3,815 matches
-
însângerat și de pe înălțimile Ilionului se înalță spre cer, cu tânguirile, o atât de mare suferință omenească, încât în adâncul cerului senin și incandescent al Iliadei se vede întunericul. Hades Morților din epopee nu le e făgăduită o altă viață vrednică de numele acesta. E drept, se duc pentru totdeauna în Ereb, în tărâmul subpământean al lui Hades, principele nemuritor al morții. Dar, după ce trec de Stix, au a exista veșnic ca umbre fără viață, ca niște aparențe care nu mai
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
vieți fracturate să se recompună în durata fără hotar a unei mai cuprinzătoare amintiri, în care durerea și biruința devin comemorare și cânt. Îi spune Elena 71 lui Hector: „Zeus ne-a făcut să avem o soartă amară, dar astfel vrednici de cânt o să fim cândva pentru oameni.“ Iar Hector, cu câteva clipe înainte de moarte, va spune: „Nu, n-o să mor fără luptă și slavă, rămână marea mea faptă spre știre celor ce cândva vor fi.“ După ce, cât timp era încă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
matrimoniale ale lui Patrocles nu puteau fi o simplă inițiativă a lui sau un fel mincinos de a alina o durere. Ahile spune deslușit: „Numai Atrizii, care au venit s-o ia pe Elena înapoi, își iubesc soțiile? Orice om vrednic de numele acesta își iubește și își apără soția. Briseis nu era decât o biată captivă și totuși o iubeam din adâncul inimii.“ Mânia lui Ahile nu venea numai din onoare rănită. Toate aceste afecțiuni sunt grăitoare pentru natura lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
mai apelează încă o dată la el, ca prieten, în numele tuturor aheilor, Ahile, stăruind încă o dată asupra mâniei care îl stăpânește (ca și când ar fi vorbit de 138 o boală care îl roade) la gândul că a fost tratat „ca un surghiunit vrednic de dispreț“, declară pe neașteptate că va redeveni activ îndată ce Hector va ataca tabăra mirmidonilor și le va incendia corăbiile. Urmează apoi, pe măsură ce pericolul atacului sporește, o nouă stăruință, aceea a lui Patrocles însuși. Ahile continuă să-i răspundă în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
mare, să-l trateze ca pe un inferior (îi era scutier), dominându-l. Dar n-a fost așa. În fond, fusese crescut, de mic, tot de un străin, de Foinix. Și apoi pentru că, așa cum am arătat, Patrocles era un om vrednic de iubire. Pe de altă parte, pentru că trebuie să fi existat în Ahile o anume disponibilitate, irațională ca toate înclinările de acest fel. Imaginarul grec nu este lipsit de asemenea adânci și statornice legături, Teseu și Peiritous, mai târziu, după
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cei cu suflet negru sau pentru cei ce, ca Gonzalo, și-au pierdut speranța și, prinși între miraje, nu mai înțeleg nimic: „Minunea, chinul, teama și uimirea/Sălășluiesc aici - ne scape cerul/ De acest tărâm cumplit!“ Este cu atât mai vrednic de luat în seamă faptul că numai Caliban, așa cum este el, dihanie și om, născut din duhuri rele și pornit pe rele, dar totuși singurul ei aborigen și „rege“, singur el este acela care, simțindu-i, ca făptură a naturii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
a corabiei, naufragiații, toți teferi, nici măcar murdari sau uzi, sunt despărțiți și împrăștiați: „după voia ta, / I am risipit prin insulă în cete.“ Apoi concentrarea lor în fața peșterii, controlată în întregime de duh, se face diferențiat. Însinguratul Ferdinand (primul) și vrednicii reprezentanți ai echipajului (ultimii), după o perioadă de răgaz, sunt conduși direct și fără alte peripeții la peșteră. Ei sunt personajele inocente. Celor răi, însă de viță nobilă, Antonio, Alonso și Sebastian (și însoțitorilor lor, inocenți, dar inseparabili de aceștia
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
lui Peleu a rămas până la capăt legată de acest șir fatal de întâmplări: din însoțirea lui cu nereida Tetis i s-a născut Ahile, pe care l-a iubit. Peleu a domnit îndelung și a domnit ca rege bun și vrednic. Știa să-și sfătuiască poporul, pe mirmidoni, cu vorbe frumoase, îi plăcea să aducă zeilor jertfe bogate. Dar nu s a distins prin vreo faptă de arme: era un om străin de orice violență și prietenia lui cu centaurul Chiron
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
și bun alergător, pe care mai apoi Ahile l-a folosit drept mărginaș, alături de cei doi armăsari nepieritori ai săi; o liră frumoasă, cu traversa de argint, pe care Ahile s-a deprins să cânte cântece epice despre eroi. Este vrednic de constatat că toate referirile la această perioadă îl au în vedere pe Ahile, iar cele pomenite despre el se înscriu într-un cerc grăitor pentru acțiunea epopeii: Criseis, din pricina căreia s-a stârnit molima cu care începe Iliada, Briseis
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
însângerat și de pe înălțimile Ilionului se înalță spre cer, cu tânguirile, o atât de mare suferință omenească, încât în adâncul cerului senin și incandescent al Iliadei se vede întunericul. Hades Morților din epopee nu le e făgăduită o altă viață vrednică de numele acesta. E drept, se duc pentru totdeauna în Ereb, în tărâmul subpământean al lui Hades, principele nemuritor al morții. Dar, după ce trec de Stix, au a exista veșnic ca umbre fără viață, ca niște aparențe care nu mai
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
aceste vieți fracturate să se recompună în durata fără hotar a unei mai cuprinzătoare amintiri, în care durerea și biruința devin comemorare și cânt. Îi spune Elena lui Hector: „Zeus ne-a făcut să avem o soartă amară, dar astfel vrednici de cânt o să fim cândva pentru oameni.“ Iar Hector, cu câteva clipe înainte de moarte, va spune: „Nu, n-o să mor fără luptă și slavă, rămână marea mea faptă spre știre celor ce cândva vor fi.“ După ce, cât timp era încă
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
matrimoniale ale lui Patrocles nu puteau fi o simplă inițiativă a lui sau un fel mincinos de a alina o durere. Ahile spune deslușit: „Numai Atrizii, care au venit s-o ia pe Elena înapoi, își iubesc soțiile? Orice om vrednic de numele acesta își iubește și își apără soția. Briseis nu era decât o biată captivă și totuși o iubeam din adâncul inimii.“ Mânia lui Ahile nu venea numai din onoare rănită. Toate aceste afecțiuni sunt grăitoare pentru natura lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
care mai apelează încă o dată la el, ca prieten, în numele tuturor aheilor, Ahile, stăruind încă o dată asupra mâniei care îl stăpânește (ca și când ar fi vorbit de o boală care îl roade) la gândul că a fost tratat „ca un surghiunit vrednic de dispreț“, declară pe neașteptate că va redeveni activ îndată ce Hector va ataca tabăra mirmidonilor și le va incendia corăbiile. Urmează apoi, pe măsură ce pericolul atacului sporește, o nouă stăruință, aceea a lui Patrocles însuși. Ahile continuă să-i răspundă în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
mare, să-l trateze ca pe un inferior (îi era scutier), dominându-l. Dar n-a fost așa. În fond, fusese crescut, de mic, tot de un străin, de Foinix. Și apoi pentru că, așa cum am arătat, Patrocles era un om vrednic de iubire. Pe de altă parte, pentru că trebuie să fi existat în Ahile o anume disponibilitate, irațională ca toate înclinările de acest fel. Imaginarul grec nu este lipsit de asemenea adânci și statornice legături, Teseu și Peiritous, mai târziu, după
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
cei cu suflet negru sau pentru cei ce, ca Gonzalo, și-au pierdut speranța și, prinși între miraje, nu mai înțeleg nimic: „Minunea, chinul, teama și uimirea/Sălășluiesc aici - ne scape cerul/ De acest tărâm cumplit!“ Este cu atât mai vrednic de luat în seamă faptul că numai Caliban, așa cum este el, dihanie și om, născut din duhuri rele și pornit pe rele, dar totuși singurul ei aborigen și „rege“, singur el este acela care, simțindu-i, ca făptură a naturii
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
a corabiei, naufragiații, toți teferi, nici măcar murdari sau uzi, sunt despărțiți și împrăștiați: „după voia ta, / I am risipit prin insulă în cete.“ Apoi concentrarea lor în fața peșterii, controlată în întregime de duh, se face diferențiat. Însinguratul Ferdinand (primul) și vrednicii reprezentanți ai echipajului (ultimii), după o perioadă de răgaz, sunt conduși direct și fără alte peripeții la peșteră. Ei sunt personajele inocente. Celor răi, însă de viță nobilă, Antonio, Alonso și Sebastian (și însoțitorilor lor, inocenți, dar inseparabili de aceștia
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
de o doică”. Mai înseamnă și „el a ve rificat”, mai cu seamă când este vorba de testarea caracterului uneipersoane. Folosit adeseori și cu referire la preoți, la forma nifal - neeman w mÆ aÖ n < înseamnă „plin de credință”, adică vrednic de a-Lsluji pe Dumnezeu<footnote The New Brown-Driver-Briggs-Gesenius, Hebrew and English Lexicon with an appendix containing the biblical aramaic, by Francis Brown, D.D., D. Litt. With thecooperation of S. R. Driver, D. D., Litt. D. and Charles A. Briggs D.D.
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Litt. D. and Charles A. Briggs D.D., D. Litt,Hendrickson Publishers Peabody, Massachusetts, 1979, pp. 52 53. footnote>. Cu acest sens este folosit când Dumnezeudecide înlăturarea arhiereului Eli din demnitatea slujirii la sanctuarși anunțarea investirii în funcție a unui preot vrednic și demn deînalta slujire; Vaaqimoti li Kohen Neeman ca´așer bilebabi („Și îmi voiridica un preot credincios, după inima Mea”). Același termen se folosește și cu referire la tânărul rege David când preotul Ahimelec îldescrie ca pe un om plin
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
mai greu lucru este a îndemna laînțelepciune pe cineva care crede că nu are nevoie de nimic, deoarece ar avea totul: „Fiindcă tu zici: Sunt bogat și m-am îmbogățit șin-am nevoie de nimic! Și nu știi că ești ticălos, vrednic de plâns,sărac și orb și gol! Te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur lămurit înfoc ca să te îmbogățești, și veșminte albe ca să te îmbraci și să nu sedea pe față goliciunea ta și alifie de ochi, ca să-ți ungi
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
dintre cei mai experimentați și influenți delegați, George Mason, gîndea la fel: "Din cauza naturii umane, putem fi siguri că aceia care au puterea în mîinile lor o vor spori întotdeauna atunci cînd au posibilitatea..."2 Oricît de înțelepți și de vrednici ar fi la început, cînd preiau puterea, membrii unei elite conducătoare căreia i s-a încredințat puterea de a guverna un stat, peste cîțiva ani sau cîteva generații este posibil să abuzeze de ea. Dacă istoria omenirii ne oferă vreo
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
108 urm.). Cuvântul apare și sufixat (vlădică), și în compusul Vladimir etc. El își are originea în organizarea statală a tracilor. Dacă vlad era stăpânul, vlada era zona stăpânită, puterea, ca și olatul, oblăduirea, cu derivatul vladnic “puternic”, de unde și vrednic. În forma vodă miezul lichid s-a pierdut, iar omiterea consoanei din deschidere a dat pe ot ca titlu de noblețe. Negru împreună cu Basarab sunt considerate de Hasdeu cuvinte emblematice în titulatura domnitorilor munteni, drept care le folosește ca jaloane pentru
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
înalt funcționar”), bole(ceh. Boleslav), vind. bálīyăn „mai puternic”, engl. well „bine”, very „foarte”, rom. mare etc., pe când partea a doua este contrasă dintr-o formă autohtonă cu sensul de stăpânire, pentru care vezi vlădică „stăpânitor, domn, principe”, vladnic și vrednic etc., astfel că sensul cuvântului în discuție trebuia să fie „mare stăpân, proprietar, domn”. Cf. toh. A. wäl, toh. B. walo „cneaz, domnitor”. Alexandru Philippide (1859-1933) Profesorul de filologie română de la Iași a primit din partea Academiei însărcinarea de a conduce
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
să mă consider pe mine lipsit de pricepere decât să-i socot pe ei confuzi; [aceasta] ca să facem abstracție de ceilalți, mulți filologi, care suferă de logofobie și care au dus de-a dreptul la groapă cam două treimi din vrednica limbă a strămoșilor noștri... Toată această generație este lipsită de idei și mulțimea imensă de cuvinte goale vrea să înlocuiască zeii care lipsesc. Este cu putință oare să te impui în fața acestui element? - Nu, să lupți, și ce luptă inegală
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Vlad, 137 Vlada, 57 Vladimir, 137 vladnic, 53 vlagă, 129 vlah, 45 vlădică, 137 Vlăsia, 57 vlăstar, 48 Vltava, 54 voce, 98 vodă, 53 voievod, 138 vorbă, 98 a (se) veseli, 57 vraf, 69 vrană, 136 Vrancea, 136 vraniță, 136 vrednic, 137 vrej, 129 Vucova, 57 Vucșor, 57 Zamolxis, 140 zară, 134 a zămisli, 99 zău, 139 zeamă, 99 zemnic, 141 zer, 134 Zeus, 139 zgău, 105 a zgâi, 105 ziuă, 143 zori, 97 a zornăi, 127
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
înțelepciune m-a dus bucătăria noastră de gust subțire, când m-a învățat că una e să te războiești cu ungurul, cu rusul, cu bulgarul, cu polonezul ori cu turcul și alta e să le anexezi, fără război, mâncărurile lor vrednice de luare aminte. Papricașul unguresc, ghiveciul sârbesc [turcesc, la origine, n.n.], mâncările cu unt și cu smântână poloneze, borșul, icrele și marinatele rusești, musacaua și imanbaialdiul turcesc le am cucerit fără luptele de la Podul Înalt și din Codrii Cosminului, de la
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]