vii de aici s-au despărțit de cei morți. Invocarea zeilor ne-a fost cu noroc. Am venit dispuși la joc și la veselie, dobîndind pe viitor viață lungă. Eu pun acest hotar pentru cei vii; și nimeni altul dintre aceștia să nu meargă spre această țintă. Să trăiască o sută de ani îndelungați. Opriți moartea prin piatra (de hotar) // După cum se înșiră zilele
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
de la sat la sat. Ea se reface în idealitatea de „dincolo”, după o schemă fixă, de topografie mitică. b). Sărbătorescul: Trebuie operată, mai întîi, o distincție între sărbătorescul ca expresie a prea-plinului (în fast și grandoare, în hrană abundentă și veselie pînă la demență) și acela discret, lipsit de fală, dar pus în mișcare la comandă divină, sub autoritatea unor personaje mitice care își asumă răspunderea de a ocroti viața socio-cosmică a omului. În aceste condiții, individul, aflat în punctul inițiatic
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cu năfrămile de la urechile cailor fîlfîind. Au întins plosca ș-au ridicat pistoalele. Ori beau în cinstea feciorului de împărat și a slăvitei doamne mirese, ori îi omoară acolo pe loc”. Vitoria nu se dă în lături să participe la veselia generală, ba face față nesperat de bine, cu firea ei mobilă și cu prezența de spirit de bună calitate. Nu-i scapă nici prilejul de a schimba partitura, în ton de maică bătrînă: „Mie numai să-mi spuneți, dacă puteți
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
și ferice”. Dar omul își purta, totodată, întristările și dramele. Îl cuprindeau la masa de scris și nu erau nici pe departe superficiale, accidentale. Ar fi o nebunie „și tristă și goală”, o simplificare de neiertat dacă am crede că veselia și satira duc bună casă, că spiritul comic nu este cealaltă față a tragicului. Poetul era capabil a se situa în largi registre ale existentului, de la Rodica la Maica Bătrînă, de la Chirița la Ovidiu; versifica „ușor”, în forme folclorice, dar
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
un cuțit cu mâner de lemn cioplit chiar de el: „Pe cuvânt că de mine, dacă nu crezi, întreabă în sat la mine pe Epuroi a lui Nicoară a Șchiopului!” Ce să vă mai spun, era un vacarm și o veselie și nimeni dintre noi nu se gândea că pleacă la o treabă serioasă cum ar fi armata. La poartă erau doi gradați blânzi și buni, precum primise ordin să se poarte. Și așa blânzi cum erau, au scăpat o țigăncușă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
totul reintră în făgașul normalului. S-ar putea să mai apară ceva lacrimi la 7 zile (de ce neapărat șapte?!), la pomenirea lui printr-o masă bogată în bucate și băuturi alcoolice, care, deobicei, se lasă cu bancuri și cu mare veselie, „că și răposatului i-ar fi plăcut, că nu ducea păhărelul la ureche” și „să ne chemați și la 40 de zile (de ce neapărat 40?!), că venim cu mare bucurie”. Apoi, la un an, dacă se mai face ceva masă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cel mai popular, care știa să vorbească și cu portarul, dar și cu o somitate în știință sau artă, un ins care nu avea ce căuta printre “cenușii” lustruiți, veșnic pus pe glume sau morocănos, uneori obosit sau de o veselie excesivă, ca o emanație a străbunilor tăi, mai mult ca “hâtri buni de glume”. Mai înalt decât noi toți ceilalți frați, aceștia pe care i-ai iubit cu simpla dar conștienta ta superioritate, căpos cu ochi albaștri și păr blond
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nu prea am mai schimbat decât două-trei vorbe, mai mult așa, de complezență. Au trecut vreo șase luni de la întâmplarea asta și neam întâlnit iar. Avea dantură nouă și și-o etala ori de câte ori avea ocazia, belindu-și buzele și mimând o veselie exorbitantă. Eu m-am făcut că plouă, nici nu l-am întrebat cât l-a costat dentistul și nici dacă-mi plac fasolele noi din gura lui. S-a cam botoșit și a devenit deodată tăcut. I-am propus să
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și pași de copii. Tanti Sofula își târa piciorul mai scurt prin toată casa și râdea dezlănțuit, glumind cu ea și cu copiii. Ele, bunica și străbunica, dădeau jignite din cap, minunându-se că nu se dărâmă pereții de atâta veselie... Se uita la el și el la ea și privirile se întâlneau undeva deasupra mesei. Tata băgă de seamă și tăcu. Tanti Sofula oftă obidită, iar mama începu să recomande cu glas tare șerbeturile pe care le adusese feciorul de la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
firească se întoarce iară omul la osteneli, la scârbe, la supărări, la patimi, acolo, după adormirea cea de pe urmă, pe care o numim noi a morții, trece din scârbă la bucurie, din stricăciune întru nestricăciune, din orașul lacrimilor la locul veseliei, din tulburarea vieții la adăpostirea cea lină a mântuirii, din patimile Egiptului în pământul cel fericit al făgăduinței, din robia lumii la mântuirea cerului, din petrecania omenească, în ceata fericiților îngeri. Și ce altă norocire este mai mare decât aceasta
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aținti întrebător privirile asupra tatălui său, care se oprise din îmbrăcat și asculta foarte atent. Într-adevăr, de cum intraseră în odaia lui, vodă băgase de seamă pe fețele lor ceva curios, un fel de îngrijorare tristă la Ștefan și de veselie forțată la Constantin. De fapt, era pentru prima oară când primejdia, pe care o simțea plutind în jurul lui, avea nume concret. — Probabil fericirea sa Hrisant al Ierusalimului a mijlocit trimiterea scrisorii prin călărașii... — ...lui neica Mihai, completă trist Ștefan. — Nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nevoie să vă amintesc grozăviile dezghețurilor din urmă; trebuie că le-ați prezentat deja, de vreme ce le-ați trăit, ca toată lumea; astfel, pe când un cer azuriu saluta ferice sărbătoarea din 4 ianuarie, străzile, printr-un infam contrast, păreau să protesteze împotriva veseliei publice; acoperișurile plângeau; solul crăpat se topea în râuri; lacuri de apă gloduroasă apăreau pe lângă povârnișuri de neîmblânzit, excluzând ideea însăși de locomoție. Lucru incredibil! Dughengii, dornici să contribuie la distrugere, spărgeau cu lovituri de cazma, sub picioarele trecătorilor, trotuarele
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
-Bine-ați venit la Socrate -îi întâmpina hangiul vesel, fiind bucuros că avea clientelă. Era un han de lux. Oaspeții erau mulțumiți de mâncărurile și vinurile alese servite, de camerele strălucitor de curate, mobilate cu cea mai scumpă mobilă de lux. Veselia și voia bună era răspândită în toate ungherele hanului, seară de seară. Acest lucru se petrecu până într-o zi, când clienții hanului, au început să dispară sistematic și misterios. Cei dispăruți erau căutați de familie și jandarmi fără rezultatLa
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
Ludovic, bătându-l în mai multe războaie, i-a alungat pe tătari consolidând dinastia, punând temelie statului. Dar iată, trâmbiți zvonesc, gărzile de arnăuți dau onorul, alaiul intră în cetate, scânteind în razele soarelui de amiază. E larmă și multă veselie la palat, la reședința cu aer bizantin, primiți sunt oaspeții dragi prinți și ducese. Sună în tumult eterul carpatin și clopotele bat sus în turla înaltă a bisericii domnești. Blazonul mușatin de aur, aplicat pe zidurile cetății, semeț și plin
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
adică să nu izbutesc!! - De ce să nu izbutești, mă, Marine?! Sau tu nici nu asculți ce bălmăjesc eu aicea?!! Auzindu-l cum se ia singur peste picior, tresării, mă uitai la el și văzîndu-i chipul îl apucai de umeri și veselia mi-o auzii singur printr-un fel de strigăte pe care le scosei și care speriară caii adormiți... Asta, da, înțelegeam, iată, să stai să-ți dai singur seama că bălmăjești de pomană și că în nici un fel nu poți
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
peron. Bani de bilet avea, scosei biletul și ne așezarăm în față pe o bancă. Peronul era plin de elevi și eleve, care, ca și mine, terminaseră vacanța și plecau spre orașele în care învățau, la licee sau școli normale... Veselia care anima altădată peroanele, la sfârșit de vacanță, era acum umbrită de o melancolie gravă care abătea privirile în lături sau în pământ... Știam toți... Clujul nu mai era al nostru și toți aflasem că-l pierdusem fără să tragem
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
din întunericul în care trăise când ne făcuse pe noi. Dacă s-ar fi dus de tânără, spunea ea, multe suferințe ar fi ocolit-o... "Te duci, maică?" Nu mă duc!" îi răspundeam scurt și cu o tandrețe încărcată de veselie. "De ce?" "N-am timp!" Mintea îmi era aiurea, răspunsul era al tatălui, cu lipsa timpului. În realitate nu făceam nimic, îl pierdeam, acel timp; era un sentiment divin, n-aveam ce căuta la biserică să-l găsesc... Și acum mă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și?! Mare lucru să te calce o vacă, fie ea și neagră... Cât despre "bolînd" putea să-mi spună mult și bine, dădeam din umeri. Iar când eu, furios, îi spuneam: f... în... pe mă-ta!, îi sticleau ochii de veselie, nu înțelegea nimic, adică să-l eu pe el, pricepea și îl amuza, dar a doua parte a înjurăturii, mă-sa adică, ce rol mai avea? După un timp deveni curios de lecturile mele și îi povestii că ei, ardelenii
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
arăta acum ca un flăcău hotărât, cu privirea stabilă (nu-i mai jucau ochii ca înainte) și nici nu mai arăta așa gras la față, cu obrajii prea albi și care îi cam înghesuiau nasul mic, dîndu-i acea expresie de veselie nemotivată, dar care era și contagioasă: stârnea simpatie... I-am spus lui Dobrinescu: - Un normalist din Cristur, faceți cunoștință... Și tu, am continuat eu apoi, Codrine, ai plecat singur sau cu părinți cu tot? - Nu, am plecat toți, părinții sunt
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]