4,017 matches
-
protuberanța casei În care stăteam părea că plutește ușor sus, tot mai sus, ca un balon. În sfârșit, una din săniile fantomă care alunecau pe stradă se oprea și, poticnindu-se grăbit, Mr. Burness cu shapka lui din blană de vulpe se Îndrepta spre ușa noastră. Din camera pentru Învățătură, unde mă duceam Înaintea lui, Îi auzeam pașii viguroși tropăind tot mai aproape și, oricât de frig ar fi fost În ziua aceea, fața lui rumenă era toată asudată când intra
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
dumneavoastră îl maimuțărește el că tinerețea necoaptă a Domnului învață din înțelepciunea bătrână a credincioșilor săi sfetnici". În sinea lui, râdea de prostia noastră. Cutra! Fariseul! Măscăriciul! Cine gândea că-n frumușelul acela cu ochi albaștri, nevinovați, zac ascunse o vulpe șireată, un leu setos de putere, un șarpe veninos, un lup în blană de oaie?! strigă Isaia furios și scuipă, calcă peste morminte încurcându-se în bălării. Și noi, halal să ne fie -, noi, ditai bătrâni vulpoi ai Moldovei, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
-i plătesc! Cu vârf și îndesat o să-i plătesc! Pupa-l-ar mă-sa rece! se aprinde Cupcici. N-are cum, mă-sa s-a săvârșit... Atunci, să se ducă după ea! Să fim cu ochii în patru, spune Alexa. Vulpea șireată adulmecă. Are un miros... Cupcici, scăldat în sudori, cuprins de tremurici: Sa... sa... salcia... Ce te bâțâi mă?! Ai văzut pe Necuratu'?! îl scutură Isaia. Cupcici, înspăimântat, își șterge broboanele de sudoare: Saracam di mini... E cu primejdie mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
foc! Îi altoim cum ne vine bine la socoteală! Călărimea de harț pe caii cei iuți să-i hărțuie, zi și noapte să-i hărțuim! Să-i lovim! Fantastic! Ei au puterea; noi răzbim cu istețimea! Să fim șireți ca vulpea! Perfizi ca năpârca! Feroci ca tigrul! Să scornim alte și alte solomonii; pe cele vechi au prins a le cunoaște chichița! În cale, să-i hărțuim, să-i măcinăm, să le sugem măduva picătură cu picătură, să-i ciupim, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
sfâșietoare - șiretenia ei agonică, scufundarea în apă. Rața lui Șalamov e aproape un argument împotriva existenței lui Dumnezeu. * În 1915-1916, deci în plină desfășurare a primului război mondial, Serghei Esenin scrie câteva din poeziile sale despre animale: Vaca, Cântecul cățelei, Vulpea... Păcătuind prin evazionism, s-ar fi spus în limbajul proletcultismului ce încă nu fusese inventat, întorcându-și fața de la măcelul în toi pe fronturile care brăzdau Europa. Demonstrând, de fapt, cu geniul său uimitor, de o prospețime matinală și totodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cărora vorbește poetul, sătul s-ar zice de suferința prea guralivă a oamenilor. În comparație cu vaietele acestora, care au asurzit istoria și literatura, ce nobilă pare decrepita vacă așteptându-și cu blândă resemnare cruntul sfârșit, ce demnă în singurătatea ei aristocratică - vulpea împușcată în picior târându-se până la vizuina unde, încolăcită ca pentru somn, moare în purpura propriului sânge, ce nu mai poate fi oprit. Sentimentul matern lovit drept în inimă prin uciderea nou-născuților de către omul-Irod, motivul mamelor orfane de propria progenitură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Vai, ce obosit sunt! Vai, nu mai pot!” Și când te gândești că ceea ce e mai greu abia urmează! De aceea, trebuie, totuși, să ne scuturăm de oboseală. Ba să mai putem, fraților, căci mai avem și de murit! * În Vulpile în vie, mi se pare, sau într-o altă carte a lui Lion Feuchtwanger, există o replică memorabilă pe care, în ultimii ani, am avut tristul prilej să o verific, convingându-mă că așa ceva este, într-adevăr, cu putință. Adresându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
fratele Mamei Mari, pe care bătrânul sfătos, evlavios și bun la suflet, o repeta cu năduf. Spunea moș Dumitru: „Într-o vară a început să scadă numărul găinilor din coteț. Nu erau nici pene nici sânge, pentru ca să dea vina pe vulpe sau pe dihor. Din discuțiile purtate cu vecinii, a dedus că un flăcău chefliu, când se întorcea noaptea de la chefuri, se abătea pe la cotețul moșului. Într-o zi, moș Dumitru a aflat că flăcăul petrece la crâșmă și și-a
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
armă de vânătoare cu o singură țeavă, calibrul 14 sau 16. N-am mâncat prea mulți iepuri vânați de tătica. În nopțile de iarnă se ducea „la pândă”. Venea înghețat și plin de promoroacă și ne povestea vedenii fantastice cu vulpi cu cozi lungi și frumoase, cu lupi a căror ochi luminau în nopțile cu lună ca niște lumânări, cu iepurași care alunecau pe zăpadă ca târtanii Bărăganului duși de vânt. Tata era foarte ironic, chiar batjocoritor, iar când se inerva
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
în tenebre. Nu era nici soare și nici zi. În noaptea eternă nu erau stele și nici lună. Totuși, existau tot felul de animale și păsări. Printre animale erau niște monștri hidoși, fără nume, de asemenea: dragoni, lei, tigri, lupi, vulpi, castori, iepuri, veverițe, șobolani, șoareci și tot felul de animale târâtoare ca șopârlele și șerpii. În aceste condiții, umanitatea nu se putea dezvolta, căci animalele și mai ales șerpii distrugeau progenitura oamenilor. Toate creaturile aveau darul vorbirii și erau dotate
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
străvechi, da, tot ce s-a păstrat în memorie, în mișcarea timpului trăit de generații. E ultima zi din fericita lună august care m-a adus în lumea asta complicată. Birgitta (Trotzig) a venit cu crini roșii, frumoși ca niște vulpi tinere, arzători ca iubirea de artă și filozofie. Am stat la lumina candelabrelor până după miezul nopții, vorbind despre ce aveam în inimile noastre și se putea comunica în veghea nopții. Septembrie O dimineață rece la Stockholm - a nins deja
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
am împrietenit și cu familia ștefan și Pașa Luca. Bietul Vladimir a rămas pe câmpiile de la Cotul Donului iar Luca a murit, după război, la București. Cea mai apropiată și sinceră prietenie a fost însă cu familia Lucreția și Ion Vulpe. El era magazioner în stația cfr Traian Val. Ne-am legat și prin cumetrie, fiindcă ei au botezat în 1936 pe cel de-al doilea fiu, Cornelius (Coca). Preotul comunei, un moldovean de la Leova, Ion Gâlea, era aproape de noi, prietenos
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
12 noaptea fiindcă a doua zi trebuia să se împărtășească și să facă slujba la biserică. Mai erau și două mici băcănii, a lui Țoev, aproape de școală și a lui Verbanov, jos, la șosea. Prietenia cu familia Ion și Lucreția Vulpe s-a strâns din ce în ce mai mult, până ne-am făcut cumetri. L-au botezat pe Coca. Am făcut cumetrie mare cu foarte mulți invitați dar fără daruri, că nu se obișnuia. Timpul trecea, băieții creșteau și se apropia iar 1 septembrie
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
vor dansa în public. O atmosferă sărbătorească în care, oarecum inutili, se încadrau jandarmii trimiși pentru ordine de șeful de post. Autoritățile locale, învățătorii, preotul, familii prietene, toți erau prezenți. Au venit colegi de la Vaisal, Caracurt, Cairaclia, Tașbunar. Cumătrul Vulpe a sosit cu o mulțime de feroviari, șura Bărgăuanu cu o altă ceată voioasă între care și fosta domnișoară Schimider, acum doamna Bărgăuanu. A fost un mare eveniment. Din banii strânși de către comitetul de părinți începuse să mijească spre noi
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
teatru, recitări și coruri pe două voci. Ne bucuram că nu era nici un repetent. După masă a început să curgă lumea cu căruțele, în special populația bulgară și găgăuză. Erau pline curțile oamenilor, curtea școlii, ulițele. Muzica adusă de cumătrul Vulpe s-a auzit până târziu, dincolo de miezul nopții. Muzică era și în sufletele noastre. În anul următor am intensificat acțiunea pentru îmbogățirea muzeului școlar. Steluța a arătat femeilor foloasele creșterii viermilor de mătase și, concomitent, a deschis cursurile de igienă
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
mare cu rotițe, la care țineam foarte mult. Nici nu apucasem să-i spun că vreau geanta înapoi! Îl voi căuta și i-o voi cere. Am revăzut-o pe profesoara de la catedra de comerț exterior, cochetă, cu scurta de vulpe polară, cu pălărie și cu cizmele cu tocuri foarte înalte, care a apărut de după un stâlp și după ce a luat sacoșa grea a dispărut după același stâlp, unde o aștepta un tânăr în blugi. Sacoșa era umezită de la carnea împachetată
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
locale, Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi, elicoptere de la armată..., fiind în joc "onoarea țării", excelent cotată la acest capitol "în exterior". Cei din echipa de filmare, pe banii MAE, tot lungeau filmările: ba că nu au cerb, ba lup, ba vulpe, toate "personajele" trebuind să fie "trofee maxime". De fapt, ei doreau să-și prelungească o vacanță de vis. Atenționați că, în conformitate cu contractul, o să le aplic penalități pentru fiecare zi de întârziere, au găsit și filmat toate animalele "absente", ultima replică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
în 1956), Laguna verde, cu superbii ei flamingo, Bahia Inglesa, despre care se spune că este plaja cea mai frumoasă a nordului Chile, intrând puțin și în Parque Nacional Pan de Azucar, incredibilă zonă de exuberantă vegetație și populată cu vulpi, guanaco (cămila sud-americană), lame, pinguini Humbold, nutrii, foci.... A fost minunat! M-am despărțit de prietenoasele noastre gazde, am plecat la drum și până am adormit am putut admira prin geamurile autobuzului miliardele de stele, ce păreau atât de apropiate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cu soția două locuri de dimineață până seara. Treceam din când în când pe acolo, pentru 5-10 minute, când aveam câte o vizită în apropiere, pentru a-l saluta pe fostul meu concetățean. De reținut cum s-a scurtat coada vulpii, cu "restaurantul" de mai sus, în alte "scrieri" ale colaboratorilor "Cooperativei", care în NOTA D3130/RI/dos. nr. FN, Strict Secret, din 10.nov.1981 menționau: "După revenirea la București, recent, Săvescu a fost căutat la telefon de un individ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
aflau în lupte... Da... și pe scurt, a fost răsturnat Antonescu, iar soțul Mariei Ivanovna, dus la mama dracului, la niște mine din Siberia și apoi l-au pus să facă ce știa, să crească animale, • dar de data asta, vulpi albastre, în raionul Polul Nord. Maria Ivanovna, mama ei, nemțoaica, și părinții soțului ei și cei trei copii ai Mariei au rămas pe drumuri. Cine mai avea interes de limbi străine? Bătrâna a rămas fără clienți, ceilalți nu aveau vârstă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
măr uscat, deshidratat, o nucă. Îmi place să rătăcesc, să aspir melancolia toamnei. Ascult ritmica picurare a ploii pe frunzele cafenii și îmi place să scormonesc frunzișul cu un băț, descoperind alune, un măr chircit, ghindă, într-o zi, o vulpe roșcată își ducea, vigilentă, puiul între dinți. Într-un loc, un cioroi zburlit, preocupat, se străduia să scoată nu știu ce din rădăcinile unui stejar. Apropiindu-mă atent, alungându-l cu puterea aceea nesimțită a omului asupra ființelor mai slabe, am controlat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
1 Octombrie 1938, cum dovedeau statele de salarii întocmite la Muzeu. Am mai spus însă că istoricii nu par tocmai cei mai indicați să scrie istorie contemporană... În orice caz, i-am răspuns tânărului Nițu (acum asistent al lui Radu Vulpe, la Iași) să-și liniștească profesorul [242] deoarece nu mă voi amesteca în niciun fel în chestiunea care-l privește pe Lambrino, iar dacă mi se va cere avizul îmi voi declina competența, eu fiind specialist în arheologia preistorică, nu
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
cele câteva articole publicate nereprezentând nicio contribuție temeinică. În aceste condiții, tot ceea ce puteam face era să nu amintesc aceste lucruri. Astfel, dosarul respectiv, cuprinzând un referat elogios (și - îmi pare rău că trebuie să o spun - nesincer, al colegului Vulpe, care fusese în permanență cel mai sever critic al lui Andrieșescu în toate discuțiile dintre arheologi) și referentul meu, a trecut fără nicio discuție prin comisie, purtând mențiunea „două referate favorabile” pe copertă, așa încât Andrieșescu ar fi rămas nestingherit la
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
1 000 de soldați angajați pentru 11 săptămâni au costat 300 000 dolari. Costurile s-au redus la o treime prin alegerea României. Argumentul 2 - „Când ajungi în România, ești în Could Mountain” (Minghella). Pe drum mai trec urși și vulpi (i-a văzut și Nicole și s-a speriat teribil), găsești destule drumuri „nedezvoltate și pline de noroaie”, nu prea găsești imagini cu obiecte industriale pe care să le prinzi în camera de filmat (Minghella), „ajungi să vezi cum îți
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
la picnic, mai multe lăzi cu apă de Vichy, singura hrană acceptată de această nărăvașă mașină. În fiecare săptămînă, pe la orele zece seara, lumea se aduna în fața cunoscutei patiserii Latour, situată la colțul palatului Colonna, pentru întrecerea sportivă cu bicicletele. Vulpea era prințul Potenziani, mai tîrziu senator și guvenator al Romei; haita de cîini, condusă de tinerii frați Martino, pornea pe urmele vulpii care împrăștia în urmă bucățele de hîrtie. Vînătoarea se termina spre miezul nopții printr-un supeu pregătit într-
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]