4,110 matches
-
pe bulevard... Cerul și-a incendiat umbrele în sângele tău și tu surâzi cu semeni... Când îți vei răsturna mânăstirile inimii pe ei? E atât neașteptat și-atîta indecență în infinitul sufletului - cum de-l îngăduie deșertul oaselor și surmenajul cărnii? Vraja tristeții seamănă undelor invizibile ale apelor moarte. Nevoia de-a-nsemna toate reflexiile amare, din teama stranie c-ai putea ajunge vreodată să nu mai fii trist... Neavând extazul la-ndemînă, ca misticii, regiunile cele mai adânci ale firii le descoperi în recăderile
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în care aștrii ți s-au dezvăluit ridicol de singuri. După fiece călătorie, progresul în nimic te leagă incurabil de lume. Descoperind noi frumuseți, pierzi prin atracția lor rădăcinile ce ți-au crescut când nu le-ai bănuit. O dată în interiorul vrăjii lor, în mireasma de nelume ce emană din ele, te înalți spre un gol pur, mărit de ruina iluziilor. Din ce cred în mai puține lucruri, din ce am murit mai mult în umbra frumuseții, din aceea, neavând nimic ce
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
apăsat, mi-a tăiat aripile în plin zbor și mi-a furat toate bucuriile la care aveam dreptul. Tot zelul meu exagerat și toată pasiunea nebună și paradoxală pe care am pus-o pentru a deveni un individ strălucitor, toată vraja demonică pe care am consumat-o pentru a îmbrăca o aureolă viitoare și întreg elanul pe care l-am risipit pentru renașterea organică sau o auroră lăuntrică s-au dovedit mai slabe decât bestialitatea și iraționalitatea acestei lumi, care a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ca elemente capitale și esențiale, tot asemenea, în nopțile cu insomnii, din tot ce are lumea aceasta multiplu și divers, nu mai rămâne decât un motiv obsedant sau un element intim, când nu este prezența evidentă a unei persoane. Câtă vrajă ciudată este în acele melodii care izvorăsc din tine în nopțile fără somn, care se dezvoltă asemenea unui flux, pentru a se stinge într-un reflux care nu este un simbol de părăsire, ci seamănă ușurinței unui pas înapoi din
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
intern! Senzația prăbușirii în golul exterior, în vidul din afară, este mult mai puțin complicată decât această senzație nebună a prăbușirii în tine însuți. Să-ți dai seama de infinitele tale adâncimi și să le simți chemările, răsunând de o vrajă demonică, este a atinge forma neobișnuită de expansiune centripetă în care centrul ființei se deplasează, într-un joc indefinit, în neantul subiectiv. Neliniștea prăbușirii exterioare n-are farmecul maladiv al neliniștii, al prăbușirii interne. Căci la aceasta se adaugă satisfacția
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
unde se poate găsi aceasta, altundeva decât în ultimele expresii? Încordările ultime și convulsiunile tristeților sfâșietoare, nebunia ultimă, beția și excitarea în ultimele forme mă încîntă pentru amestecul lor de farmec și de neliniște, pentru surâsul acela apocaliptic, de o vrajă ciudată și irezistibilă. Nu este totul ultim? Existența în genere nu este ea deja prinsă în neant? Și ce este neliniștea în fața neantului decât bucuria perversă a ultimelor tisteți, exaltarea pentru definitivatul neantului și provizoratul existenței? Să fie oare pentru
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și respectuos: Bună seară! Lampa cu flacăra ei roșie sta între Dan și umbra închegată. - Să urmăm - zise umbra torcând mai departe firul gândirilor sale, gândiri pe care Dan le auzea ca și când ar fi fost propriile lui cugetări. Apropriindu-ți prin vrajă ființa mea și dîndu-mi mie pe a ta, eu voi deveni om de rând, uitând cu desăvârșire trecutul meu; iar tu vei deveni ca mine, etern, atotștiutor și, cu ajutorul cărții, atotputernic. Tu mă lași pe mine în împrejurările tale, cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
care să facă dintr-un om banal, un stăpîn al mulțimilor. Elementul care depășește în strălucire credința și curajul, trăsătura indefinibilă, dar eficientă, se numește prestigiu. Cum l-am putea descrie? E vorba de "o putere misterioasă, un fel de vrajă care induce admirație și respect, paralizînd facultățile critice"202. Individul care îl posedă exercită un ascendent irezistibil, o stăpînire naturală. Îi e suficient un gest sau un cuvînt pentru a se face ascultat, pentru a obține ceea ce, în cazul altora
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
atracție asupra imaginației. Din momentul cînd prezentul îi nemulțumește, ceea ce se întîmplă destul de des, ei se întorc spre trecut și speră, încă o dată, să regăsească visul nicicînd uitat al unei vîrste de aur. Este neîndoielnic că ei sînt încă sub vraja copilăriei pe care o amintire parțială le-o reprezintă ca pe o epocă de fericire de nimic tulburată"464. Ceea ce se transmite de la o generație la alta, cu o fidelitate idolatră, este prin urmare opera imaginației, grefată pe un trunchi
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
fie c... este o plat... substanțial... de ordinul miilor de dolari, ea este necesar..., ins... nu trebuie niciodat... exagerat.... În rangul vr...jitoarelor, se spune c... plata nu trebuie f...cut... cu monede pentru c... acestea susțin spiritele malefice, rup vraja sau o întorc împotriva vr...jitoarei. În Reiki și în alte metode terapeutice orientale, se spune c... plata poate fi și una de ordin spiritual, sub forma unui angajament sau a unei promisiuni. Oricum, aceast... plat... trebuie s... existe dac
Inițiere în Reiki by Risvan Vlad Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
sunt chemate la un permanent exercițiu de autointerpretare. Respectul față de trecut și grija față de viitor, precum și nostalgia transparenței sunt trăsături contrare Babilonului. Fiind majoritară și expansivă, entropică și oncogenă, ideologia haosului nu dă nimănui explicații. Idolatria preferă anonimatul. Ca să poată vrăji, Babelul cultivă amnezia și ambiguitatea. La antipozi, pentru teologii creștini demni de propriul lor nume, investigarea eredității tradiției ecleziale și explorarea memoriei ecumenice sunt sarcini întotdeauna benefice și urgente. Din punct de vedere politic și cultural, creștinii se găsesc astăzi
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
scrisoarea”, „pe lacul-gînd, obrazul tău lebădă”, „stelele cercei, În noaptea - o casetă” și atîtea altele. Toate se rotesc Însă În jurul aceluiași soare, fiecare vers fiind un fel de mic și strălucitor satelit al unicei mari planete a dragostei. Aceasta e vrajă, magie transfiguratoare, catalizator al procesului de osmoză dintre eu și lume: Tu faci un semn și focul În Înțeles s-arată Apa-și găsește apa și În cuvînt cuvîntul În inimă murg tînăr un Înțeles să bată, Din hamul de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
luminoase ale unui cosmos mai curînd generic se substituie datului individualizat senzorial, totul pare privit dintr-un „punct suprem”, supraterestru, materia se diafanizează, devine inconsistentă, - „zvon”, „murmur” și „aromă”, mișcarea e plutire, liberă Într-un spațiu fără frontiere, În virtutea unei vrăji transfiguratoare. Cuplul Îndrăgostit Își pierde individualitatea, eurile interferează pînă la confuzie („Și tu, oare tot eu să fi fost? / Tot eu? / Și tu? Și voi? / Și primăvara? Și iarna? / Și lumina ca o pădure cenușie?”), Într-un univers el Însuși
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
fi chiar deposedat de haruri: "Nu mai sînt eu? SÎnt altul? Și haina nujnă-mbracă / Îmi cade de pe umeri... /.../ Îmi pipăi tot trecutul și-1 recunosc armură / Dar nu mai știu pe clape să cînt și nu mai sînt / Insul de vrajă care să-nvie scumpa gură. Genunchii - două urne - se-apropie de pămînt" (Odăi visate). În ultimă instanță imaginea despre sine și despre lume converg, Împărțite Între reprezentări contrastante - "Cu lebede pe-o apă, și mărăcini cu ciori", "Te depărtezi pe-
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
În privința regimului climateric, Heliade se simte deopotrivă bine pe timp de furtună și În ceasul calm al apusului. Dacă are, totuși, o preferință (care se traduce printr-o plăcere și, În același timp, o teamă), preferința merge spre momentele „de vrajă” ale naturii: furtunile astrale, viforele, urletul mării, zvîcnirile scoarței terestre, flăcările rotitoare etc. Acestei imaginații stimulate de „urgiile” firii Îi corespunde și un apetit spațial: „locul de groază”, peisajul accidentat, devastat de forțele oculte ale universului, În Serafimul și Heruvimul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
oprite Cu mantii lungi și albe de-a lungul Învălite.” Toate momentele sînt euforice pentru Alecsandri, orice ceas are partea lui de dumnezeire, cînd natura trăiește sub regim solar. Noaptea nu-i decît o scurtă odihnă. Pămîntul intră atunci sub vraja luminii stelare și poetul găsește argumentele necesare pentru a exprima starea lui de Încîntare. Romanticii pîndeau și momentul altei cumpene (miezul nopții) pentru a coborî În inima fantasticului negru. Alecsandri nu-i ocolește nici el, deși nu manifestă un interes
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
îl duseseră brusc cu gândul la serile petrecute în fața vetrei alături de maică-sa care, făcându-și semnul crucii necontenit, povestea despre necromanți și de transformarea unor păsări, a valurilor mării văzute de departe ca niște monștri războinici, precum și de nevinovate vrăji în care credea așa cum credea în Dumnezeu. El însuși simțea această dragoste dublă și nu știa cum s-o justifice în chip rațional. Nu doar învățăturile părintelui Lucio îl făcuseră să se intereseze de asemenea lucruri, căci încă de copil
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
nisip, tot mai încet și mai aproape, până când se opri. Apoi începu să plutească, privind cu nesaț către lumea care începea să se dezmorțească și, mai ales, privind de sus către sine. Dintr-odată însă strigătul disperat al Melaniei rupse vraja. Ea rămase împietrită în ușă, uitându-se la fratele ei cum zace, cu capul căzut peste paginile mototolite, cu ochii larg deschiși, dar lipsiți de lumină, cu gura strâmbă, amestecând sângele rănilor din colțul buzelor cu o spumă verzuie, ca
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
sparge cu toporul portretul domnișoarei Christina, străpunge cu o țepușă locul din pivniță În care se presupune că se ascunde ziua strigoiul și, În cele din urmă, dă foc conacului pentru a pieri astfel casa blestemată și a se risipi vraja malefică. Legătura dintre cele două lumi este făcută de Simina, mica vrăjitoare, „ea este principala suveică În textul eliadesc” (/114). Prin ea „poruncește” Christina, personajul supranatural, dar ea tinde să-și asume o parte din beneficiile acestei operații. „Ea deschide
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
-l port unei femei de care nu știu absolut nimic sigur, mi-a fost stârnit numai așa, ca să pot 48 descoperi pasiunea intelectuală pentru tainele teologale și problemele metafizice” (/vol. II241). Ca și Ulyisse, Ștefan reușește să se desfacă de vraja domnișoarei Zissu, redevine Tristan, se Întoarce la București (Itaka) și caută, așteaptă „semne” de la Ileana. La Înțelegerea că Ileana, numai ea, Îi era „ursită”, Ștefan ajunge mult mai târziu, când Partenie („dublul” său), Ioana și copilul vor fi morți. „Probabil
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
DE VIE ȘI A VINULUI PE PLAN MONDIAL ȘI ÎN ROMÂNIA Dintre binefacerile oferite cu generozitate de natură, podgoria - acest izvor de bogăție și farmec - s-a afirmat de milenii spre încântarea tuturor generațiilor. Din tot ce se încarcă cu vrajă sub razele lunii - scrie Geo Bogza - parcă nimic nu devine atât de mult un teritoriu plin de taină, fără nici o asemănare cu ceea ce a fost în timpul zilei, un univers greu de secrete și de frumusețe, ca pământurile pe care crește
IZOLAREA ŞI IDENTIFICAREA UNOR SPECII DE LEVURI FOLOSITE ÎN BIOTEHNOLOGIA VINULUI by MIHAELA CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/1308_a_1889]
-
vii), alunecarea într-un univers paralel, violări ale spațiului și timpului etc. În afară de aceste teme, Sergiu Pavel Dan, în studiul Proza fantastică românească, distinge câteva tipuri generate de situații fantastice, corespunzătoare interacțiunii între normal și supranormal, prezente în operele literare: vraja (hipnoza, sugestia magică) în operele În pădurea Cotoșmanei de Gala Galaction și Un veac de singurătate de Gabriel Garcia Marquez, visul prevestitor în Omul din vis de Cezar Petrescu, instanța morală extra-umană în Copil schimbat de Pavel Dan, ființa nefastă
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
el având ca sursă de inspirație culegerea lui Percy (Relicve de poezie veche) . În aceasă operă, fantasticul, nota demonică existentă în structura personajului, în peisajul exotic și în mecanismul supranatural (corabia cu spectre care înaintează fără vânt, moartea echipajului, ruperea vrăjii, în clipa în care marinarul binecuvântează animalele vâscoase de pe punte etc.), toate au un scop moralizator. În literatura germană a secolului al XIX-lea s-a remarcat Ernst Theodor Wilhelm Hoffmann. În operele sale magia coexistă cu ironia, apare întreaga
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
o falcă-n cer și alta-n pământ, cu limba atârnând afară și bolborosind și duhnind flăcări pe gură ca ducă-se pe pustii locuri. Și odată strigă: −Olgo ! aicea miroase a duh străin. −Nu se află. Mi-a spus vraja. −Pe onoarea mea ! − Aprinde lumânarea... Și caută unchiașul în pat, caută-n dulap, caută sub pat și dă de titul din Dealul Spirii, care tremura de frica lui Aghiuță’’. În final, dorind a pune în ecuația epico satirică ideea potrivit
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
negreșit... Ai auzit ? Da’, până să isprăvească ea, băiatul a pierit, parc-a intrat în pământ’’. Se poate observa că simbolul rămâne astfel în pură fantasticitate; narațiunea din Calul Dracului este un basm, în care magia operează ca atare, însă vraja nu mai exercită asupra 61 omului o înrâurire echivalentă cu ispita, acționând asupra subconștientului; ea l-a transformat radical, ca semn al pedepsei, fiindcă s-a dedat el însuși la practici vrăjitorești; ca să-și redobândească personalitatea, trebuie să-l păcălească
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]