3,553 matches
-
nu oferi nimic” <endnote id="(560, p. 59)"/>. La rândul său, scriitorul Louis-Ferdinand Céline (Bagatelles pour un massacre, 1937) susținea că „evreul se maimuțărește”, „face pe rafinatul”, „se Înconjoară de aur și de obiecte prețioase”, dar - având „o sensibilitate foarte vulgară, nicăieri Întâlnită În lume” -, „el nu este făcut pentru mari Înălțări spirituale” ; de aici „extrema raritate a poeților evrei, imitatori ai lirismului arian” <endnote id="(560, p. 60)"/>. „Inteligența jidanului e curat materialistă, ocupându-se numai În găsirea de combinații
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de tipul celor de mai sus coexistă cu povești care subliniază cupiditatea evreilor (Într-o legendă muntenească, de pildă, „un Jidan bătea mormântul unui rumân” care murise fiindu-i dator mulți bani ; <endnote id="cf. 149, p. 38"/>), cu strigături vulgare, ajunse prin degradare În folclorul copiilor („Cinci bani, zece bani,/ O căruță de jidani” ; <endnote id="cf. 162, p. 164"/>), și cu nenumărate proverbe care pun În evidență mercantilismul evreilor : „Ovreii, când n-au ce face, numără bani pe degete
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
în rîndul amicilor noștri de aici (puțini la număr!), dar și al altor spirite care, neagreîndu-mă pe mine, te privesc acum și pe tine cu suspiciune. Se zice că satiricul vrea să mă atace, în Iașul literar, la un mod vulgar. Sînt iar pe picior de război și prepar rachetele contra lui. întrucît se referă și la voi (după cum am auzit), à propos de articolul meu de la Confruntări critice, va trebui să luptăm pe mai multe fronturi. Dar deocamdată nu știu
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
vocație cum e critica de film, îmi cobor dragostea de cinema la rangul de manie. Dacă spun acum că, la vremea aceea, încă mai scriam ca să impresionez gagici, sînt, probabil, prea dur cu mine însumi sugerez un element de calcul vulgar de care mă știu nevinovat. Dar mă preocupa prea tare ce impresie lasă sensibilitatea mea, mintea mea. Cu greu am învățat că jobul minții mele nu e să facă impresie, ci să definească precis obiectul din fața sa : ce e ? Ce
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
întregii sale uri. Ah, barosanii ăștia cu studii de muzică clasică ! Pînă și atunci cînd violează, ei au nevoie de motive serioase, livrești, dostoievskiene. Pița și Radu F. par mînați de convingerea că un violator oarecare ar fi un subiect vulgar, nevrednic de ei, dar un violator finuț, un violator-violonist asta e deja artă. Ei bine, nu e. Un om ca Petre n-a existat, nu există și n-ar putea să existe niciodată altundeva decît în mintea unui scriitor sclifosit
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
trabucul și sahane din care ies aburi ireali, avem o demonstrație de turnat sincron șampania în pahare și o masă pusă în jurul unei plăci turnante pe care a fost instalată o femeie aproape goală. și toate astea nu se îngrămădesc vulgar sub nasurile noastre, ci ne alunecă prin fața ochilor ca într-un balet pe tema plăcerilor vieții și a fragilității unui mod de viață dedicat exclusiv plăcerilor. Concepția coregrafică ne alertează în permanență asupra acestei fragilități ; ne spune că lumea asta
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
care-l obține și Renoir în Regula jocului (1939 : un alt carusel al plăcerilor suspendat pe muchia războiului) și care lipsește, de exemplu, dintr-un film ca Marie Antoinette, unde Sofia Coppola, în loc să păstreze distanța critică, pare să se viseze, vulgar, în locul reginei. Menzel păstrează distanța critică și nu-și sentimentalizează eroul ; îl vede așa cum e ca pe un dop de șampanie aruncat încolo și încoace de valurile istoriei. și totuși am sentimentul că Menzel, cu toată sensibilitatea sa delicată la
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
care nu miroase a cadavru, ci a platou de filmare. Ca și în filmul lui precedent, Mîndrie și prejudecată, Wright mizează pe forță vizuală pentru a alunga mirosul de carte, dar ceea ce numește el forță vizuală e adesea doar eclatanța vulgară a picturii de gang : eroina lui McEwan citind scrisorile iubitului ei pe malul mării, sub un cer dramatic ; eroina lui Jane Austen pozînd pe o stîncă, despletită în bătaia vîntului. Asta nu e literatură, dar nu e nici cinema. E
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
continuare, pentru alipirea Dobrogei românești la Bulgaria Mare. În ianuarie 1930, DRO denunță VDRO pentru că "trimite bandiți înarmați în Dobrogea, cu arme procurate din depozitele de muniții din Bulgaria. Acești bandiți, cu toți agenți ai siguranței bulgare, comit cele mai vulgare omoruri și furturi asupra populației pașnice dobrogene". Să precizam că DRO - a cărei activitate a încetat în 1940, exact după ce Bulgaria a căpătat Cadrilaterul cu ajutorul U.R.S.S. și a Germaniei naziste aliate - a furnizat numeroși membri Partidului Comunist din România
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
și șef de promoție. M-am întâlnit cu foarte mulți colegi: și generali, și simpli ofițeri. Prin natura situației, noi am fost mai uniți, vă dați seama patru oameni într-un tanc, împărțind o țigară, răbdând de foame sau, mai vulgar, mirosindu-ne reciproc șosetele. S. B.: E o solidaritate care se leagă. M. M.: Se leagă. Asta-ți rămâne, în fine. De asta spun că sunt și de ăștia, sunt și de ăia destui. Sunt mai mulți de partea pozitivă
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
mare spor n-am avut din cauza petrecerilor care continuau și în casa în care trăiam. Fata cea mare n-a fost prea încântată de felul nostru de viață și era mereu retrasă și rău voitoare cu bărbații beți și femeile vulgare care chefuiau în preajma ei. S-au mai rărit orgiile din cauza unei noi sarcini. Când am născut băiatul toată lumea s-a bucurat. Dar nici de el nu ne-am prea ocupat, „pasându-i-l” fetei care fără să vrea i-a
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Lucia. Ce era mult mai clar și convingător În versiunea nouă de la Bastille era contextul care a dus-o pe Lucia să comită crima, situația fiind comparabilă cu cea din Woyzeck. O atmosferă de război civil, o cazarmă militară aspră, vulgară, relații de familie intense, În care Lucia Însăși e izolată Într-o lume dominată de bărbați ambițioși și egoiști, prinsă Între două vanități, cea a fratelui, care o manipulează către o căsătorie politică, și a iubitului, care Îi pune și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
viață anterioară sclavi mesageri pe un drum roman sau Înțelepți sub sălciile din Lhasa. Am scotocit prin cele mai vechi vise ale mele În căutarea unor chei și a unor indicii - și țin să afirm categoric că resping total lumea vulgară, mizeră, fundamental medievală a lui Freud, cu căutările ei trăsnite de simboluri sexuale (ca și cum ai căuta acrostihuri create de Bacon În operele lui Shakespeare) și cu micuțele ei embrioane care spionează Înverșunate, din lăcașurile lor naturale, viața amoroasă a părinților
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mama a cedat rugăminților mele fierbinți și s-a renunțat la toată povestea. Acum când stau și mă gândesc, acele imagini ca niște meduze, proiectate pe pânza umedă a ecranului (se presupunea că umezeala le dădea mai multă strălucire), păreau vulgare și stridente, dar, pe de altă parte, când țineai Între două degete și ridicai spre lumină plăcile de sticlă ca atare, ele dezvăluiau o lume minunată - miniaturi străvezii, mici tărâmuri de vis, minuscule lumi cu delicate nuanțe luminoase! În anii
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe care le primeam, din păcate, uneori de la nebuni, Începând din anul de grație 1958) și deținea un fond nelimitat de povestiri obscene (cu care mă delecta sub rosa, cu glasul lui visător, catifelat, fără a folosi absolut nici o expresie vulgară) despre amicii și „puicuțele“ lui, dar și despre diverse rude de-ale noastre, și cu una dintre ele, o doamnă mondenă, aproape de două ori mai În vârstă decât el, s-a căsătorit curând după aceea, pentru a scăpa de ea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
așa sunau pentru auzul meu surmenat - Își păstrează o atrăgătoare demnitate cenușie proprie, Într-un extraordinar contrast (de parcă ar aparține unei rubedenii mai bătrâne și mai sărace) cu vorbirea lui de zi cu zi, colorată, stranie, deseori poetică și uneori vulgară. Ceea ce s-a păstrat din ciornele unora dintre proclamațiile lui (care Începeau cu „Grajdane!“, adică „Citoyens!“) și ale editorialelor lui este așternut pe hârtie cu un scris Înclinat ca În caietele de școală, frumos conturat, incredibil de regulat, aproape fără
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Liudmila Borisovna Grinberg, când a fost descoperit. Dar cum Dumnezeu puteam eu să discut toate acestea cu profesorii de școală! 5 Presa reacționară nu a Încetat niciodată să atace partidul tatei și mă obișnuisem cu caricaturile mai mult sau mai puțin vulgare care apăreau din când În când - tata Împreună cu Miliukov oferind Sfânta Rusie pe tavă Evreimii Mondiale și altele de acest gen. Dar Într-o zi, parcă prin iarna anului 1911, cel mai puternic ziar de dreapta a folosit un gazetar
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
era o străduță Îngustă, tihnită și cam tristă, pe care aproape că nu se circula, dar cu un lung trecut sinistru ce Începea din secolul al șaisprezecelea, când se numea Findsilver Lane, deși pe atunci avea și o denumire mai vulgară datorită canalelor sale dezgustătoare. Sufeream teribil de frig, deși nu este adevărat ceea ce susțin unii și anume că temperatura polară din dormitoarele de la Cambridge făcea să Înghețe apa În cana de la lavoar. Ca să fiu sincer, nu se forma decât o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
deseori de o cruzime nenecesară În excursiile noastre În Pirinei sau Alpi; de aceea, dacă am abătut atenția copilului nostru de la acea potențială Titania, nu am făcut-o din compasiune pentru fluturele ei, Red Admirable (zis și Amiralul, În vorbirea vulgară), ci pentru că joaca ei posacă avea un simbolism cam respingător. Poate mi-a amintit de fapt manevra simplă și răsuflată pe care a folosit-o un polițist francez - și fără Îndoială Încă o folosește - când ducând la Închisoare un muncitor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
tânără fată, elevă în clasa a X-a sau poate chiar a IX-a. E minunată! Conversează, de la o anumită distanță, cu o colegă de școală. Gesticulează. Nimic însă, în toată comportarea ei, nu e deplasat, cu atât mai puțin vulgar. Simțind că o privesc, că o admir, vorbește și mai mult, gesticulează și mai tare. Acolo, lipită de ușile vagonului, proiectată pe ecranul lor de sticlă, dă un spectacol pentru mine. Totul îi „iese”: nici o notă falsă, nici o stridență. Farmecul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
exces de moralizare - a chestiunilor litigioase, pe calea dialogului, cu ajutorul argumentelor (inclusiv al celor istorice). * Nu există și nu poate exista dispensă de xenofobie. * Ce paradă de erudiție ezoterică, câte ocolișuri inițiatice, câtă simbologie pentru a ajunge la o banală, vulgară concluzie șovină (Vasile Lovinescu despre Ivan Turbincă al lui Creangă)! * Paradox. Elita ca promotoare a spiritului de turmă. Elita băștinașă, autoproclamată! Deci, paradox aparent. * Când i se întâmpla să bea un pahar mai mult, Raicu se bloca într-o obstinație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
privește antichitatea e a unui eschollier, ca François Villon (sau ca Hamlet), a unui „fost student”, nu a unui doctor illustris ; e o perspectivă goliardă, nu savantă. Universitățile sunt, ca și catedralele, creațiuni medievale ; cântecele goliardice, în limbă latină sau vulgară, sunt într-un fel reversul cântecelor liturgice. Constructor de catedrală prin arhitectonica operei, „student vagant” prin latura goliardică a poeziei lui, Nichita Stănescu adaogă o a treia trăsătură medievală profilului său liric, anume cea trubadurescă. E foarte interesantă, remarcabilă, tranziția
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
se întâmplă, dimpotrivă, să râd câteodată de bucurie, de fericire chiar, când poemul o merită” (p. 54). Iată în aceeași ordine de idei un aforism ale cărui ultime două rânduri le voi sublinia, spre a releva extraordinara lor finețe : „Oamenii vulgari își închipuie că geniul are o fascinație brutală, care îngenunchează sub tirania ei. În realitate, geniul se face remarcat doar ca o concesie (căci în fond nu ține să fie remarcat) și se caracterizează printr-un fel de absolutizare a
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
se înnegrește sub privirea ta. Și de aceea spun atât de des că te iubesc. Din lipsa unui cristal atât de clar al unei fraze pe care ți-ai pune-o la gât. Nu te simți jignită de vorbirea mea vulgară. E apa simplă care face aceste zgomote dezagreabile în foc.” Ai ghicit cine este? Bineînțeles, e Louis Aragon care-i vorbea Elsei. El chiar se numea „le fou d’Elsa”. Sunt și alți nebuni, cu mai puțin talent decât Louis
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
am închipuit. Rezerva e un fel de obstacol (mai aproape de labirint decât de „steeplechase”) pentru cel care te citește, pentru că mereu mi se pare că e ceva care-mi scapă: și totuși e un mister! Trebuie să-ți par foarte vulgar și brutal în ce scriu, și recunosc deschis că mi-e greu, mai degrabă imposibil să mă exprim ca tine. Asta ține fără îndoială de faptul că mi-am făcut educația pe străzile din Bruxelles, unde brutalitatea, viclenia și sarcasmul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]